De același autor
Stilistica președintelui Donald Trump stârnește atât de multe controverse, încât, adesea, analiștii și comentatorii scapă din vedere esențialul: este un moment bun pentru a pune capăt agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Și nu este doar stilistica lui Trump, e mai mult decât atât, este o schimbare dramatică a politicii externe și de securitate americane – anunțată de Strategia de Securitate Națională, recent publicată. Ar fi o iluzie pentru Europa să-și închipuie că după Trump lucrurile vor reveni „la normal”, iar vechea alianță a celor două maluri ale Atlanticului se va reface.
Întâmpinat cu scepticism, planul de pace cu o paternitate incertă, chiar dacă avea prevederi care echivalau cu o capitulare a Ucrainei, era un punct de plecare în negocierile de pace. Și, important, era acceptat de Kremlin. De acolo putea începe un proces dificil de negociere. Însă refuzul președintelui Vladimir Putin de a face concesii serioase (vezi discuțiile cu emisarii lui Trump, la întâlnirea din 2 decembrie) a întărit convingerile scepticilor care afirmau că Rusia încă speră să pună capăt existenței Ucrainei ca stat suveran și independent. Deci, încă nu sosise vremea negocierilor serioase.
Și totuși, după aproape patru ani de lupte sângeroase, cu distrugeri materiale masive, în care niciuna dintre părți nu a obținut un avantaj strategic, au creat această situație favorabilă pentru negocieri. Nu există nicio perspectivă că Rusia sau Ucraina ar putea să-și creeze un avantaj în cazul prelungirii războiului. Rusia are o poziție mai bună, dar nu are suficiente forțe pentru a crea o superioritate pe un segment al frontului care să-i asigure o victorie semnificativă, un succes strategic care să conducă la capitularea Ucrainei. De cealaltă parte, este puțin probabil ca Ucraina să-și elibereze teritoriul ocupat de Rusia. Și este greu de imaginat că va obține la masa negocierilor ceea ce nu poate câștiga pe câmpul de luptă. Întrebarea care trebuie pusă nu e despre momentul ales, ci dacă diplomații improvizați utilizați de Trump vor dovedi suficientă abilitate, răbdare și rezistență pentru a duce la bun sfârșit procesul de negociere.
Această săptămână, care a început cu negocierile dintre delegațiile SUA și Ucraina, la Berlin, poate fi decisivă. Următoarele zile au potențialul de a schimba dinamica evoluției negocierilor. Însă Trump ar putea să strice totul punând prea multă presiune pe președintele Volodimir Zelenski și pe susținătorii săi europeni care ar alege să lupte, în ciuda costurilor enorme. Singuri, americanii par să știe care este marja de concesii a Kremlinului și se arată încrezători. Între Casa Albă și Kremlin se negociază și au și câteva atuuri pe care le-ar putea juca. Cel mai important, reducerea aproape la jumătate a încasărilor la bugetul Rusiei din exportul de petrol.
În ciuda faptului că Jared Kushner și Steve Witkoff sunt oameni de afaceri, și nu diplomați, ei au înțeles că protecția cea mai bună pentru Ucraina este o combinație de garanții de securitate și prosperitate economică viitoare. Totul este cuprins într-un pachet care conține trei documente: planul de pace, garanțiile de securitate și planul de redresare economică. Aceste trei documente sunt negociate între echipele lui Trump și Zelenski.
Premiul cel mare care ar trebui să îndulcească prevederile păcii este aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2027. Obiectiv nerealizabil, trebuie spus de la început. Nu atât din cauza opoziției Ungariei, cât a complexității procesului de aderare. Dacă termenul nerealist 2027 ar fi înlocuit cu altul, iar americanii ar negocia mai atent cu principalele capitale europene și ar oferi garanții de securitate pentru Ucraina, extinderea spre est a UE ar fi principala consecință pe termen mai lung a acestui război. Este important de subliniat că aderarea Ucrainei la UE ar semnifica o victorie strategică, obținută dramatic, pe câmpul de luptă. Și ar însemna înfrângerea Rusiei, care vrea să-și păstreze controlul asupra Ucrainei. Principalul obiectiv al Revoluției Demnității din 2014 a fost integrarea Ucrainei în Occidentul instituționalizat. Paradoxal, pentru Uniunea Europeană, aderarea Ucrainei ar fi un semn de vitalitate, într-un moment în care mulți, începând cu JD Vance, gruparea MAGA și continuând cu Putin, îi cântă prohodul.
Aderarea la UE aduce în primul rând investiții și proiectează prosperitate. Pe lângă asta, Administrația Trump încearcă să încurajeze utilizarea activelor rusești în valoare de peste 200 de miliarde de dolari, acum înghețate în Europa, pentru redresarea economică a Ucrainei. Se discută despre investiții americane printr-un Fond de Dezvoltare a Ucrainei care ar putea atrage peste 400 de miliarde de dolari pentru reconstrucție, proiect în care ar fi implicată Banca Mondială, dar și gigantul financiar american BlackRock. Filosofia din spatele acestui plan de pace este că țările care fac comerț și prosperă nu fac războaie. Chiar dacă sună bine această teză, ea a fost uneori contrazisă în istorie. Cel mai recent, chiar de criza din relațiile germano-ruse. Decenii la rând, cancelarii germani, ultima pe listă Angela Merkel, au crezut că o Rusie bine integrată în economia mondială, de unde obține profituri semnificative, va renunța să pornească războaie. Berlinul s-a înșelat, pe 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina.
Președintele Zelenski a acceptat să renunțe la aderarea Ucrainei la NATO în schimbul unor garanții de securitate „de tipul articolului 5”. Ucraina dorește să semneze un acord care să aibă deplină putere juridică și cere ratificarea lui de către Congresul american. La rândul lor, țările europene, dar și Japonia, Canada vor acorda garanții de securitate separate, cu asigurări privind faptul că vor reacționa la orice fel de încălcare a păcii de către Rusia. Este o problemă cu faptul că garanțiile de securitate americane sunt subminate de evenimente din trecutul recent (SUA au mai acordat garanții Ucrainei, fără să le respecte) și de prevederile Strategiei de Securitate Națională care erodează alianța NATO, pe care se bazează garanțiile. Hârtia de turnesol a atitudinii Washingtonului față de Kiev este și va fi continuare a sprijinului acordat Ucrainei din partea serviciilor de informații americane.
Ucraina încă refuză două prevederi foarte importante. Una este simbolică. E vorba despre limitarea numărului de militari ai armatei ucrainene. Chiar dacă este luată în calcul o cifră rezonabilă, anume 800.000 de militari, cam cât are acum armata Ucrainei, intervine o chestiune de principiu. Orice prevedere de acest tip aduce atingere suveranității Ucrainei. Astfel de prevederi sunt întâlnite doar în cazul capitulării uneia dintre părți, ceea ce nu este cazul aici. De unde și faptul că Ucraina respinge această prevedere care poate crea precedente.
Dar cea mai dificilă se dovedește a fi chestiunea teritorială, anume retragerea armatei ucrainene de pe 25% din teritoriul regiunii Donețk, în zona cu cele mai solide fortificații. Pentru a îndulci această pretenție a Rusiei, negociatorii americani au promis că, după retragerea militarilor ucraineni, zona respectivă va fi demilitarizată. Trump i-a amenințat pe ucraineni că, dacă resping această cerere a lui Putin, Ucraina va pierde oricum mare parte din acest teritoriu în următoarele luni, însă va plăti prețul unui mare număr de jertfe umane. Deci, tot Zelenski ar trebui să facă ceva concesii pentru a reduce numărul victimelor. De-a lungul liniei frontului, din Harkiv până în Herson, s-ar putea înființa o zonă demilitarizată. În spatele ei, ar mai exista o zonă mai profundă, în care armele grele ar fi excluse. Această linie demilitarizată va fi monitorizată îndeaproape.
Însă Zelenski continuă să respingă ideea evacuării de către militarii ucraineni a centurii fortificate din Donețk, explicând că e împiedicat de Constituție să cedeze teritorii Rusiei. Tot el a sugerat că un referendum ar putea oferi poporului ucrainean ocazia să răspundă la această întrebare. Iar referendumul ar putea să fie concomitent cu alegerile prezidențiale din Ucraina, pe care Trump la cere chiar mai insistent decât o face Putin.
Un alt punct în discuție este centrala nucleară de la Zaporojie. Americanii propun să preia ei administrarea celei mai mari centrale din Europa și, oricât de ciudat ar părea, ucrainenii sunt fericiți cu acest deznodământ.
Contururile unei soluții de pace sunt vizibile, chiar dacă ambele părți neagă cu vehemență. De vreme ce Ucraina nu va adera la NATO și Trump promite că nu se va mai produce vreo extindere în fostul spațiu sovietic a Alianței, cu un armistițiu pe linia frontului, chiar și fără recunoașterea teritoriilor anexate, Putin poate declara victoria în război. În fond, cu mașinăria infernală de propagandă a Kremlinului, el poate declara orice. Câtă vreme cenzura funcționează la turație maximă, nimeni n-o să-l contrazică. De cealaltă parte, Zelenski poate afirma că a salvat ce este mai important, suveranitatea și independența Ucrainei, căreia i se deschid larg porțile să adere la UE. Vor fi negocieri dificile, ajungerea la un compromis presupune concesii sensibile, dar SUA, singure, pot obține această pace. Trump trebuie să-și utilizeze formidabila influență psihologică pe care o deține asupra elitei rusești.
Washingtonul poate obține concesii asigurând Moscova că este dispus să normalizeze relațiile cu Rusia. Putin are nevoie de asigurări că SUA nu vor șterge Rusia de pe radarul său după încheierea războiului. Normalizarea relației cu SUA o să-i permită Rusiei să reechilibreze relația cu China și să-și mărească spațiul de manevră la nivel global. Dar resetarea relației cu Rusia nu trebuie făcută cu prețul abandonării Europei și nici al aducerii lui Zelenski drept jertfă pentru a-l îmbuna pe zeul Putin.
În loc să tot pună presiune pe Zelenski ca să accepte un acord în termeni imposibili, negociatorii lui Trump ar putea colabora cu aliații europeni pentru a crea un pachet de garanții de securitate și stimulente economice suficient de atractive astfel încât ucrainenii ar putea accepta concesii dureroase. Dacă nu primesc nimic din partea occidentalilor, ucrainenii vor continua să lupte, cu sau fără ajutorul lor. Cea mai mare eroare pe care emisarii lui Trump o pot face este să-și piardă răbdarea și să dea ultimatumuri lui Zelenski, și să-i șantajeze pe europeni. Diplomația nu funcționează așa. Este ca în afaceri, nu trebuie să pari disperat să închei deal-ul. Altfel, celălalt va simți mirosul sângelui, și atunci ești mort. Trump știe bine asta. El a spus-o. Eu doar am parafrazat un citat din el.
