De același autor
Conferința a debutat sub semnul urgenței generate de constatarea simplă că ordinea mondială bazată pe reguli și instituții internaționale nu mai există, iar în locul ei se instaurează o nouă (sau, mai degrabă, veche) ordine, bazată pe raporturile și confruntările dintre marile puteri în care fiecare hegemon regional își „taie” propria zonă de influență după cum și după câtă putere are. Principii de relații internaționale cum ar fi suveranitatea națională sau inviolabilitatea frontierelor sunt aruncate peste bord, fiind înlocuite de politica forței și a bunului plac a marilor puteri.
În discursul inaugural al MSC, rostit de cancelarul german Friedrich Merz, acesta a caracterizat noua realitate geopolitică drept „un joc periculos”, în care Germania nu are de gând să intre de una singură, pentru a nu repeta greșelile trecutului. În schimb, cancelarul a cerut Europei să recunoască noua realitate și să devină mai îndrăzneață în promovarea propriilor interese și valori. „Nu stăm la mila acestei lumi. Putem să-i dăm formă”, a spus el. Soluția lui Merz? „O Europă suverană este cel mai bun răspuns la această eră nouă. Astăzi, sarcina noastră cea mai urgentă este să unificăm și să întărim Europa”. El a pledat totuși pentru refacerea parteneriatului transatlantic. „Apartenența la NATO nu este doar în avantajul competitiv al Europei, ci și în avantajul competitiv al Statelor Unite. Deci haideți să reparăm și să revitalizăm împreună încrederea transatlantică”. Cu toate acestea, Merz a reafirmat faptul că între Europa și America lui Donald Trump există o diferență ideologică. „Războiul cultural al mișcării MAGA nu este războiul nostru. Credem că libertatea de expresie se oprește atunci când aceasta este împotriva demnității umane și a constituției. Noi nu credem în taxe vamale și în protecționism, ci în comerțul liber”.
Discursul tranșant al lui Merz surprinde cel mai bine starea de spirit a europenilor care au participat la Conferința de la München, speriați de faptul că America nu mai joacă geopolitic după reguli, ci după interese, dar rupți între dorința de a afirma o Europă tot mai autonomă și nevoia obiectivă de a menține „parteneriatul transatlantic”.
Raportul rupturii de facto
Acest discurs nu a venit însă din neant. El s-a suprapus peste concluziile formulate în raportul MSC publicat înaintea conferinței, care poartă numele „Under Destruction”, ca opus al semnului familiar de pe șantiere „Under Construction”. Ideea autorilor este că lumea a intrat într-o eră a „politicii bilei de demolare”, care favorizează distrugerea vechii ordini în locul reformelor și schimbărilor progresive. Cel mai proeminent dintre demolatori nu este nimeni altcineva decât președintele Statelor Unite, țara care a creat după Al Doilea Război Mondial ordinea internațională bazată pe reguli. Criticii politicii distructive a Washingtonului cred că această abordare nu va rezolva problemele umanității, dar va deschide calea către o lume care îi privilegiază pe cei bogați și puternici, în dauna marii mase de oameni care au susținut aceste politici ca urmare a dezamăgirii și a revoltei. În schimb, cei care au rămas fideli ordinii mondiale postbelice (a se citi Europa) se organizează din ce în ce mai bine, dar, dacă vor să îngrădească ceea ce este mai rău în această politică a distrugerii, trebuie să își fortifice structurile esențiale (adică să adâncească integrarea europeană), să proiecteze structuri noi și mai sustenabile și să devină ei înșiși constructori îndrăzneți.
Această abordare a autorilor raportului consacră realitatea rupturii de facto a fostelor legături transatlantice și identifică fără echivoc vinovatul în persoana lui Trump. Chiar dacă lucrurile ar sta așa și nu ar mai exista cale de întoarcere, o asemenea ruptură nu este nici posibilă, nici dezirabilă. America și Uniunea Europeană depind prea mult economic una de cealaltă, pentru a deschide o prăpastie care să nu mai poată fi acoperită, și depind încă și mai mult unii de ceilalți din punctul de vedere al securității. Americanii au nevoie de aliați într-o lume în care aceștia devin o marfă rară, iar Europa are nevoie de infrastructura de securitate și de arme americane, așa cum a dovedit și planul prin care țările europene din NATO contribuie la cumpărarea de armament american pentru a fi livrat Ucrainei. Dacă europenii ar fi avut cu ce să-i alimenteze pe ucraineni, nu ar mai fi fost nevoie de asemenea scheme complicate.
Rubio: „Suntem împreună”, dar suntem… MAGA
Într-o declarație oferită la Washington înainte de a pleca spre München, secretarul de stat american, Marco Rubio, a afirmat că „ei (europenii) vor onestitate. Vor să știe încotro ne îndreptăm, încotro ne-ar plăcea să ne îndreptăm și încotro ne-ar plăcea să ne îndreptăm împreună cu ei”. Mai clar, „lumea se schimbă foarte repede în fața noastră. Lumea veche, lumea în care am crescut eu nu mai există. Trăim într-o nouă eră geopolitică. Și asta va cere din partea noastră, a tuturor, să reexaminăm cum arată această lume și care va fi rolul nostru”.
Dacă credea cineva că Rubio va veni la München pentru a reafirma adeziunea Americii la ordinea postbelică, atunci a avut o dezamăgire de proporții, pentru că nici vorbă de așa ceva. În discursul pe care l-a rostit în cadrul conferinței, Marco Rubio a dat asigurări că Statele Unite nu plănuiesc să abandoneze alianța transatlantică și că destinul lor „va fi întotdeauna împletit” cu cel al continentului european. „Nu urmărim să ne separăm, ci să revitalizăm o veche prietenie și să reînnoim cea mai măreață civilizație din istoria umanității”. Mai mult, el a subliniat că „nu este nici scopul, nu este nici dorința noastră” de a pune capăt parteneriatului transatlantic și a adăugat că „pentru noi, americanii, poate că locuința noastră este în emisfera vestică, dar vom fi întotdeauna un copil al Europei. Și mă aflu aici, astăzi, pentru a spune clar că America trasează calea spre un nou secol al prosperității și vrem încă o dată să o facem împreună cu voi, aliații noștri prețuiți și cei mai vechi prieteni”.
Pentru Politico însă, mesajul esențial transmis de Rubio și de ceilalți oficiali americani aflați la München a fost fără echivoc: „Alăturați-vă campaniei lui Donald Trump de a remodela lumea în beneficiul Washingtonului sau dați-vă la o parte din drum”. Ceea ce sună mult mai MAGA și mai realist decât toate asigurările dulcege oferite de secretarul de stat.
Rubio nu s-a sfiit să susțină că Occidentul s-a înșelat grav atunci când și-a imaginat că democrația liberală a triumfat și că regulile globale și comerțul liber vor înlocui granițele și interesele naționale, o viziune pe care a caracterizat-o drept o iluzie care contravine naturii umane. În schimb, liberalizarea exagerată ar fi dus la dezindustrializare, cedare de suveranitate și migrație în masă. De altfel, a caracterizat imigrația drept un pericol la adresa civilizației, a criticat „cultul climatic” care a câștigat întâietate asupra politicilor economice. În privința comerțului, Rubio a afirmat că Europa și America au făcut greșeli împreună pentru că au adoptat „viziunea dogmatică a unui comerț liber și dezlănțuit”. Or, această perspectivă este una foarte trumpistă, care vine în contradicție cu ceea ce afirmase cancelarul Merz și cu ceea ce susțin toți liderii europeni. Potrivit aceluiași Politico, mesajul lui Rubio a fost că Trump și MAGA doresc o Europă „mai albă și mai de dreapta”.
În ceea ce privește instituțiile internaționale, secretarul de stat a declarat că „sistemul de cooperare internațională trebuie reconstruit” și a dat drept exemplu ONU, care n-ar fi jucat niciun rol în rezolvarea crizelor din Ucraina și Gaza și care s-ar fi dovedit lipsită de putere în privința limitării programului nuclear al Iranului. Cum va reconstrui America sistemul internațional nu a mai spus, dar Consiliul pentru Pace se anunță a fi un mare eșec.
Spre deosebire de anul trecut, când vicepreședintele J.D. Vance a tăiat cu barda relația SUA-Europa printr-un discurs plin de atacuri la adresa aliaților europeni, anul acesta, Marco Rubio a fost mult mai conciliant și deferent față de sensibilitățile europene, susținând existența unui destin comun, inseparabil. Cu toate acestea, unele dintre ideile pe care le-au expus atât el, cât și alți membri ai delegației americane, cum ar fi Elbridge Colby, subsecretarul de Război pentru politici, unul dintre oamenii care au oprit cu de la sine putere transporturile de armament către Ucraina și un mare susținător al „pivotării asiatice” a Americii, nu fac decât să redea în mod transparent obsesiile lui Donald Trump despre lume. Din acest punct de vedere, relația transatlantică este departe de a fi reparată.
