Eseu

„Cel mai trist aspect al vieţii în prezent este că ştiinţa acumulează cunoştinţe mai repede decât societatea înţelepciune.“ (Isaac Asimov)

Romulus Rusan, fondator, alături de Ana Blandiana, al Fundaţiei Academia Civică şi al Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, a decedat joi, 8 decembrie. Avea 81 de ani.

În ziua de 1 Decembrie am asistat din nou, ca spectatori ai televiziunilor, la un festivism necritic dedicat Zilei Naționale. O paradă a vorbelor goale ne-a împiedicat să reflectăm profund asupra a ceea ce semnifică loialitatea față de țară.

Ca urmare a convenției din 17 august 1916, încheiată cu Franța, Anglia și Rusia, în noaptea de 27/28 august 1916, ambasadorul român la Viena transmitea guvernului austro-ungar declarația de război, iar trupele noastre treceau Carpații.

La 20 aprilie 1944, evreii din Sighet au fost mutați de către autoritățile horthiste în ghetoul limitat la patru străzi din localitate, iar 140 de membri proeminenți ai comunității evreiești au fost internați în sinagoga orașului. În ghetou, fiecare cameră adăpostea 15-24 de indivizi, iar la data de 8 mai se semnalau 56 de cazuri de febră tifoidă. Între 16 și 22 mai, cei 12.749 de evrei din Sighet au fost deportați la Auschwitz cu patru transporturi. Între ei se afla Elie Wiesel.

Era 12 decembrie 1987, aproape de miezul nopţii. Părinţii mei stăteau îngânduraţi în sufrageria neîncălzită din centrul Bucureştiului. Tata era foarte îngrijorat, după ce toată ziua a fost urmărit şi supravegheat de trei maşini cu securişti. În faţa locuinţei era un miliţian care legitima pe oricine dorea să intre în casă.

Învățământul poate fi redresat. Aceasta presupune desigur investiții materiale, dar presupune și o mult mai dificilă schimbare de mentalitate.