De același autor
Două dintre aceste zone – administrația și justiția – au devenit un câmp de bătălie între forțele prin excelență antireformiste – PSD, AUR și sateliții acestora – și premierul Bolojan, susținut de USR și o parte din PNL.
Reducerea deficitului pentru a evita declasificarea economiei de către agențiile de rating, scăderea datoriei externe, ajunsă la 227,5 miliarde de euro, adică 60% din PIB, folosirea banilor europeni și nu pierderea lor prin neîndeplinirea jaloanelor nu sunt simple obiective în sine. Dacă ele nu vor avea drept consecință reformarea administrației, prin introducerea meritocrației, desființarea clientelei politice și a mecanismelor care căpușează bugetul, se va intra într-un ciclu în care lucrurile se vor repeta la intervale regulate cu tot ceea ce decurge de aici. Misiunea premierului Bolojan merge deci dincolo de echilibrarea financiară pe termen scurt, miza fiind reforma statului. Acesta este și motivul pentru care întâmpină opoziția acerbă a PSD, AUR și a unei părți din PNL, care ar dori revenirea la statu-quoul din perioada USL și a lui Iohannis.
Nu este deocamdată clar dacă social- democrații vor forța înlăturarea lui Bolojan ( „să schimbăm lăutarul”) anul acesta sau dacă vor aștepta „rotativa” pentru a-l putea scoate țap ispășitor pentru sărăcirea populației (inerentă, date fiind măririle de taxe și impozite) și a fructifica nemulțumirea în alegeri. Deocamdată observăm că atacurile la Bolojan și amenințările cu ieșirea de la guvernare se înmulțesc, presiunea crește de la zi la zi, ceea ce are drept consecință amânări și edulcorări ale măsurilor, dacă nu chiar blocaje.
Reforma în cealaltă zonă esențială pentru statul român – justiția – este sortită eșecului, așa cum se vede tot mai clar. Curtea Constituțională, șefii instanțelor, începând cu Înalta Curte și Curtea de Apel București, sunt acaparate de gruparea antireformistă și coruptă Lia Savonea, aflată mână în mână cu PSD. Pe de o parte blochează (și va bloca) orice încercare de reducere a pensiilor nesimțite și a vârstei de pensionare – de aici mobilizarea pentru a împiedica funcționarea CCR și schimbarea majorității prin înlăturarea judecătorului Dacian Dragoș. De aici și falsul, admirabil demontat de Liviu Avram, din așa-zisa expertizătrimisă de Savonea CCR și care a dus la amânarea (pentru a patra oară) a ședinței cu încă o lună.
Pe de altă parte, aceeași grupare savonistă este în plină ofensivă de exonerare a marilor corupți, eliberându-i din pușcării, reducându-le pedepsele și închizându-le dosarele. Lista se lungește în fiecare zi, iar abuzurile ating cote de neimaginat până și în vremea Năstase-Stănoiu. Judecătoarea Daniela Panioglu, exclusă de vreo cinci ori din magistratură pentru că avea bunul obicei să nu tacă în privința abuzurilor din sistem, a explicat într-o emisiune la B1 cum a ajuns Nelu Iordache să fie acum eliberat din pușcărie de Curtea de Apel București, pe motiv de prescripția faptelor. Iordache fusese condamnat de judecătoarea Daniela Panioglu și de colega ei, în septembrie 2021, la 11 ani și 9 luni de închisoare cu executare în dosarul privind deturnarea fondurilor europene pentru primul tronson din autostrada Nădlac – Arad.
Judecătoarea Panioglu a arătat lungul șir de „falsuri” care au dus la eliberarea acestuia, la loc de cinste fiind admiterea contestației în anulare, deși una similară mai fusese judecată și respinsă, deci încălcarea principiului de lucru judecat. Ca să nu mai discutăm că judecătoarelor care l-au condamnat pe Nelu Iordache li se impută acum că nu au ținut cont de decizia CCR privind vidul legislativ în ceea ce privește prescripția, decizie venită însă la 1 an de la condamnare (condamnarea a fost pe 8 septembrie 2021, iar decizia CCR, pe 26 mai 2022). „Este incredibil cu câtă înverșunare este apărată corupția de sistemul de justiție. Ce-i mână pe ei în luptă? Interesele materiale, bani, privilegii”, spune cu subiect și predicat Daniela Panioglu.
Asistăm la o mobilizare fără precedent în interiorul sistemului de justiție în scopul păstrării privilegiilor, blocării statului de drept și albirii corupților. Deocamdată nu se întrevede nicio posibilitate de a gripa acest mecanism. Și chiar și pe termen lung va fi complicat fără o schimbare radicală a legilor justiției, ceea ce necesită o majoritate dedicat reformistă și anticorupție, puțin probabilă în mod realist.
Întrebarea e dacă lucrurile ar putea fi cât de cât urnite din loc în ceea ce privește frânarea corupției – complet dezinhibată grație complicității sistemului de justiție –, prin schimbarea șefilor Parchetului General și DNA, care se negociază zilele acestea la pachet cu șefii SRI și SIE. Puțin probabil, din păcate. Perspectivele nu sunt îmbucurătoare pentru că se profilează un compromis al președintelui Nicușor Dan cu PSD și gruparea anti-Bolojan din PNL. Numele vehiculate de cele două partide pentru conducerea serviciilor de informații sunt un dezastru (Manda, Tudose, Predoiu și Abrudean), iar procedura de numire a procurorilor-șefi este la mâna ministrului plagiator Radu Marinescu și a stăpânei sale, Olguța Vasilescu. Observăm că aceasta conduce de facto campania anti-Bolojan, lăsându-l pe Grindeanu în plan secund.
Pe de o parte, președintele pare prizonierul structurilor de putere, așa cum a fost și Klaus Iohannis în ultimii ani ai mandatului, iar pe de alta este încremenit în proiectul „stabilității” cu orice preț, brevetat de cuplul de tristă amintire Ciolacu – Ciucă.
