Despre tehnocrație în România

Evident, Tocqueville ne-a inspirat titlul: tehnocrația în România a devenit o imagine răsturnată a democrației din America, despre care scria el acum două secole. Și aceasta pentru că președintele Nicușor Dan recurge la tehnocrație pentru a slăbi democrația, iar ideile – nefericite, în opinia multora – vin chiar din America, unde un curent de gândire neoreacționar domină cercurile de putere republicane și anturajul președintelui Donald Trump.

De fapt, soluția tehnocrată a fost întotdeauna varianta preferată de Nicușor Dan și de mentorul său Matei Păun, ieșit din zona obscură pentru a susține recenta campanie „tehno”. Anul trecut, Nicușor Dan a tărăgănat trei săptămâni desemnarea lui Ilie Bolojan, pe care a făcut-o abia după ce niciun tehnocrat de prestigiu nu a acceptat să conducă guvernul președintelui, iar presiunea publică în favoarea lui Bolojan devenise incandescentă. Acum există destule indicii că președintele a lăsat să se consume demiterea guvernului Bolojan tocmai pentru a-și impune varianta preferată: un guvern „tehnic” condus de un premier obedient, fără competențe profesionale și fără susținere politică proprie. Din acest motiv apelurile sale enervate la responsabilitate față de situația economică dificilă a țării sună atât de fals acum: aceste apeluri, după cum i-au replicat Ilie Bolojan și numeroși comentatori, ar fi trebuit făcute de la începutul campaniei PSD împotriva lui Ilie Bolojan și a reformelor sale, pentru a împiedica căderea guvernului.

Semnalul de alarmă cu privire la intențiile președintelui a fost momentul desemnării politicianului eșuat Eugen Tomac pentru funcția de premier, când Nicușor Dan și-a justificat alegerea declarând război partidelor politice, pe care le-a acuzat că s-ar gândi exclusiv la alegerile din 2028, în loc să se gândească la interesul național. I-a sărit în ajutor mentorul său, Matei Păun, admirator declarat al lui Putin și cu interese de afaceri legate de Rusia, care și-a găsit brusc timp pentru un interviu la care fusese invitat cu o lună în urmă. Dan și Păun vorbesc practic în stereo, exprimă aceleași idei în fraze aproape identice. În esență, ideile lor se fac ecoul – prudent – al teoriilor neoreacționare promovate de personaje ca Peter Thiel și Curtis Yarvin, al căror numitor comun este desființarea democrației liberale și un regim de tip monarhic, de fapt autoritar sau chiar dictatorial, susținut de dezvoltarea fără restricții a tehnologiei și selecția indivizilor în funcție de IQ.

Desigur, Matei Păun și Nicușor Dan nu merg atât de departe și se mulțumesc, cel puțin deocamdată, să submineze democrația liberală printr-o tentativă de delegitimare a partidelor. Or, partidele sunt reprezentante ale cetățenilor, cărora le dau socoteală pentru deciziile lor, ceea ce miniștrii tehnocrați nu sunt obligați să facă. În plus, un guvern tehnocrat – sau „tehnic” – nici nu este eficient, pentru că partidele parlamentare îi pot bloca oricând inițiativele și vota conform intereselor lor, ceea ce PSD și AUR fac deja. Mai grav este că atacul domnilor Păun și Dan la adresa partidelor falsifică grosolan situația de fapt, care este definită de un conflict ireconciliabil între cele trei partide reformiste – PNL, USR și UDMR –, pe de o parte, și, pe de altă parte, PSD, partidul vehement antireformist, interfață a Sistemului cu epoleți interesat în menținerea statu-quoului, și partidul antieuropean AUR cu sateliții săi. În loc să se situeze de partea reformiștilor, președintele preferă să promoveze un discurs care, dus la consecințele sale logice, poate duce la fascism, după cum a demonstrat istoria Germaniei naziste în secolul al XX-lea, dar și a dictaturilor regală, legionară și antonesciană din România. Avertismentele nu vin însă doar din trecut, ci și din prezent: unde oare au fost anihilate partidele politice și președinții conduc cu mână forte prin guverne eminamente tehnocrate? Nu cumva în Rusia și China?

Cine mai are dubii că la președinție „ni se pregătește ceva” este invitat să citească raportul CSM în care sunt înfierați oameni politici liberali și USR-iști, jurnaliști și o serie de ONG-uri civice, care au criticat situația din justiție. Or, observă organizațiile civice, listele „negre” ale judecătorilor comandați de Lia Savonea îi vizează și pe criticii președintelui Nicușor Dan, care i-au reproșat modul în care a gestionat situația revelată de documentarul Recorder și numirile de procurori. Președintele, după cum știm, s-a dezangajat complet din orice tentativă de reformare a justiției, încălcându-și promisiunile din campanie. Alte promisiuni încălcate se referă la reformarea serviciilor de informații și aflarea adevărului despre anularea alegerilor din 2024. După cum observa Dennis Deletant la Rock FM, faptul că nimic nu s-a întâmplat în acest domeniu demonstrează că aceiași oameni care au controlat evenimentele din 2024 controlează și acum politica la nivel înalt. După cum vedem, Nicușor Dan nu se grăbește să schimbe această stare de fapt.

Această conexiune cu serviciile, sau cu facțiuni din interiorul lor, este componenta autohtonă care definește „tehnocrația originală” a domnilor Dan și Păun – de fapt, a PSD și a Sistemului. Partidele reformiste și sistemul democratic în general, bazat pe reguli și pe respectarea legilor, încurcă planurile acestor forțe vizibile și mai puțin vizibile. Cu tehnocrația se descurcă mai bine, de aceea se și luptă pentru ea. Nu este însă obligatoriu să și reușească.

* Acest articol a fost scris înainte de desemnarea dlui Veștea ca premier.