E posibilă o nouă forță politică?

După alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024, a devenit clar că orice speranță de reformă trebuie pusă în cui. Cu AUR ajuns al doilea partid al țării, la doar 4 procente în spatele PSD, cu extremistul Călin Georgescu intrat în turul al doilea (motiv de anulare a alegerilor) și cu PSD și PNL, care puseseră țara pe butuci, aliate prin forța lucrurilor din nou la guvernare, tabloul era unul dintre cele mai sumbre din ultimii 35 de ani. Maximum ce a putut face o parte a societății a fost să-l împiedice pe George Simion să ajungă la Cotroceni, votându-l pe Nicușor Dan. Cu asta s-a tras însă cortina, decorurile și actorii rămâneau aceiași pentru următorii patru ani. Orice jocuri de culise s-ar fi făcut, nu puteau schimba realitatea dură.

Să privim din nou tabloul: un președinte fără un partid în spate, aflat între ciocan și nicovală – dubla presiune venită dinspre PSD și AUR, ceea ce îl obligă la compromisuri care îl discreditează în ochii propriului electorat. Nicușor Dan e bine intenționat, proocidental și înțelege reformele de care e nevoie, dar nu are contextul politic favorabil să le facă și, poate, nici calitățile și temperamentul necesare – e evaziv în atitudini, lent în acțiuni, plat în exprimare și fără fermitate. Va fi permanent la cheremul PSD, pentru că este lipsit de o susținere fermă din partea PNL și USR, care se va diminua în timp, acum sita e încă nouă. Relațiile cu Ilie Bolojan nu au șanse să depășească o coabitare nervoasă.

Ilie Bolojan e condamnat să fie nepopular – cine iubește austeritatea, mai ales când ea lovește în cei mulți și aproape deloc în elita politică și bugetofagă? – și va reuși cu greu să redreseze finanțele, și să reducă deficitul pentru a evita declasarea la categoria „junk” și intervenția FMI. Aici se va opri însă „reforma”, sau, mai corect spus, aici o va opri PSD, care va bloca în continuare, prin metodele deja cunoscute, reducerile în administrația centrală și locală, introducerea meritocrației în companiile statului, desființarea nepotismelor și decăpușarea statului de incompetență. Ca și președintele, Bolojan este prins între PSD și AUR, la care se adaugă susținerea relativă a propriului partid. Sunt șanse serioase să fie înlăturat din funcție înainte de rotativa din 2027, fără o susținere fermă din partea președintelui și a PNL.

Din momentul în care PSD va avea premierul sau va instala o marionetă liberală la Palatul Victoria, tot ce a reușit Bolojan să facă se va spulbera în vânt. PSD nu știe să guverneze altfel decât populist și să fure. Cei care își imaginează că în următorii trei ani există soluție la acest scenariu sunt rupți de realitate. Nimic nu se poate schimba în peisaj, atâta vreme cât suveraniștii sar de 40% în sondaje, existând șanse serioase să depășească acest scor, dată fiind nemulțumirea în creștere.

Ceea ce vedem constituie premisele pentru un scenariu mult mai prost la viitoarele alegeri, unul în care AUR și sateliții să fie câștigători. Dacă nu se întâmplă ceva, la asta se va ajunge.

Electoratul va avea de ales între suveraniști și partidele „tradiționale”, cele care din 2012 încoace au nenorocit țara. Dacă suveraniștii au AUR-ul ca ofertă (eventual cu un alt lider în locul lui George Simion, care începe să fie contestat în interior), electoratul de centru-dreapta nu prea are alternativă. Este una dintre cele mai acute probleme: acest electorat, unul eterogen, care l-a făcut pe Nicușor Dan președinte, nu are de ales decât între PNL și USR, partide care vor fi și mai discreditate după acești ani de austeritate și nereformă decât au fost la precedentele alegeri.

Dar ce ar putea schimba această para­digmă? Un singur lucru: apariția unei noi forțe politice. Ideea construirii unui partid în jurul președintelui Nicușor Dan pe osatura USR a circulat o vreme în spațiul public (a fost lansată de Valentin Naumescu), dar a eșuat după înfrângerea lui Cătălin Drulă la București. O înfrângere care a demonstrat, pe de o parte, că Dan nu are suficientă tracțiune și, pe de alta, că USR continuă să fie măcinat de disensiuni și de lipsă de coerență politică. Deci e puțin probabil ca un astfel de scenariu să poată prinde contur înainte de viitoarele alegeri parlamentare, pentru că Nicușor Dan va fi erodat de mandat.

Așadar, ce alte variante rămân? În opinia mea, două.

1. Apariția unei mișcări politice complet noi, eventual din societatea civilă, care să devină o alternativă la PSD și PNL, la tipul lor de a face politică. O mișcare care să scoată din ghearele suveraniste ideea de antisistem și să propună reformele esențiale pentru stat. Dacă ar avea un lider carismatic și cu idei, o astfel de mișcare ar putea avea succes electoral. Există destule exemple în Europa, unele chiar aproape de noi.

2. Apariția unui nou partid din fragmentarea celor existente. O parte consistentă a PNL este pesedizată în lungii ani de concubinaj, alta însă este mai reformistă, mai predispusă la schimbare și la ruperea relațiilor toxice cu PSD. Desprinderea acestei bucăți, așa cum s-a întâmplat în 2006 cu PLD (condus de Stolojan și Stoica), este posibilă, condiția fiind însă cea a unui lider care să îndrepte lucrurile în direcția asta. Lider care deocamdată nu există. Și în USR există o facțiune mai reformistă, nemulțumită de șantajul PSD. Fuzionarea acestor două facțiuni într-o nouă forță politică ar putea atrage acel electoral care nu are pe cine pune ștampila.

Ceea ce lipsește însă oricărei formule alternativă este liderul. El trebuie căutat, testat și aruncat în joc. Cât mai repede.