„O mașină pentru Tetiana”

Acum 10 ani povesteam despre asociația noastră cu voce tare, cu nasul sus. Aproape declamam:

„Seneca Anticafe – un centru cultural – spațiul pentru timpul tău de valoare!

Seneca Editura – singura editură verde din România!

Seneca Ecologos – centru de educație de mediu. Jos cu Antropocen!”

 Off...

 Azi, la 11 ani distanță, dacă mă întreabă un prieten ce face Asociația SNK, îi răspund sincer: „Suntem creatori de lumi iluzorii”. Asta-mi este senzația. Marele meu noroc este că există lucruri reale care dovedesc contrariul.

 De exemplu:

 1.500 de manuale pentru copiii ale căror școli nu mai au pereți. Mno… o rachetă.

 Tone de alimente ajunse la vârstnici singuri și izolați sau la familiile sinistraților ale căror case au fost luate de ape, sau la un grup de mame cu copii cu nevoi speciale din Nicopol, Ucraina.

 Pe lista obiectelor se mai află bilete de tren și de avion care i-au purtat pe niște adolescenți orfani din zonele de conflict armat spre o viață nouă.

 Pe aceeași listă sunt și unele obiecte de care nu aș fi vrut să știu – prețurile: saci de transport cu opt mânere, pentru cadavre. Patru paleți.

 Dar mai sunt și opt paleți de rezervoare pentru apă potabilă, care au fost transportate către zone unde rețeaua de distribuție a apei este distrusă. Tot acolo și paleții cu pastile de dezinfectat apă.

 Apa moartă, apa vie...

 Cum ajunge o asociație culturală să aibă la capitolul cheltuieli acei saci?

 Asociația care scrie materiale didactice pentru educație de mediu, cum ajunge ea să cumpere vase de unică folosință pentru oamenii în ale căror apartamente apa nu a mai urcat de trei ani?

 Cred că misiunea asociației este de vină: crearea unui spațiu cultural comunitar care să-i sprijine pe oameni să devină responsabili față de ei înșiși, față de semenii lor și față de mediu. Cred că ne antrenăm noi, cei din Asociația SNK, pe noi înșine.

 Responsabilitatea pentru noi este sinonimul cuvântului răspuns.

Răspunsul dat unui eveniment, unei situații, unui om. Transformarea neutralității într-o poziție profund personală. Nu există „nu e treaba mea!” într-o viață care este a mea. Indiferența este o alegere și cred că este o autosabotare. Sau viață personală seacă, atunci când alegi să nu observi viața din jur cu tot cu durerile ei.

 Acum 11 ani, spațiul Seneca Anticafe – locul nostru din București – s-a deschis ca un centru cultural. Astăzi, rolul lui este să rămână o insulă de normalitate. E o formă de protest, așa cum ne pricepem noi să opunem rezistență entropiei lumii :). Din nou, ajutăm lumi iluzorii să devină realități.

 Seneca găzduiește proiecte dedicate persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate. Cu ajutorul altor oameni și companii ne-indiferente – artiști, doctori, juriști, ingineri, firme de instalații, de curierat, de IT și alții. Suficienți pentru a crede că natura umană este una bună.

 În 2025, am fost vizitați de peste 8.400 de persoane. Am organizat 425 de evenimente culturale și în folosul comunității. Timp de un an, pentru 316 persoane, am derulat 3 proiecte speciale.

 Proiectul Women Holding Women, rețeaua de suport prin creativitate pentru femei aflate în situații vulnerabile – mame singure sau supraresponsabilizate, având în îngrijire copii bolnavi cronic sau cu boli grave, refugiate din Ucraina, cele mai multe, mame, care încă se simt dezrădăcinate și neacceptate în noul spațiu social, femei care se luptă cu boli grave, singure, de cele mai multe ori, femei în relații abuzive sau care au fost victimele unor agresiuni în copilărie și adolescență.

 Peste 125 de femei au participat la activitățile propuse în ateliere, alături de o echipă multidisciplinară formată din 15 specialiști.

 Women Holding Women s-a născut la intersecția dintre artă, grijă și solidaritate. Construirea unor „spații sigure” a fost fundamentală pentru acest proiect.

 Alt spațiu sigur este Laborator de Imaginație – un atelier creativ săptămânal (două grupuri în fiecare sâmbătă), în cadrul căruia 15 adolescenți ucraineni își dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor prin creație artistică. Atelierul este ținut de o artistă din Ucraina, Tetiana Chetverhova, angajată a Asociației SNK.

 Bursele SNK și Speaking Club – cursuri și un club săptămânal de limbă română și integrare socială pentru refugiați de război. Aceste
cursuri dau voce oamenilor adulți care sunt nevoiți să învețe din nou să vorbească și să fie auziți.

 Iar în afara pereților Seneca Anticafe, anul acesta am contribuit la o altă insulă de normalitate prin proiectul nostru „ABC-ul solidarității” – cărți, nu propagandă: alfabetizarea, ca rezistență. O inițiativă educațională care permite introducerea limbii române ca limbă străină secundară în școlile publice din Ucraina. Programul-pilot a debutat la Liceul nr. 13 din Cernăuți, cofinanțat de Asociația SNK și sprijinit cu o minibibliotecă de volume bilingve și de limba română pentru elevi și profesori. În această primăvară, vom găzdui elevii liceului la București pentru o vizită culturală și educațională.

 Editura Seneca nu și-a oprit activitatea editorială și nici pe cea de educație de mediu, chiar dacă lumea pare să deraieze.

 În 2025 am publicat 25.800 de cărți, din care am donat 1.300. Am și plantat un hectar de pădure la publicarea cărții Homo Sentient de Gabriel Păun.Mulțumim celor implicați fizic, spiritual și financiar!

 Iar Seneca Ecologos a ținut anul trecut 60 de ateliere pentru peste 700 de adulți și copii. Recunoștința noastră merge și către alte ONG-uri partenere cu care mutăm acest mamut – educația de mediu. Prin ea înțelegem reflecție profundă asupra naturii umane și a relației noastre cu lumea vie, a relației dintre specia cea mai tânără de pe pământ și părintele ei.

 Deci, nu renunțăm la statutul de organizație culturală.

 Însă știți ce obiect vrem să avem pe lista de cheltuieli de anul acesta? O mașină off-road. Pentru o fată. O cheamă Tetiana. Ea duce coletele pe care le trimitem mamelor din zona de conflict pentru copiii lor. Tetiana le spune copiii mei. Mergând de patru ani pe lângă câmpuri minate, a transportat tone de ajutor umanitar, aparate medicale, medicamente, generatoare etc. cu mașina personală.

 — Bine că e albă! O dronă s-a oprit odată deasupra mea și nu mi-a făcut nimic. Dacă aveam culoarea verde, mă bănuia că-s o mașină de armată și gata, pa!

 Ultima conversație cu Tetiana am avut-o acum câteva zile, după ce s-a întors din Herson. A dus acolo o sută de baby-box și un geamantan cu 100 de pulovere de copii. Puloverele le-a croșetat doamna Maureen. O doamnă din UK. A ținut musai să le trimită personal printr-o cunoștință de-a sa care mergea la București. Știa că sunt mulți ucraineni în România. Domnul Nick nu a putut refuza. A adus geamantanul la Seneca Anticafe pentru că cineva i-a povestit de comunitatea ucraineană, de cursanții de aici. Am luat puloverele în primire. Dar copii așa mici nu prea mai avem. În septembrie însă, când am dus cărțile la Liceul din Cernăuți, am luat geamantanul cu noi. Chiar la granița de la Siret, mă întrebam: ce fac? Puloverele acestea nu-s neapărat lucrul cel mai necesar bebelușilor din Ucraina acum… E chiar o prostioară, niște visuri ale unei doamne. Aveam deja o oarecare jenă când mă gândeam că le las Tetianei, care valorifică fiecare centimetru din mașina ei când pleacă spre copii.

 Și iată, peste jumătate de an, mă sună ea și-mi spune:

Am un mesaj pentru voi de la o mamă din Herson.

 „Geamantanul cu pulovere din Anglia va rămâne pentru noi și copiii noștri o poveste, un mit despre dragostea venită de peste mări și transmisă din mână în mână până a ajuns în orașul nostru, unde stăpânește frica și ura pentru dușmani. Acel geamantan ne-a adus aminte că merită să trăim. Transmiteți, vă rugăm, doamnei Maureen că o iubim! Și grăbiți-vă să iubiți și să vorbiți despre dragoste cât sunteți în viață”.

 Noi vrem să-i luăm Tetianei mașină nouă ca să mai aducă speranță copiilor speciali din zonele de război.

 Noi credem că putem împlini această dorință. Răspunsul unui om dat altuia schimbă realitatea.

Responsabilitatea asta! :)

https://asociatiasnk.ro/doneaza

Anastasia Staicu este  președinte Asociația SNK