Eseu

Vorbim prea rar despre o realitate tristă: statul român, cu precădere în anii ’40-’50, și-a ucis propriii cetățeni în numele unor fantasme ideologice.

Transplantul celulelor stem este o loterie, pentru că niciun doctor nu garantează o reuşită de 100%. Însă el poate fi lozul câştigător pentru milioane de oameni.

Prin relatările experienţei sale temerare în Rusia, Albert Londres şi-a introdus ascuţitul său stilou în rănile regimului sovietic.

Schema inițierii este neîndoielnic pro­fund înrădăcinată în struc­tu­rile psihice umane1. Accesul in­dividului la cultură e marcat de trecerea dificilă către o condiție supraumană, exprimată în riturile de ini­țiere.

Eseul La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione in ambito non-cristiano a fost publicat în Verifiche.

De ce extrema stângă încă beneficiază de un tratament preferenţial în raport cu cea dreaptă.

Amestecul explozibil, uneori, de politică, memorie, istorie şi tradiţii diferite face, fără îndoială, din Irlanda un adevărat muzeu european în aer liber şi dovedeşte că istoria nu moare, ci doar se transformă.

Oare menirea Ministerului Culturii  este de a duce grija „dezvoltatorilor“ imobiliari, ori să apere bunurile culturale ale întregii Românii?

„Această uriaşă moară care transformă oamenii în cenuşă sau, folosind o altă imagine, acest concasor care sfărâmă în bucăţi transporturi întregi de persoane se rotea în jurul unuia şi aceluiaşi ax – exterminarea.“

Prin adoptarea rapidă a legii privitoare la dosarele STASI, Germania şi-a câştigat reputaţia de a fi reuşit o punere sub lupă cu totul exemplară a comunismului. Cu toate acestea, legile adoptate într-un mare număr de ţări din Europa Centrală şi de Est pentru a reglementa gestiunea dosarelor serviciilor de securitate ale statului şi a-i sancţiona pe vinovaţi nu sunt cu nimic mai prejos – ba chiar dimpotrivă, în anumite privinţe.

Publicăm în continuare un fragment din jurnalul de călătorie al lui Marius Chivu, intitulat Trei săptămâni în Himalaya, aflat în curs de apariţie la Editura Humanitas.

Bucureştiul posedă un imens potenţial turistic pe care decidenţii actuali îl distrug livrând cartierele istorice în ghearele rechinilor imobiliari. Turiştii nu vin să vadă parcări, pasaje subterane, clădiri noi în cartierele unde se află (pentru cât timp?) casele vechi, ci vin să privească chiar acele case, să descopere un loc, inseparabil de o identitate, de o istorie care îi determină forma.

Moderaţia autentică nu e o virtute defensivă, ci una esenţialmente combativă, care se uită înainte la provocările viitorului mai degrabă decât înapoi, fără a neglija însă lecţiile şi avertismentele trecutului.