De același autor
În al doilea trimestru, economia a stagnat menținând țara în recesiune, iar estimările pentru finalul lui 2026 oscilează între o scădere de -0,5%, în viziunea analiștilor de la ING Bank, și -0,7%, în opinia economiștilor Erste Bank.
Consumul a scăzut pentru că milioane de pensionari au avut veniturile înghețate în ultimii doi ani, iar mulți români își cheltuie banii în vacanțe în străinătate.
Dar mai există o explicație a scăderii consumului: oamenii nu mai cheltuie banii, ci economisesc de teama incertitudinii. Paradoxal, în timp ce consumul scade pentru că veniturile reale sunt erodate de inflație și de fiscalitatea ridicată, populația a pus bani deoparte, în special în valută, penalizând astfel incertitudinea politică. Economiile în valută ale populației au crescut cu 26,6% în iulie 2026, la 151,8 miliarde de lei, față de aceeași lună a anului 2024. Oamenii își iau măsuri de precauție și transmit un mesaj de neîncredere în viitorul lor economic.
Tot paradoxal, arată analiștii de la ING Bank, „investițiile rămân singurul motor de creștere semnificativ al economiei, în timp ce cererea internă încă își pune frâne”. Dar investițiile care au oprit o recesiune mai puternică sunt susținute de banii europeni. „România rămâne o economie cu un singur motor, iar acest motor va trebui să continue să funcționeze, dacă se dorește evitarea unei contracții mai profunde”, conchid analiștii ING.
Detaliile performanței economice a României sunt și ele alarmante: investițiile străine directe se contractă, profiturile reinvestite se prăbușesc, companiile își repatriază câștigurile, iar guvernul este obligat să gestioneze un deficit cronic și o datorie în expansiune. Ca atare, viitorul guvern nu va putea să pună pe masa Parlamentului un buget care să distribuie beneficii. Va fi obligat să administreze pierderi. Nu va fi un guvern de compromis, ci un guvern de sacrificiu. Iată de ce social-democrații nu s-au repezit să guverneze după ce au aruncat țara în aer cu moțiunea de cenzură: riscau să devină un partid nesemnificativ.
Această situație dificilă a economiei românești ar fi trebuit să impună politicienilor amatori de aventuri prezentarea unui program economic elaborat, care să includă și o schiță a bugetului anului 2027, dacă ne dorim să menținem economia în echilibru.
Acum riscul politic este subestimat deoarece va fi inevitabil ca proiectul de buget să impună o combinație de majorare de impozite și o creștere a datoriei pentru a finanța cheltuielile statului.
Însă se profilează un cerc vicios: un proiect de buget care ar frâna creșterea economică și ar taxa suplimentar sectorul privat, necesitând în același timp mai multe împrumuturi, ar alunga investitorii în datoria publică.
Datoria publică este o bombă cu ceas. Nu doar pentru că în iulie rambursarea datoriei a urcat deja la 2% din PIB și probabil va depăși 3% până la finalul anului, consumând astfel întreg spațiul fiscal confortabil al țării. Ci și pentru că de la New York la Tokio și Londra, investitorii și-au pierdut încrederea în bondurile suverane, iar capitalul global devine selectiv, scump și nervos. E nervozitate în Marea Britanie, de exemplu, unde obligațiunile scadente la 10 ani au un cost de 5,2%, deși ratingul țării, AA, este cu 5 trepte mai sus decât cel al României. Investitorii penalizează credibilitatea instituțiilor, coerența politicilor și capacitatea de a livra reforme. În această furtună declanșată de investitorii în datorii suverane, România are instituții fragile, reforme evitate și un reflex istoric de impredictibilitate.
Imediata vulnerabilitate e ratingul suveran. Fitch a menținut ratingul, dar a observat deteriorarea finanțelor publice, riscul politic crescut și amplificarea datoriei, și a avertizat că fragilitatea politică poate provoca aruncarea ratingului în categoria junk. Fitch a adăugat că România a evitat la limită o retrogradare, dar rămâne vulnerabilă, cu perspective economice înrăutățite, dacă reformele se blochează. Și s-au blocat.
Moody’s a avertizat că deficitul de cont curent este un risc major, pentru că e prea mare, persistent și nu mai are finanțare. Investițiile străine directe nu-l mai acoperă, iar finanțarea se poate face pe datorie. Într-o lume tensionată, acest lucru înseamnă presiune pe curs și pe costurile de refinanțare.
JPMorgan Chase, cea mai mare bancă din lume după valoarea de piață, a avertizat că un guvern minoritar PSD ar ridica riscul unui derapaj fiscal spre 6,2% din PIB, în pofida veniturilor ameliorate. În opinia JP Morgan, un executiv slab, fără majoritate, este structural predispus să cedeze presiunilor de cheltuieli, ceea ce ar compromite consolidarea fiscală și ar amplifica vulnerabilitatea externă. Într-o criză globală a încrederii piețelor financiare, un astfel de guvern ar fi perceput ca extrem de riscant.
Politicienii trebuie să înțeleagă că vulnerabilitatea actuală a economiei noastre este rezultatul unei aparente stabilități obținute în 2024 pe datorie. România plătește acum costul deciziilor politice care au blocat reformele companiilor de stat, au împiedicat listarea lor la bursă, au folosit instituțiile independente ca instrumente de luptă politică și au destabilizat țara prin moțiuni menite să oprească reforme esențiale din PNRR. Este exact ceea ce noul guvern trebuie să repare.
