Splendoare la Ateneu. Conferințele Humanitas

Marile staruri ale acestui an: Manfred Spitzer, Corneliu Bjola și Mihnea Măruță.

Important: seria anuală de conferințe și dialoguri culturale și științifice „Despre lumea în care trăim“ este organizată de Fundația Humanitas Aqua Forte, în colaborare cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA, iar prezența invitaților de anul acesta a fost posibilă datorită sprijinului primit de organizatori din partea Asociației DEDEMAN, partener principal al acestui eveniment, devenit, iată, unul de (bună) tradiție.

***

La fel ca în edițiile precedente, acest eveniment a adus în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Fiecare invitat a susținut o conferință de o oră, urmată de un dialog în profunzime, care a deschis perspective noi asupra temei enunțate inițial. Ediția 2026 s-a concentrat asupra inteligenței artificiale, explorând impactul ei profund asupra vieții noastre și asupra lumii, prin prisma neuroștiințelor, filozofiei, tehnologiei și diplomației digitale.

***

Prima dintre conferințele Humanitas de la Ateneu a avut titlul „Inteligența artificială. Ce este, ce poate face și ce înseamnă pentru noi?” și l-a avut, ca titular la pupitru, pe marele neuroscientist german Manfred Spitzer. În prezentare au fost multe ecouri din – excelenta, de neocolit, aș spune – carte publicată cu câteva luni în urmă de același Manfred Spitzer la Humanitas despre inteligența artificială – „Demența digitală”.

„Manfred Spitzer descrie în detaliu progresele enorme făcute (sau prognozate) cu ajutorul IA în medicină, în cercetarea științifică, în lupta cu schimbările climatice, în economie, educație, domeniul militar, politică, prevenirea criminalității, afaceri sau chiar în viața de zi cu zi. IA a pătruns deja în societate, în țesătura vieții noastre – și este în continuare dificil de reglementat. Concluzia sa este că trebuie să ne temem nu atât de IA, cât de cei care o mânuiesc. Dincolo de atitudinile panicarde, riscul rămâne: odată încăpută pe mâini greșite, inteligența artificială poate arunca omenirea în abis”, notează editorii români ai acestei cărți.

Paleta tematică abordată de Manfred Spitzer a fost una deosebit de generoasă: de la cum a luat naștere ceea ce e deja una dintre cele mai uimitoare invenții omenești până la tendințele spre autonomie ale inteligenței artificiale; de la plusurile acestei invenții până la marile minusuri ale sale; de la nevoia de legiferare la forța (și fragilitatea) educației într-o lume în care AI vine cu o viteză implacabilă. Nu în ultimul rând – de la sentimentul/percepția că „am pierdut deja bătălia” la ce mai e de făcut, în cazul în care nu am pierdut-o deja.

***

 A doua conferință a primei zile (16 mai) de la Ateneu l-a avut în prim-plan pe profesorul de diplomație digitală Corneliu Bjola. Tema acesteia: „Brave New World 2.0. Tehnologie, putere și soarta democrației”. O temă, de altfel, extrem de interesantă și, nu mai puțin, de mare actualitate! Foarte pe scurt: în prelegerea profesorului Bjola a fost vorba despre o nouă ideologie care s-a născut sau care se naște acum în Statele Unite, în Silicon Valley mai precis, și care are un impact uluitor. E o ideologie care pune în discuție, în maniere fără precedent, viitorul speciei umane în lumea digitală. Corneliu Bjola a rezumat mai multe curente care subîntind această nouă ideologie. De pildă: despre acceleraționism, despre neoreacționalism, despre (atenție!) iluminism întunecat (dark enlightment). Toate acestea se aliniază unei idei (care ne poate da frisoane și) care poate fi formulată așa: modelul politic și social care părea, la un moment dat, că se detașează și care ar putea să câștige (și minți, și inimi) – și anume, democrația liberală – nu pare să mai aibă un viitor atât de sigur. „Modelul democrației liberale, conform acestor noi gânditori, este depășit. Nu mai poate face față la această transformare digitală. Și trebuie înlocuit cu alternative în care tehnologia are rolul central în modul în care aceste noi societăți se organizează”, a formulat Corneliu Bjola. Acesta a ținut să mai sublinieze următorul amănunt: „Această discuție despre Minunata lume nouă. 2.0 nu este numai o discuție teoretică. Cei care propun aceste idei sunt asociați sau direct implicați în construcția, dezvoltarea infrastructurii tehnologice digitale pe care noi o folosim în fiecare zi”.

***

Ultima conferință – extrem de apreciată – l-a avut în prim-plan pe Mihnea Măruță, una dintre mințile lucide și vizionare de la noi cu privire la ceea ce au ajuns să facă (și cu privire la ce pot ajunge să facă) noile tehnologii din noi, oamenii. Tânărul, încă tânărul gânditor de la Cluj, a publicat, cu doi ani în urmă, o carte care a stârnit numeroase reacții și care e și un fenomen de vânzare în România – despre „Identitatea virtuală. Cum și de ce ne transformă rețelele de socializare”. O carte despre care Cristian Tudor Popescu nota următoarele: „Sunt două obsesii fundamentale care presează continuu, conștient sau subconștient, individul uman. A-și dovedi sieși prin ceilalți că este prezent în lume și a nu fi absent nici după moarte. Ele creează pe internet extensia lui fantomatică, pe care Mihnea Măruță o analizează și o reinventează convocând filozofi de la Aristotel până la Heidegger și după, cu o rigoare științifică și o adecvare literară cum rar am întâlnit. Este cea mai bună carte despre relația real–digital–virtual pe care am citit-o vreodată”. În conferința pe care a susținut-o la Ateneu în data de 17 mai, Mihnea Măruță duce la un alt nivel nucleul tematic din cartea mai înainte evocată. Tema expunerii sale – originală și cu mare priză la public: a formulat 39 de întrebări foarte tari despre impactul AI și a răspuns, succint și convingător fiecăreia – a fost aceasta: „Despre lumea în care murim. Ce mai rămâne omenesc în urma inteligenței artificiale”. Doar un mic „cârlig”: sunt două scenarii expuse de Mihnea Măruță cu privire la ce mai rămâne și ce va mai rămâne omenesc în urma AI. Unul e pesimist, al doilea, optimist-moderat.

***

 Alte câteva detalii. Primul: actuala ediție a Conferințelor Humanitas de la Ateneu este prima în care s-au ținut trei conferințe. Până acum, regula era ca, în total, să fie cinci conferințe. Formula din 2026 este una mai suplă și poate servi ca punct de referință pentru – deja mult așteptatele – ediții viitoare. Al doilea: fiecare dintre cele trei conferințe au fost urmate – așa cum s-a întâmplat de la bun început – de un dialog în oglindă care a avut menirea de a adânci tema propusă de fiecare conferențiar. Pentru Manfred Spitzer, Cătălin Ștefănescu a fost partenerul de dialog, pe aceeași scenă a Ateneului, imediat după conferință. Pentru profesorul Corneliu Bjola, parteneră de dialog a fost Magda Grădinaru, iar pentru ultima conferință – cea de duminică, în care a strălucit Mihnea Măruță –, Gabriel Liiceanu a fost cel care a condus conversația. Moderator – elegant, inspirat – a fost, și anul acesta, Marius Constantinescu. Pentru cei care, din diferite motive, nu au putut fi prezenți la Ateneu în 16 și 17 mai, conținutul integral al acestor conferințe de excepție poate fi recuperat, în regim online, (de) pe platforma eventbook.ro. Încă o dată: excelentă punere în practică a acestui proiect, excelentă ediție a acestor Conferințe pentru normalitate și bunul-gust al ideilor. //