Pe aceeași temă
Participanții din partea României au fost nume importante, precum Cristian Mungiu, Mircea Cantor, Dan Perjovschi, Mircea Cărtărescu, dar și artiști care nu au gustat (încă) succesul internațional.
Ce-i drept, acest festival a fost mult mai important pentru români decât pentru francezi, obișnuiți cu mari evenimente culturale. Un alt adevăr este că, deși a dat dovadă de-a lungul istoriei de valori culturale incontestabile, precum Brâncuși, Braneur, Enescu, Cioran sau Ionesco, urmați de Pintilie, Ciulei sau Andrei Șerban și mai apoi de Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Geta Brătescu sau Mircea Cantor, România este abia a 9-a țară invitată la Un Weekend à’l Est. Înaintea noastră au fost Armenia, Georgia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Serbia și Ucraina de două ori.
Chiar și așa, mai târziu, festivalul aduce un imens beneficiu artiștilor români și imaginii țării, doborând stereotipuri și deschizând dialoguri culturale. Tot ceea ce s-a petrecut la Un Weekend à’l Est a fost realizat din fonduri private ale organizatorilor. Și aproape toți artiștii au ținut să sublinieze acest aspect: statul român nu a contribuit în nicio formă la promovarea creației românești în acest context.
Cofondatoarea festivalului este Vera Mishalski Hoffman, una dintre cele mai bogate femei din lume, cu o avere de peste 8 miliarde de euro, potrivit Bloomberg.
Arte vizuale
În inima cartierului Saint Germain-des-Près, turul galeriilor de artă a început cu vernisajul Dan Perjovschi – la Galeria 22 Visconti. Perjovschi a adus aici unele dintre cele mai cunoscute mesaje ale sale, dar și desene noi, adaptate la legătura dintre România și Franța.
„M-am întrebat ce pot să spun eu despre București? E un oraș extrem de contradictoriu, care îți mănâncă nervii. Pe afișul festivalului este Palatul Parlamentului – acest baroc nord-coreean, care pe mine nu mă reprezintă în niciun fel, nici pe magneți, nici pe sigle, pe nimic. Altfel, e un oraș important și interesant, și are un drive acum, o energie, este newcomer, vine cu putere. Am vrut să se vadă și aici că desenele mele nu sunt făcute pentru artă. Întâi au fost parte dintr-o discuție publică, socială, politică. Pe urmă vine și latura artistică” – Dan Perjovschi
La doar câțiva pași de expoziția sa, Dan Vezentan a avut, de asemenea, expoziție solo. Crescut în Maramureș, cu o profundă înțelegere și cu respect față de universul agrar, Vezentan a adus la Paris machetele unora dintre cele mai importante lucrări ale sale, instalate în mari dimensiuni în diverse spații publice din România. Dan Vezentan face parte din comunitatea Atelierelor Malmaison. „Mi se pare că au atins cumva fiecare zonă, generație, de la Ion Grigorescu, Dan Perjovschi, generația mea și cei mai tineri decât mine. Este și artă mai urbană, eu sunt din zona asta agricol-rurală, sunt și ultracunoscuți, precum Perjovschi, și mai puțin cunoscuți, ceea ce e bine pentru noi, artiștii, până la urmă.” – Dan Vezentan.
Mircea Cantor, artist român cu o bogată carieră internațională, a adus în fața publicului cele mai recente lucrări ale sale, realizate în 2025. „Aș vrea ca lumea să-și aducă aminte că arta e un pod între oameni și nu doar între cunoscători. Să aduci artiști din România în Franța, în epicentrul culturii mondiale, e ceva care rezonează cu a face cultură în Europa. Tot vorbim despre Europa în sus și-n jos, dar pe plan factual nu prea vezi multe evenimente care să aibă legătură cu Europa de Est. A fost Sezonul Franța-România, după aia nu a existat o continuitate. Și aici eu nu dau vina pe francezi, dau vina mai ales pe români, nu există o politică culturală, nu există o viziune pe termen lung, ce înseamnă colaborarea, nu există ceva care să motiveze, să creeze atenție – mă refer la artele vizuale.” – Mircea Cantor
Regizorul Cristian Mungiu, ambasadorul onorific al acestei ediții, a debutat cu o expoziție personală de fotografie. La vernisaj a venit și actrița franceză Isabelle Huppert. „Cristian este un regizor extraordinar, îi iubesc filmele de foarte mult timp și sunt foarte bucuroasă să fiu aici. Expoziția e magnifică! Vreau să vin separat, când e mai liniște, să îmi iau mai mult timp pentru a o parcurge în detaliu”, a spus Isabelle Huppert.
O altă celebritate pe care am întâlnit-o în expoziția lui Mungiu a fost regizorul argentinian Gaspar Noé. „Nu mă așteptam să fie o expoziție atât de mare, de umană și colorată. E ca o expoziție a întregii vieți. Aș recomanda expoziția aceasta oricui iubește filmele lui Cristian Mungiu”, a declarat Gaspar Noé.
Cinema
Isabelle Huppert l-a însoțit pe Mungiu și la proiecția filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, de la Cinema Christine. Componenta de cinema a mai cuprins filme de Corneliu Porumboiu, Alexander Nanau, Bogdan Mureșanu și Anca Damian. „Orice alegere de artiști moderni, contemporani, e mai bună decât ideile recurente ale ICR-ului de a face Ziua Poeziei cu lecturi din Eminescu. Cu toată stima pentru cultura română așezată, tradițională, dar găsesc că ea are foarte puțină priză în țările în care încercăm noi să ne promovăm cultura. Cred că ponderea ar trebui să fie un pic mai mult către cultura contemporană, vie, care poate fi însoțită de oameni vii. Marele nostru pariu este să vedem dacă putem să ieșim din provincialismul pe care îl are orice cultură mică. Și cred că uneori reușim. Cred că de asta suntem aici. O parte din artiștii care au fost acum la Paris, în această selecție, reprezintă cumva mici momente de originalitate și de sincronizare cu ceea ce e modern și nu e pășunist.” – Cristian Mungiu.
Literatură
Fiecare secțiune a festivalului a avut cel puțin un nume foarte cunoscut, menit să atragă atenția publicului și să deschidă interesul și pentru ceilalți.
Iar literatura contemporană nu putea să aibă un nume mai răsunător decât Mircea Cărtărescu. Prezența sa la Paris a însemnat numeroase interviuri acordate publicațiilor franceze și întâlniri cu cititorii. Momente importante au fost, de asemenea, prezența Gabrielei Adameșteanu, a Danielei Rațiu și a lui Bogdan Alexandru Stănescu la Librăria Poloneză, un edificiu cultural cu o tradiție de 190 de ani la Paris. În cadrul festivalului au participat și Marta Caraion, Matei Vișniec, Laura Nicolae, Cătălin Mihuleac, Ioana Pârvulescu și Anca Visdei – laureată a Premiului Goncourt pentru biografia lui Cioran.
„Fără îndoială că literatura română e într-un moment bun. Sunt autori foarte interesanți, foarte atrăgători, din mai multe generații, și să nu uităm că fiecare carte se adresează unui public al ei, deci fiecare carte are o deschidere spre o anume realitate”, declară Gabriela Adameșteanu, scriitoare publicată la Gallimard.
Tot la Gallimard a apărut recent romanul lui Bogdan Alexandru Stănescu – Abraxas, iar discursul susținut de autor în fața publicului de la Paris a fost unul puternic, despre rănile provocate de comunism României. Mulți dintre francezii prezenți au fost uluiți să afle pentru prima dată de venirea minerilor la București, aduși de președintele Ion Iliescu pentru a bate studenții și profesorii din Piața Universității.
„Aici, cumva, te izbești de o neînțelegere și de o inocență care vine din trăirea unei alte istorii. Și acea inocență a Occidentalului care nu a înțeles comunismul până la capăt, a văzut doar fața lui teoretică.” – Bogdan Alexandru Stănescu.
Și Daniela Rațiu a fost recent tradusă în franceză, la Editura Grasset, cu romanul Sfârșitul lumii e un tren, o poveste impresionantă despre foamete.
Alexandra Badea, cunoscută regizoare de teatru și dramaturgă, laureată a Marelui Premiu al Academiei Franceze pentru Teatru, a susținut un performance la Teatrul Odeon din Paris. „E un teatru mitic. Nu am jucat până acum aici, așa că asta e o primă intrare în sala de lecturi și e o experiență puternică pentru mine, pentru că eu nu sunt în general în fața scenei, nu sunt pe scenă, sunt în spatele ei.” – Alexandra Badea.
În timp ce acești autori români sunt publicați peste hotare și invitați să vorbească în fața cititorilor, în România, Ministerul Educației a propus spre dezbatere o nouă programă școlară la Limba și Literatura Română pentru clasa a IX-a, care implică studierea literaturii în ordine cronologică. Astfel, au dispărut de la clasa a IX-a toți autorii contemporani și au apărut mai mulți autori din secolele 18-19, precum Ion Neculce, Dinicu Golescu sau Ion Ghica. Mai mulți scriitori în viață susțin că asta va îndepărta și mai mult elevii de literatură, într-o țară în care oricum se citește puțin.
Performance și muzică
Un Weekend à’l Est a însemnat și mai multe acte live, irepetabile. Unul dintre ele a fost un performance susținut de coregrafa și actrița Judith State, care a dansat în expoziția lui Dan Perjovschi, încercând să interpreteze prin mișcările corpului său desenele artistului. Într-o altă seară, lăutarii de la Taraf de Caliu au ridicat publicul la dans. Festivalul a reușit să arate cât de diversă poate fi cultura română. Iar francezii au fost încântați atât de muzica lăutărească, cât și de muzica lui George Enescu, interpretată de o orchestră în Biserica Saint Germain, sau de muzica jazz a tinerilor de la Amphitrio. De altfel, diversitatea muzicii a impresionat-o și pe cofondatoarea festivalului, Vera Mishalski-Hoffman, una dintre miliardarele lumii, moștenitoare și acționară a grupului farmaceutic La Roche, precum și fondatoare a Editurii Noir sur Blanc. „Am constatat, când am fost odată la București, că există toată această viață intelectuală foarte, foarte importantă și am decis să dedicăm această ediție bucureștenilor. Eu însămi am publicat destui autori români – Mircea Cărtărescu, în poloneză Bogdan Stănescu și pe alții.” – Vera Mishalski.
Un Weekend à’l Est s-a încheiat pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României
*****
O variantă extinsă a acestui text a apărut pe culturaladuba.ro.
* Alexandra Tănăsescu este fondatoare Cultura la dubă
