Ce aduce nou Operațiunea Electorală Specială în Rusia

Operațiunea electorală a durat trei zile, 18, 19 și 20 septembrie. Nu și cucerirea Kievului. Agresiunea Rusiei durează de mai bine de patru ani și jumătate și nu dă semne că s-ar apropia de sfârșit.

A fost un weekend complicat în Rusia. Nu doar cerul Moscovei a fost saturat de drone și rachete ucrainene, într-un atac fără precedent, ci și agenda populației a fost încărcată. Timp de trei zile, 18-20 septembrie, s-au desfășurat mai multe „alegeri”, locale, parlamentare. Am pus cuvântul alegeri între ghilimele pentru că tot ceea ce se întâmplă în Rusia, chiar dacă poartă numele de alegeri, nu are de-a face cu acestea.

Capul de afiș l-au ținut alegerile parlamentare. 450 de mandate de deputat au fost împărțite între principalele partide de sistem, cu binecuvântarea administrației prezidențiale. Primul loc a fost ocupat de Rusia Unită, partidul președintelui Vladimir Putin, căruia i s-a desenat un scor de peste 57%. Urmează comuniștii, cu aproape 14%, liberal–democrații (ultranaționaliști), cu 9%, Noii Oameni, tot 9%, și Rusia Dreaptă, cu 5%, cât să intre în Dumă pe listele de partid. Rata de participare la vot a fost de peste 59%, cea mai mare din ultimii 15 ani.

Duma de Stat este alcătuită din 450 de deputați, din care jumătate sunt aleși pe listele de partid, iar jumătate, în circumscripții uninominale. Partidul lui Putin, Rusia Unită, a dobândit o majoritate constituțională mai mult decât confortabilă, controlând 355 din cele 450 de mandate, adică 79%. Este cel mai mare număr de deputați controlați vreodată de Rusia Unită, în fosta Dumă partidul având 324 de mandate.

Ca lucrurile să fie totuși clare și ca nimeni să nu fie indus în eroare de cifrele pe care le citește aici, trebuie spus apăsat faptul că alegerile din Rusia nu îndeplinesc criteriile elementare pentru a fi considerate legitime. Problema nu este doar frauda, ci și faptul că întregul proces este viciat prin absența unei competiții politice reale. Rezultatul este fixat dinainte prin filtrarea candidaților (se face prin tribunale, sub supravegherea FSB și a administrației de la Kremlin), controlul asupra mass-media, represiunea (Procuratură, Ministerul de Interne, FSB), iar frauda din ziua votului doar amplifică un rezultat deja garantat.

Pentru falsificarea alegerilor și abuzarea electoratului, vital este succesul operațiunii de eliminare a alternativei. Asta se realizează prin justiția controlată, care împiedică înscrierea în cursa electorală a unor candidați sau partide care nu sunt integral sub controlul puterii (servicii sau administrația de la Kremlin). La recentele scrutinuri, cei care erau percepuți ca o amenințare pentru sistem erau evacuați sub pretextul listelor cu semnături. Totul se face sub aparența legalității, prin tribunale, cu decizii judecătorești în care sunt invocate legi, articole, paragrafe, regulamente. La alegerile din acest an, pare că au renunțat la pretextul cu semnăturile false, scoaterea din cursă fiind motivată de primirea de donații. Astfel de donații nu sunt interzise, este o practică generalizată și nu doar în Rusia. Însă nu pentru oricine, pentru că se poate găsi un cetățean rus care a primit o donație de la alt cetățean rus, care a primit-o de la cineva din străinătate. Un motiv foarte solid (potrivit legislației ruse) nu doar să fii scos din cursă, ci și să fii condamnat la ceva ani de penitenciar. Sunt alte câteva cazuri de oameni politici care sunt de 15 ani împiedicați să candideze, care acum au fost condamnați. Lev Șlosberg, unul dintre liderii Iabloko, a fost recent trimis 11 ani după gratii pentru că a criticat războiul.

Un lucru bizar s-a petrecut cu o știre de pe Ria Novosti, care prelua anunțul secretarului Rusiei Unite potrivit căruia 86 de deputați „participanți la operațiunea militară specială” au fost aleși în Duma de Stat. 86 deputați reprezintă 20% din totalul deputaților. Atragerea veteranilor războiului din Ucraina în elita politică de la Moscova a fost unul dintre obiectivele formulate apăsat de Putin în multe ocazii. Nu întâmplător, lista de candidați a partidului lui Putin are mulți veterani pe locuri eligibile. Tema reîmprospătării cadrelor de conducere cu sânge proaspăt, venit direct din tranșee, este utilizată de Putin pentru a disciplina elita birocratică a Rusiei. Obiectivul fixat de președinte era introducerea în Dumă a 100 de participanți ai războiului din Ucraina. „Alegerea și voința voastră vor arăta din nou lumii că în spatele luptătorilor noștri se află milioane de oameni, că suntem un popor unit”, a spus Putin în discursul său electoral. Retragerea știrii Ria Novosti, la cererea partidului, este un episod bizar, care e dificil de interpretat deocamdată. Așa că noutatea nu sunt veteranii. Trebuie căutată în altă parte.

Noutatea anului electoral 2026 este faptul că s-a introdus un filtru suplimentar. Scoaterea Iabloko din cursă, după ce s-a stabilit ordinea pe buletinele de vot, nu este un caz izolat, cum pare la prima vedere. Nu este o simplă greșeală, l-au lăsat să candideze, apoi s-au răzgândit și l-au scos din cursă. Cu ocazia exercițiului electoral din vara 2026, retragerea candidaților a fost un fenomen sistematic care s-a constituit într-un filtru suplimentar ce a scos din cursă peste 40 de candidați care fuseseră înregistrați în circumscripțiile uninominale. Această noutate poate fi explicată prin apariția unei noi instanțe, un nou filtru, care are competența de a controla accesul candidaților în alegeri. Înainte, decizia era la Kremlin, la departamentul politic, condus de un adjunct al șefului administrației prezidențiale. Acum, FSB și-a extins competența în sfera politico-ideologică. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria Rusiei.

Tot interferențele FSB-ului ar putea explica și zigzagurile politice ale Kremlinului. Inițial, strategia electorală se baza pe rutină, pe inerție, menținerea unei rate scăzute de participare la vot. Interesul pentru alegerile parlamentare a fost scăzut în ultimele două decenii, Duma are o reputație foarte proastă. Cu toate acestea, pentru prima dată, președintele Putin s-a alăturat campaniei, a îmbrăcat tricoul de partid, a călătorit în zone îndepărtate de Moscova și de zgomotul războiului și a transmis mesajul că totul se află sub control, iar în jur sunt multe lucruri pozitive, care trebuie menționate. Unde s-a plimbat Putin nu ajung dronele, de acolo nu se aud exploziile, iar benzinăriile tocmai au fost alimentate cu combustibil.

Însă, la finalul lunii august, strategia electorală a Kremlinului s-a schimbat brusc. La congresul partidului Rusia Unită, Putin a adresat un apel cu privire la alegeri care plasează războiul în centrul campaniei electorale și face din tema unității și mobilizării națiunii ruse în jurul lui Putin un imperativ obligatoriu. Această schimbare – pe care n-am înțeles-o decât două săptămâni mai târziu – a schimbat miza alegerilor. Mi s-a părut că întrebarea fundamentală este dacă va urma o mobilizare amplă după alegeri. Asta am crezut că a fost și miza scoaterii Iabloko de pe buletinul de vot. De fapt, pentru Putin întrebarea era alta. Anume, dacă populația este dispusă să plătească prețul unor sacrificii suplimentare pe care le presupune escaladarea războiului. O prezență ridicată la vot confirmă dorința de a obține victoria în lupta cu Occidentul, pentru că așa este considerată agresiunea împotriva Ucrainei. Miza era o prezență ridicată la vot și un scor cât mai bun în alegeri pentru Rusia Unită.

Toate semnalele dinspre administrația prezidențială indicau drept obiective o prezență ce scade de la 55 la 50% și un scor care coboară din martie până în august de la 55 la 50 și apoi 45% pentru Rusia Unită. În iulie-august, totul se prăbușește, apar cozile la benzină, pe cerul Rusiei zboară roiurile de drone, depozitele Wildberries ard cu fum gros. Pentru echipa politică din administrația Kremlinului, un scor de 45% părea un obiectiv realist. Însă a intervenit o altă echipă (probabil dinspre FSB), pe mâna căreia a mers Putin, care a repus vechii indicatori de performanță, adică 55/55 (prezență și scorul Rusiei Unite), fără să-i mai pese de cât de verosimil este rezultatul. Schimbarea strategiei s-a exprimat în tasarea scorului Oamenilor Noi, care au fost împinși pe locul patru, după comuniști și naționaliști, pentru ca scorul lor să nu fie interpretat ca un vot antirăzboi (să nu preia valul declanșat de Iabloko).

Partidul Noii Oameni s-a transformat, fără voia lui, în percepția publică, într-un partid antirăzboi. Asta se vede bine la votul din afara granițelor Rusiei, unde oameni tineri și educați care au fugit de teama războiului au stat minute bune, chiar ore, la coadă pentru a vota ceea ce ei identificau drept un partid antirăzboi. Noii Oameni au fost puși la începutul anului, de strategii politici de la Kremlin, să renunțe la retorica agresivă, pentru a colecta electoratul obosit de război, care dorește pacea. Numai că, în cele din urmă, agenda societății s-a dovedit mai puternică decât Noii Oameni și-ar fi dorit-o. De asta a și crescut fulminant Iabloko, care și exprima opinii pacifiste, spre deosebire de Noii Oameni, ceva mai neutri. Numai că scoaterea Iabloko din cursă a lăsat locul liber. Cum natura are oroare de vid, nișa a fost umplută de Noii Oameni, cărora li s-a atribuit o poziție mai fermă decât o aveau sau erau dispuși să și-o asume. Cu alte cuvinte, ei au primit susținerea care nu li se cuvenea. Asta era la final de august, când Putin și-a schimbat strategia electorală.

Însă pentru atingerea obiectivelor fixate a fost nevoie de o intervenție brutală, grosolană, care a creat și mai multă frustrare în unele segmente ale opiniei publice. Asta s-a văzut duminică după prânz, când, pe fondul unor probleme tehnice care au afectat votul electronic, s-au format cozi lungi și gălăgioase de votanți nemulțumiți.

Miza acestor alegeri nu este rezultatul lor. Adevărata miză se va cristaliza abia în săptămânile următoare. Și ea trebuie să răspundă la întrebarea în ce fel Putin va escalada agresiunea împotriva Ucrainei. //