Dilema lui Putin

În primele luni ale lui 2026, numărul recruților în armata rusă a scăzut cu 20%. La 27 martie, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a declarat că aproximativ 80.000 de oameni au semnat contracte cu armata, ceea ce înseamnă sub 30.000 pe lună. Anul trecut, conform aceluiași Medvedev, 422.000 de persoane au semnat contract cu Ministerul Apărării, adică aproximativ 35.000 pe lună.

Șeful forțelor de sisteme fără pilot din armata ucraineană, Robert „Madyar” Brovdi, estima că din decembrie 2025 și până în aprilie 2026, Rusia a recrutat 148.000 de persoane, adică 29.700 pe lună. Numai că doar pierderile confirmate din cauza atacurilor cu drone în această perioadă au fost de 157.000 de soldați.

Mai sunt și alte surse care confirmă această evaluare. De exemplu, potrivit expertului german dr. Janis Kluge de la Stiftung Wissenschaft und Politik, Berlin, care a analizat plățile de înrolare din 40 de regiuni ale Rusiei, ritmul de recrutare a scăzut cu 20% față de primul trimestru al anului trecut. Iar publicația rusească din exil „Verstka”, pe baza discuțiilor cu angajații punctelor de recrutare, afirmă că a scăzut brusc (cifra avansată este de 25%) numărul celor care doresc să încheie un contract. Și, adaugă publicația, a scăzut și calitatea recruților.

Vladimir Putin are – pentru prima dată de la începutul războiului de agresiune împotriva Ucrainei – o mare problemă cu resursele umane pe care le trimite pe front. În ultimele luni, Rusia pierde mai mulți oameni decât poate recruta.

 Cum a eșuat „война на истощение” („războiul de uzură”)

 După eșecul ofensivei ucrainene din vara lui 2023, „operațiunea specială” a Rusiei din Ucraina a intrat în faza războiului de uzură. Anterior, adică de la 24 februarie 2022 și până la 7 octombrie 2023, care este o bornă artificială, ce marchează atacul terorist al Hamas asupra Israelului, în Ucraina a fost o tentativă de Blitzkrieg, apoi un război de manevră, cu operațiuni ample, pe suprafețe mari, după care un război de poziții (tranșee), iar din toamna lui 2023 război de uzură. Trebuie subliniat faptul că războiul de uzură este rezultatul insuccesului primelor faze ale ofensivei rusești și a pornit de la convingerea – împărtășită și în Occident, mai ales la Washington – că  nimeni nu se poate opune Moscovei, care are uriașe resurse, cu rezervele ei enorme de hidrocarburi din Siberia, și că este doar o problemă de voință politică ca tancurile rusești să ajungă la Kiev, Odessa sau chiar mai departe. Și o problemă de timp, pentru că, în noul scenariu, mobilizarea limitată a resurselor va face ca avansarea și victoria militare, chiar dacă nu sunt atât de rapide și triumfătoare, să fie cu certitudine inevitabile.

Donald Trump îmbrățișează această evaluare, care pleacă de la premisa că Rusia va câștiga oricum războiul pentru că are resurse superioare Ucrainei. Când a suspendat ajutorul pentru Ucraina (pentru că asta a făcut în realitate, chiar dacă oficial SUA nu recunosc), Trump a considerat că Volodimir Zelenski n-are altă opțiune decât să facă concesii lui Putin, în sensul doctrinei „realiste”. Însă ucrainenii au continuat să lupte cu mult curaj, frontul nu s-a prăbușit, iar rușii n-au reușit nici măcar o străpungere, în ciuda superiorității numerice și de tehnică militară pe diverse segmente ale frontului. Teama că se prăbușește Ucraina, care era foarte mare în 2025, este astăzi de domeniul trecutului.

Economia, finanțele, societatea din Rusia au fost avariate de războiul de uzură, Kremlinul fiind nevoit să mobilizeze resurse semnificativ mai mari pentru ofensivă decât Ucraina, care s-a apărat în tot acest timp. Optimismul s-a stins rapid, pe măsură ce gaura din bugetul federal creștea. Numirea unui nou ministru al Apărării la Kiev a schimbat concepția asupra războiului, Ucraina punând accentul pe drone. Atacurile cu drone lovesc în ultimele luni infrastructura economică și militară pe întreg teritoriul Rusiei europene și chiar dincolo de Urali, provocând daune economice semnificative. Orice tentativă de ofensivă rusească din ultimele luni a fost spulberată de dronele ucrainene. Pierderile umane sunt mai mari astăzi, decât în alte etape ale războiului. Iar rata de recrutare a scăzut.

 Что делать? („Ce e de făcut?”)

Un lider rațional ar fi suspendat operațiunile militare. Putin ar fi putut să facă asta anul trecut, după summitul din Alaska, și ar fi putut poza în învingător. Puțină lume l-ar fi contrazis atunci. Deși, era evident că Moscova nu și-a atins obiectivele militare. Dar nu mai conta, important era că războiul s-a oprit. Din decembrie, numărul pierderilor a crescut. În primele săptămâni ale anului, a devenit evidentă superioritatea tactică a ucrainenilor care, datorită dronelor, a modificat dinamica războiului. Operațiunile de infiltrare a unor grupuri de 5-6 soldați, tactică extinsă în timpul ofensivei ruse din 2024-2025,  și-au epuizat potențialul, fiind anulat de numărul tot mai mare și raza tot mai lungă de acțiune a dronelor ucrainene. Nu mai există o linie a frontului în înțelesul clasic, zona de ucidere („kill zone”) având astăzi o lățime de 150 km. Odată intrat în acel perimetru, ai șanse minime să supraviețuiești. Dar Putin nu pare să înțeleagă, așa că pentru a continua războiul trebuie să alimenteze frontul cu sute de mii de noi recruți.

Modelul de contract comercial prin intermediul căruia Putin a rezolvat timp de aproape trei ani problema compensării pierderilor și a recrutărilor pentru front și-a epuizat potențialul. Nu pare să fie vorba doar de o scădere a numărului soldaților cu contract, ci de defectarea modelului. În primele luni ale lui 2026, numărul recrutărilor a scăzut cu 20% față de anul trecut, în condițiile în care pierderile umane au crescut.

O bază importantă de recruți o asigura bazinul grupurilor vulnerabile. Unii semnau contracte pentru că erau constrânși, prin presiune administrativă, prin tehnici de hărțuire practicate de poliție, administrația publică, universități, mediul de afaceri. După ce militarii au selectat aproape toți deținuții disponibili pentru recrutare (numărul deținuților din Rusia scăzând cu aproape jumătate), presiunea pentru a furniza recruți s-a mutat spre alte zone.

Polițiștii din Rusia primesc bonusuri de la 10.000 la 100.000 de ruble (120 și, respectiv, 1.200 de euro) pentru fiecare persoană reținută pe care o conving să semneze contract cu armata. Pentru a-și rotunji veniturile, polițiștii organizează razii printre bărbați, sub pretextul consumului de narcotice și îi amenință să semneze contracte, șantajându-i cu deschiderea unor dosare penale. Alt grup vulnerabil este cel al tinerilor studenți. Universitățile au înăsprit condițiile de admitere, calendarul examenelor, regulile de exmatriculare pentru a-i stimula pe studenți ca să se înroleze în armată. La începutul lui 2026, ministrul Învățământului Superior a cerut rectorilor să asigure semnarea de contracte cu Ministerul Apărării de către cel puțin 2% dintre studenții instituției respective.

Timp de aproape trei ani, eficiența sistemului contractelor s-a bazat pe bonusuri foarte mari. Venitul anual al unui soldat cu contract este de peste 65.000 de euro (5,5 milioane de ruble), adică de peste cinci ori și jumătate salariul mediu din Rusia în 2025. Pentru regiunile de periferie, de unde provine mare parte dintre recruți, diferența este de zece ori mai mare. Facilitățile fiscale, plățile pentru răniri și deces pot ajunge la 15-17 milioane, adică 180.000-190.000 de euro, și sunt rezultatul cumulării mai multor plăți: prezidențială, 5 milioane, de stat, de asigurare de stat (compania SOGAZ), sprijin financiar pentru familie de la nivel federal și de la nivel local. Sistemul este destul de sofisticat și, în același timp, foarte atractiv. Este cea mai la îndemână cale pentru a schimba statutul unei familii, pentru a o scoate din starea de sărăcie cronică și de a o transfera într-o altă clasă socială. Echilibrul dintre cerere și ofertă s-a menținut stabil vreme de doi ani și jumătate, mai ales prin creșterea bonusurilor pentru semnarea contractelor. Oferta era atractivă, sumele plătite împăcau cetățeanul rus obișnuit cu decesul, rănirea, care rămânea o tragedie personală, dar nu căpăta nuanțe de nedreptate socială și nu devenea motiv de revoltă socială.

Atunci de ce, în ciuda creșterii plăților, a scăzut numărul de recruți? Din cauza modificării unor parametri, asta este explicația. E vorba de probabilitatea de rănire sau deces. A crescut amploarea pierderilor rusești (morți și răniți). Perspectivele încheierii războiului par acum complet incerte, deci durata serviciului militar se poate prelungi. La începutul lui 2025, percepția era că Trump va pune în curând capăt războiului, iar contractul era ultima șansă de a câștiga bani. Și mai este ceva: răspândirea informațiilor privind corupția și șantajul din zona frontului, torturarea și uciderea militarilor de către comandanții lor. Informațiile despre „gropi”, „taxe de protecție”, atacuri asupra „proviziilor de carne” etc. s-au răspândit în Rusia. În plus, participarea la război nu produce schimbarea de statut social. În ciuda eroizării participanților la război de către oficiali, atitudinea societății față de ei se dovedește ostilă, fiind percepuți ca o sursă de pericol și generând adesea conflicte violente domestice.

Doctrina rusă a războiului este epuizată. Chiar dacă Putin ar mai face o „mobilizare parțială” și ar recruta din nou 200.000 de oameni, acest lucru nu va schimba serios echilibrul de forțe pe front și nu va aduce victoria. Resursele mobilizate vor fi măcinate de valurile de drone ucrainene. Asistăm la o schimbare a paradigmei de purtare a războiului. Moscova nu mai poate să-și valorifice avantajul oferit de resursa umană într-un război de uzură. Blocarea expansiunii ruse ține acum de stolurile de drone și nu de numărul de soldați.