De același autor
A devoalat un personaj agesiv și tupeist, capabil doar să „arunce cu vorbe”, cum singur s-a împăunat, vorbe lozincarde și alăturea cu subiectul, simplă propagandă. Dar în primul rând, dezbaterea a proiectat imaginea României în viziunea cuplului Simion- Georgescu, în spatele candidatului aflându-se păpușarul păpușat pe care vrea să-l facă prim-ministru.
Ceea ce am aflat din această dezbatere despre George Simion nu este o surpriză pentru electoratul proeuropean al lui Nicușor Dan. Acestuia doar i s-au confirmat cele mai negre așteptări despre ce ar putea urma în cazul în care individul chiar ajunge în scaunul de la Cotroceni. Electoratul a văzut însă și un Nicușor Dan argumentat, cu convingeri clare pe politică externă și în privința statului de drept și a democrației, combativ și cu verb, care în majoritatea timpului nu a mai stat în defensivă, reușind să-l pună în dificultate nu o dată pe George Simion. Un electorat căruia i s-a redat speranța că nu e totul pierdut. Ceea ce e departe de fi suficient.
Pentru majoritatea electoratului suveranist al lui Simion, surpriza a fost una plăcută pentru că i s-a spus exact ceea ce voia să audă și a tot auzit în ultima jumătate de an, confirmându-i, de asemenea, motivele pentru care a votat. Pe de altă parte, a văzut și el același Nicușor Dan, dar asta nu înseamnă că își va schimba opinia de vot, pentru că vorbim deja de o sectă.
Problema cea mai mare este ce a înțeles electoratul nehotărât și absenteist, vital pentru Nicușor Dan, care mai trebuie să aducă la vot cel puțin 2 milioane de oameni, dar important și pentru George Simion, care și el are nevoie de electorat nou pentru a câștiga.
Cred că orice om cu bun simț, cu un nivel mediu de inteligență, cât de cât informat și care poate face diferența dintre bine și rău și-a putut da seama de deosebirea uriașă dintre cei doi candidați și dintre direcțiile pe care le propun pentru România. Este pentru prima dată când prezidențiabilii au poziționări atât de diferite în chestiuni de politică externă, asupra raportării la Uniunea Europeană, la Rusia, Ucraina și Republica Moodova.
Ceea ce propune Simion, fie din capul lui, fie inspirat de Georgescu, este izolaționism pe linie. Simion a spus clar că modelul său este Viktor Orban, că se va opune, precum acesta, în Consiliul European oricărui ajutor pentru Ucraina. Modelul Orban înseamnă însă mai mult decât prietenia cu Putin, sabotarea Uniunii Europene din interior și disprețul față de Ucraina. Însemnă sugrumarea dreptului la liberă exprimare, a presei, a organizațiilor neguvernamentale, a drepturilor minorităților și prăbușire economică. Înseamnă o țară care merge în pas de defilare spre sfera de influență rusească.
Mai mult, culme a cinismului de inspirație trumpistă, Simion a anunțat că va cere Kievului despăgubiri pentru ajutorul acordat până acum. Simion nu a aflat probabil că între timp Trump a dat înapoi cu pretențiile sale după ce a încheiat cu Ucraina acordul privind mineralele rare. Chiar și pe „frații noștri” de peste Prut, de grija cărora plânge cu lacrimi de crocodil, Simion vrea să-i ajute „condiționat”. Liderul AUR își împachetează izolaționismul și cinismul în fraze sforăitoare despre popor și patriotism.
Cred că mulți dintre cei care au absentat de la primul tur au suferit un șoc auzind ideile lui Simion, pentru că nu sunt rusofili, nici trumpiști și nici lipsiți de empatie, sunt oameni sătui de populisme ieftine și de politicieni demagogi. Mai sunt sătui și de agresivitate, de mahala, de cei „tari în clanță” care cred că voturile le obțin cei care strigă mai tare. Sunt sătui de politicieni găunoși. Simion este prototipul acestui gen, iar oamenii simt asta.
Cu siguranță alegătorii nehotărâți au mai fost șocați și de imensul dispreț pe care l-a arătat Simion bugetarilor, acelor 500.000 de „paraziți” pe care vrea să-i pună pe liber. Auristul șef a vrut să se cocoațe pe o temă fierbinte și la ordinea zilei: reducerea cheltuielilor bugetare de care vorbește demagogic de peste doi ani guvernul Ciolacu fără să facă nimic. Există o percepție publică, parțial întemeiată, că funcționărimea este împănată cu clientelă politică, căpușată de nepotism și de persoane care taie frunză la câini și primesc salarii mari și nemeritate, iar restructurările cu aceștia ar trebui să înceapă. Pe asta a mizat Simion, dar să-i bagi pe toți în aceeași cofă e nedrept, plus că bugetari sunt și profesorii, medicii. Insulta vine din partea unui ins care n-a dat în brânci muncind. Cifra de 500.000 e de scoasă din jobenul populismului, ca dovadă că Simion habar n-a avut care este „partiția celor 1.300.000 de bugetari pe categorii profesionale și unde sunt cei 500.000 de paraziți”, atunci când a fost întrebat de Nicușor Dan.
Sunt convinsă că nu doar electoratul nehotărât, printre care se află cu certitudine și destui „paraziți”, a fost lovit de grosolănie, așa cum probabil s-a simțit vexat și de înșelătoria cu apartamentele de 35.000 de euro, despre care Simion a recunoscut senin că a fost o schemă de marketing electoral fără de care nu obținea 41%.
Această primă dezbatere a arătat adevărata față a lui Simion și din altă perspectivă, cea a omului- antisistem care și-a pus pe liste sau în diverse funcții apropiații și neamurile, care se înconjoară de interlopi, de afaceriști dubioși abonați la contracte cu statul.
Publicul care a stat acasă, scârbit sau în semn de revoltă față de clasa politică, are la ce se gândi. Poate începe să înțeleagă pericolul care pândește România dacă Simion ajunge președinte. Poate începe să se uite cu atenție la faptul în spatele lui se află Călin Georgescu, guru cu idei extrase din comunismul târziu, care nu pare pe creanga lui. Cum ar fi ca România să aibă un premier care vrea naționalizări, agricultură ca în interbelic, femeia la cratiță, Pepsi fără nanocipuri și alte bazaconii din astea? Care susține că elionele nu produc curent electric? Simion ba spune că îl pune prim-ministru pe Georgescu, ca să-și țină aproape electoratul lui, ba o dă cotită când se adresează nehotărâților. E ca frunza în vânt, un galerist care și-a pus pe cap o șapcă prea mare.
Timpul e foarte scurt, suveraniștii sunt de neclintit în opțiunea lor, dar sunt convinsă că există milioane de oameni raționali care vor pricepe că o Românie încăpută pe mâna cuplului Simion-Georgescu se va îndrepta spre faliment generalizat. Execrabilele guvernări PSD-PNL, cele care stau la rădăcina răului, ar putea părea parfum de tei prin comparație.
