De același autor
Luni, 16 februarie, s-au împlinit doi ani de la moartea lui Aleksei Navalnîi, cel mai important opozant al regimului Putin din Rusia. Navalnîi se afla închis în colonia penitenciară IK 3, din satul Harp, din regiunea autonomă Yamalo Neneț, dincolo de cercul polar.
Sâmbătă, 14 februarie, șefa diplomației londoneze, Yvet-te Cooper, a declarat că Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia și Țările de Jos, după o serie de analize de laborator independente, au ajuns la concluzia că Aleksei Navalnîi a fost otrăvit cu o substanță numită epibatidină, extrasă din pielea unei broaște arboricole din America de Sud. Epibatidina este o neurotoxină descoperită în 1974 care provoacă hipertensiune arterială, paralizia sistemului respirator, convulsii și comă, și duce în final la deces. Doamna Cooper a spus la München că doar guvernul rus avea mijloacele, motivația și posibilitatea de a-l otrăvi pe Navalnîi, pe care-l percepea ca pe o amenințare. Șefa Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen, a calificat otrăvirea lui Navalnîi drept „un act laș al unui lider speriat”, Rusia fiind „o țară care acționează de mult ca un stat terorist, bazându-se pe metode teroriste… aceasta este adevărata față a Rusiei moderne”.
La concluzia că opozantul cel mai important al lui Putin ar fi fost otrăvit au ajuns mai multe laboratoare independente, care au cercetat probele biologice ale lui Navalnîi, scoase în secret din Rusia de către familie. Cele cinci țări au notificat Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice cu privire la încălcarea de către Rusia a Convenției privind armele chimice.
Generalul Vladimir Kondratiev, din 2004 adjunct al trupelor chimice pentru cercetare și armament, fost director al Institutului Național de Cercetare pentru Apărare Chimică și Biologică, din 2009 și până în 2024, a condus mulți ani cercetările de laborator privind utilizarea epibatidinei și a publicat mai multe articole științifice despre asta. În ciuda faptului că desfășoară o activitate secretă, iar din 2020 institutul a fost supus sancțiunilor SUA din cauza implicării în crearea armelor chimice, se cunosc destule detalii despre biografia și activitatea lui Kondratiev.
În pofida probelor evidente, Rusia susține că Navalnîi a murit din cauze naturale, în timpul detenției. Autoritățile rusești au calificat anunțul ministrului de Externe britanic drept „dezinformare” și „necropropagandă”.
Însă puțină lume se îndoiește de faptul că Navalnîi a fost ucis prin otrăvire. Probele analizate în laboratoare, toxicitatea epibatidinei, simptomele raportate întăresc acest scenariu. Nu ar fi prima tentativă a regimului de a-l ucide prin otrăvire pe Navalnîi. În august 2020, a fost la un pas să reușească cu Noviciok, substanță cu care serviciile rusești au comis atentate și în alte țări. E aproape miraculos faptul că n-au reușit, iar Navalnîi a fost transferat într-o clinică din Berlin, de unde după câteva luni de recuperare, la 17 ianuarie 2021, s-a întors la Moscova, fiind arestat imediat după aterizare, la controlul pașapoartelor. La scurt timp, instanța a înlocuit pedeapsa cu suspendare a politicianului în cazul „Yves Rocher” cu una reală, apoi regimul l-a condamnat la încă 9 ani de închisoare cu regim sever pentru fraudă cu donații și sfidarea instanței, iar în vara 2023, la încă 19 ani cu regim special pentru crearea unei societăți extremiste. La sfârșitul anului, a fost transferat din colonia penitenciară în care se afla, din regiunea Vladimir, unde era vizitat săptămânal, într-o colonie de la cercul polar, dintr-o zonă foarte îndepărtată, unde a și fost ucis.
Trenduri și tendințe în evoluția opiniei publice din Rusia și Ucraiana
E riscant să fac afirmații și să trag concluzii bazându-mă doar pe câteva contacte pe care le mai am prin Rusia sau cu ruși – câteva zeci, poate chiar sute – din diaspora și pe sondajele de opinie, mai mult sau mai puțin credibile. La asta se adaugă citirea unor interviuri mai ample cu sociologi ruși, refugiați în Occident, în primul rând interviurile lui Lev Gudkov, directorul științific al Centrului Levada din Moscova, care locuiește de ceva vreme la Berlin. Totuși, o concluzie se impune și ea este confirmată de toate sursele mele: opinia publică din Rusia nu discută despre război, despre pierderile umane, despre distrugeri materiale. Este un subiect complet interzis, orice mențiune poate să devină obiectul urmăririi penale sau al unei amenzi administrative. În marile orașe, subiectul pierderilor umane este ușor de ascuns, sicriele sosesc în provincie, în zone îndepărtate de capitală.
Principalele teme sunt situația economică, creșterea prețurilor, inflația, scăderea nivelului de trai, dar publicul nu face o legătură cauzală între creșterea costurilor războiului, pentru că propaganda Kremlinului face minuni. Abia pe locurile următoare, 2-3-4, apare teama de război, de moarte etc.
Bombardarea rafinăriilor de petrol, criza de benzină care afectează populația au provocat o anumită neliniște și teamă. Distrugerile provocate de dronele ucrainene în orașele rusești de frontieră și incapacitatea autorităților de a remedia stricăciunile au generat proteste și acuzații împotriva primarilor și guvernatorilor. În același timp, provoacă și o creștere a agresivității față de Ucraina. În toți cei patru ani scurși de la debutul marii invazii, susținerea pentru războiul de agresiune împotriva Ucrainei a rămas ridicată, aproximativ la același nivel, circa 75%, la fel cota de aprobare pentru Putin a rămas practic neschimbată, între 77 și 80%. Singura schimbare vizibilă în sondaje este creșterea semnificativă a celor care doresc încheierea războiului, peste 60%. Dar această creștere se datorează oboselii, stresului, fricii de mobilizare, de extindere a războiului, de un război cu Occidentul.
La anumite categorii sociale poate fi identificat și un vag disconfort moral, când se confruntă cu informații privind bombardarea Kievului pe timp de iarnă, mărturii din infernul apartamentelor rămase fără curent electric și căldură timp de săptămâni, când afară erau minus 25 de grade Celsius. Dar astea sunt detalii neplăcute care sunt imediat evacuate din minte, pentru că nimeni nu acceptă că poate fi responsabil. La cum stau acum lucrurile, la cum se așază trendurile în opinia publică din Rusia, Putin va putea continua pentru încă doi ani războiul, cel puțin, fără să riște proteste sociale semnificative. Faptul că oamenii nu pot să răspundă la întrebarea cât va mai dura războiul este expresia neputinței lor, a evidenței că nu pot influența oricum acest lucru.
Chiar dacă sondajele de opinie din Rusia conțin întrebările standard privind atitudinea față de război, la întrebările despre condițiile de încheiere, ce fel de pace etc., majoritatea absolută a publicului exprimă aceeași poziție ca Putin, de teamă, din comoditate, din cauza eficienței propagandei Kremlinului. Putin poate oricând invoca în favoarea sa sondajele care-i cer să lupte până la capitularea Ucrainei, anexarea integrală a teritoriilor ocupate, schimbarea regimului politic la Kiev etc.
Ultimul sondaj al Centrului Levada, prezentat la Berlin, scoate în evidență menținerea și chiar consolidarea unei ostilități și atitudini negative față de Occident, care e perceput ca o amenințare civilizațională, nu doar militară, la adresa Rusiei. Putin și propaganda lui agresivă au discreditat fundamentele civilizației occidentale, ideea de stat de drept, de separație a puterilor, de drepturile omului, de democrație, de alegeri libere, de libertatea presei. Retorica antioccidentală funcționează de aproape două decenii ca un instrument de arhaizare a conștiinței, de anulare a oricărei urme de gândire critică, ceea ce este caracteristic regimurilor autoritare.
Anul 2025 a surprins în sondajele realizate în Rusia un fenomen neobișnuit. Rușii și-au pus speranțele în Trump pentru a încheia războiul. La un moment dat, acest lucru a dus la o creștere a popularității președintelui SUA, în special în vara 2025, imediat după întâlnirea din Alaska. Însă, spre finalul anului trecut, când speranțele au început să se estompeze, a apărut dezamăgirea, iar încrederea în Trump a început să scadă. Sondajele de la finalul anului 2025 și începutul 2026 surprind restabilirea unei atitudini negative față de SUA, care existase dinainte.
Spre deosebire de Rusia, procesele și trendurile din Ucraina sunt mult mai dinamice, sondajele de opinie sunt numeroase, credibile și conțin anchete detaliate. Însă toate confirmă faptul că Rusia, cu toate bombardamentele din această iarnă care au avut evident obiectivul distrugerii moralului populației, nu a reușit să creeze în societatea ucraineană sentimentul înfrângerii într-un război de uzură. Doar 12% consideră că rezistența este fără speranță, că Ucraina este condamnată la înfrângere. Iar 65% dintre respondenții ucraineni, conform celor mai recente sondaje de la sfârșitul lunii ianuarie, afirmă că sunt gata să suporte războiul atât timp cât va fi necesar. Acest procent este chiar mai mare decât în perioada 2022-2024, când varia între 57 și 60%. Opinia publică privește cu scepticism perspectiva încheierii rapide a războiului, doar 20% fiind de acord cu afirmația că războiul se va termina în 2026. Aproape 70% spun că negocierile mediate de americani nu vor duce la o pace durabilă, în primul rând din cauza faptului că Putin nu intenționează să renunțe la pretențiile sale teritoriale. Ucraina este – judecând după aceste cercetări sociologice – departe de situația în care poate fi învinsă prin epuizare.
