Pactul pentru corupție

Cum bine au anticipat guvernanții, sărbătorile de iarnă și vremea inclementă au pus capăt protestelor de stradă declanșate de societatea civilă în ultima parte a anului trecut, după difuzarea documentarului Recorder „Justiție capturată”. Este adevărat că la guvern s-a constituit un grup de lucru pentru modificarea legilor justiției promovate de Cătălin Predoiu în 2022, dar el nu a produs nimic. Totodată, PNL a depus la Senat un proiect de lege care interzice blocarea ședințelor de judecată ale CCR, dar acesta nu poate fi adoptat înainte de 11 februarie – dacă va fi adoptat vreodată.

Mai mult, subiectul reformelor din justiție, mai ales al legii pensiilor speciale pentru magistrați, pare să fi devenit tabu la televiziunile „de știri”. Intervievat la Digi24 pe 29 ianuarie, președintele Nicușor Dan nu a fost întrebat absolut nimic despre planurile sale cu privire la reformarea justiției, deși anunțase anul trecut o consultare a magistraților cu privire la performanțele CSM. Orice ziarist cu experiență știe că omiterea totală a temei nu se putea face decât la solicitarea Administrației Prezidențiale. Nu discutăm aici chestiuni de deontologie, reținem doar ascunderea vinovată și inacceptabilă a unei teme de interes public și deducem, în mod legitim, că președintele Dan dorește să îngroape un subiect pentru care nu are, și preferă să nu caute, soluții. Nu ne mirăm, pentru că același președinte a cerut ca vinovații de abuzurile din justiție să fie pedepsiți, „însă tot de sistemul de justiție și pe bază de probe”, făcându-se că nu știe ceea ce știm toți, și anume că sistemul de justiție este confiscat de o grupare afiliată partidelor politice promotoare ale corupției și, la capătul firului, de servicii. Măcar premierul Bolojan a afirmat că, dacă sistemul de justiție nu funcționează, atunci este de datoria „lumii politice” să intervină și să corecteze legislația – ceea ce Nicușor Dan s-a abținut să afirme și, mai ales, să facă.

Corectitudinea poziției premierului și lașitatea președintelui au fost confirmate de ambuscada organizată de partidele pro-corupție în Parlamentul European, tot pe 29 ianuarie, când PSD, AUR și, după câteva contorsionări, însuși PNL au impus Grupului de Monitorizare a Democrației, Statului de Drept și Drepturilor Fundamentale (DRFMG) din comisia LIBE ca la audierea cu ușile închise despre „Situația Statului de Drept și a Drepturilor Fundamentale din România” majoritatea participanților să aparțină rețelei Savonea. Dacă participarea ministrului Justiției și a președintei ÎCCJ era legitimă, introducerea unui președinte al CSM pro-Savonea, fără mandat din partea instituției, în persoana lui Claudiu Drăgușin, și invitarea judecătoarelor Dana Gârbovan și Andreea Ciucă, antireformiste pro-Savonea notorii, susținute de PSD și de PNL, confirmă pactul politic dintre aceste partide și gruparea Savonea. Singurul magistrat reformist, președintele FJR Dragoș Călin, a venit din partea USR. Toate acestea ar fi meritat o discuție de fond la televiziuni, dar ea a fost evitată programatic, la fel ca știrea privind faptul că peste 65% dintre instanțe sunt conduse de șefi numiți prin delegare, nu prin concurs, ceea ce contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția. Pentru că a documentat această situație, judecătoarea Grațiela Milu de la Curtea de Apel Brașov, membră a CSM, a fost ironizată și înfierată de CSM. În același timp, magistrații care au sesizat anterior abuzuri în sistem au fost deferiți Inspecției Judiciare, conduse de o membră a rețelei Savonea, soția unui secretar de stat din MJ. Cum mai poate deci crede președintele Nicușor Dan că sistemul de justiție va corecta abuzurile pe care le comite gruparea care îl conduce abuziv? Restul populației în schimb s-a lămurit: potrivit unui recent sondaj INSCOP, 75% din populație nu are încredere în justiție, iar popularitatea președintelui Dan a scăzut și ea cu 7% (de la 34,8% la 27,9%). Chiar să nu fie nicio legătură între cele două cifre?

O nouă confruntare cu sistemul de justiție se anunță pentru 11 februarie, când CCR se întrunește din nou pentru a decide asupra pensiilor speciale și, concomitent, CAB ar urma să se pronunțe, la al doilea termen, asupra cererii avocatei Silvia Uscov, membră AUR, privind suspendarea judecătorilor CCR Dacian Dragoș și Mihai Busuioc. Toate aceste manevre, ca și tăcerea surprinzătoare a guvernului pe tema falsei „expertize” depuse de Lia Savonea în ajunul ședinței anterioare, menită să demonstreze că legea propusă de guvern ar anula caracterul special al pensiilor magistraților, sugerează că în culise guvernanții ar putea să negocieze cu „epoleții” care păpușează justiția și care sunt interesați, fără îndoială, de propriile pensii, care ar urma să fie și ele calculate după noi reguli. Nu știm, dar gândim.

Iar dacă gândim, observăm și comedia – cu iz de penibil kompromat – servită de procurorul-șef al DNA, Marius Voineag, prin dosarul avocatei traficante de șpăgi, Adriana Georgescu, membră PNL. Nu aceasta este anticorupția pe care o așteptam, ci cea reală, de fond, pe care o anihilează instanțele manevrate de rețeaua Savonea, instalată la putere de partidele care au cultivat corupția și de servicii.

Or, dacă anticorupție nu e, nimic nu e: nici reformă, nici echitate, nici progres – și, mai ales, nici încredere în stat și în guvern. Cum o soluție negociată cu „epoleții” nu este una reală, ci poate fi doar un penibil compromis, nu ne rămâne decât să așteptăm constituirea unei majorități reformiste solide la CCR. Adică să visăm.