Politicienii au creat o furtună perfectă în economia României

În logica lui Taleb, ceea ce trăim este consecința naturală a unui sistem construit greșit: instituții slabe, politici fiscale improvizate, dependență de datorie, guvernanță precară, încredere erodată. Un sistem fragil, care nu poate stimula nivelul de trai, dimpotrivă, riscă să-l prăbușească.

Din perspectivă economică, tabloul arată așa: o economie intrată în recesiune tehnică, cu risc real de stagnare, o inflație de două cifre alimentată atât de șocuri externe, cât și de decizii interne, o monedă sub presiune, într-un context de dobânzi ridicate.

În această situație tensionată, agenția de evaluare financiară Standard&Poors a livrat un avertisment sever, surprinzător, deoarece era neprogramat. Mesajul este clar: orice promisiune populistă va fi imediat taxată prin costuri mai mari de finanțare, iar orice întârziere în corectarea deficitului poate împinge România spre o retrogradare efectivă a ratingului.

În esență, S&P transmite subtil și mesajul că nu avem doar o criză economică, ci și o epuizare a modelului după care a funcționat economia. Modelul social-democrat al finanțării consumului pe datorie, dublat de investiții publice ineficiente, de reforme amânate și de toleranță față de corupție, a eșuat și acum apare nota de plată.

Avertismentul S&P mai arată că instabilitatea politică, scandalurile de integritate, destrămarea coaliției și reflexul instituțiilor de a se proteja între ele au erodat încrederea investitorilor într-un moment în care România avea nevoie de coerență, nu de improvizație. Deprecierea leului cu 2,3% în câteva zile descrie, de fapt, o criză de încredere a investitorilor, estompată, temporar, de intervențiile băncii centrale.

Criza economică este realitatea inconfortabilă în care trăim. Avem recesiune tehnică, inflație-record în Uniunea Europeană, investiții private anemice, consum paralizat de stagnarea veniturilor reale, dobânzi ridicate, deficit fiscal mare și persistent generat de majorări de taxe într-un an electoral, care au frânat creșterea și au amplificat dezechilibrul.

Criza globală, ignorată de politicieni, este extrem de periculoasă pentru economia României. Războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu, volatilitatea energetică, fragmentarea lanțurilor de aprovizionare și încetinirea economiei europene creează un mediu în care economiile fragile sunt primele lovite. România, dependentă de importuri energetice și de cererea din UE, nu poate evita efectele negative ale acestor crize.

Criza politică a provocat instabilitate, scandaluri, deprecierea leului cu 2,3% în câteva zile. Criza economică se reflectă în recesiune tehnică, inflație-record în UE, deficit mare, investiții private anemice. Criza globală provoacă tensiuni geopolitice, volatilitate energetică, încetinirea Europei. Împreună, aceste valuri de crize suprapuse lovesc o economie în punctele sale de fragilitate ascunse, ignorate ani la rând.

Rădăcinile recesiunii tehnice și ale inflației au fost plantate în 2024. Atunci, Guvernul Ciolacu a încercat să corecteze un deficit bugetar care scăpase de sub control încă din 2023: a introdus o serie de taxe noi – nu TVA, ci accize, impozite locale indexate, taxe speciale pe proprietăți scumpe, modificări la fiscalitatea microîntreprinderilor, eliminarea unor facilități –, iar aceste măsuri au urcat costurile firmelor. Firmele au transferat costurile în prețuri, iar prețurile au alimentat inflația.

În paralel, statul a majorat salariile din sectorul public și a indexat pensiile, ceea ce a injectat bani în economie într-un moment în care producția internă nu putea răspunde. Rezultatul a fost o cerere mai mare într-o economie deja tensionată, ceea ce a menținut inflația ridicată chiar și după ce șocurile energetice se temperaseră.

Așa se explică paradoxul românesc, interpretat greșit de Grindeanu: nu doar în 2026, ci și în 2024, România a avut o inflație de două ori mai mare decât Ucraina, deși Ucraina era în război. Ucraina a avut cerere internă redusă, control administrativ al prețurilor și o politică monetară extrem de dură. România, în schimb, a avut o combinație de deficit mare, taxe noi și creșteri de venituri care au împins prețurile la cer.

Dar, atenție, „crizele nu apar din senin. Ele sunt rezultatul politicilor greșite repetate suficient de mult timp”, a sintetizat Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel.

Acum, economia României băltește într-o criză construită în timp, prin acumulare de decizii proaste, amânări, improvizații și autoiluzionare. Recesiunea tehnică nu a apărut brusc; este rezultatul unui model de creștere bazat pe consum și datorie, nu pe productivitate și investiții. Inflația nu este un accident; este consecința unui stat care a cheltuit ani la rând peste posibilități, a unei administrații fiscale incapabile și a unor politici care au stimulat cererea fără să stimuleze oferta. Deprecierea leului nu este o surpriză; este reacția firească a piețelor la instabilitate politică și la un deficit mare într‑o economie cu instituții fragile.

Avertismentul S&P este un diagnostic pe care economia îl transmite deja: România a ajuns la limita la care improvizația nu mai poate ține loc de strategie. În fond, improvizația a distrus predictibilitatea, cinismul politicienilor a distrus încrederea, iar amânarea reformelor distruge viitorul.