Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



O chestiune de confort
2018-02-20
6
Remarcabil de flexibili în exprimare, mulţi români schimbă categoria gramaticală, siluind-o cu seninătate, sau recurg la părţi de vorbire ce nu au îndeplinit niciodată rolul pe care ei îl decid ad-hoc.

 

În anii ’70, la sfârşitul unui eveniment ofi­cial, fostul preşedinte mozambican Sa­mo­ra Machel îşi exprima entuziasmul, de ma­nieră memorabilă: „Un singur adjectiv: mi-a plăcut!“. Cuvintele liderului marxist s-au înscris comod în galeria inepţiilor cor­diale, iar exotica perspectivă asupra mor­fologiei nu a rămas unică. Astăzi, ano­maliile proliferează în diverse limbi, eli­be­rate de rigiditatea regulilor odinioară obli­gatorii. Engleza permite dezacorduri neaş­teptate, franceza înlocuieşte prepoziţii tra­diţional folosite cu unele incorecte, spa­nio­la confundă adverbe cu adjective...

 

In ce îi priveşte, remarcabil de flexibili în exprimare, mulţi români schimbă categoria gramaticală, siluind-o cu se­ninătate, sau recurg la părţi de vor­bire ce nu au îndeplinit niciodată ro­lul pe care ei îl decid ad-hoc. Modificările par să urmeze regia unei comodităţi greu de uzurpat. Acum, când bizara construcţie ca şi – inventată febril dintr-o teamă ne­justificată de presupuse cacofonii – s-a ins­talat pe vecie în limbajul majorităţii, calea e deschisă pentru noi malformaţii. O ilustrare de succes a fenomenului este re­curenţa adverbului undeva, folosit ca ad­verb de timp. Mult mai recent decât abe­rantul ca şi, dar la fel de comun şi de su­părător, undeva defilează zglobiu în cele mai banale situaţii – „Ne vedem undeva du­pă prânz“; „Evenimentul va avea loc undeva în toamnă“; „M-a sunat undeva pe la ora 3“. Bucurându-se de asemenea po­pularitate, adverbul a divorţat de ne­gu­ra istoriei ce îl plasa în context spaţial şi a obţinut valoare temporală. În noua reali­ta­te, nu numai că nu creează perplexităţi, ci pare să asigure transmiterea mesajului, ne­ridicând sprâncene nici atunci când se in­sinuează în exemple tragice şi pro­du­că­toare de confuzii, precum „Generalul ar fi murit undeva în 2013“. Nimeni nu se în­treabă unde anume ar fi murit generalul, deoarece a devenit evident că adverbul de loc joacă rolul celui de timp. Puţini vor­bitori vor exprima corect informaţia, re­curgând la adverbul de timp cândva.

 

Asupra categoriei adverbului se profilează o anatemă ling­vistică, undeva nefiind sin­gu­rul exemplu de gândire răsucită. Cum­va are un destin la fel de neaşteptat, pro­dus în retortele alchimice ale minţilor apa­rent sofisticate. El nu reflectă, însă, o altă accepţiune, nici o corupţie lingvistică, pen­tru simplul fapt că nu reflectă nimic. În cele mai multe situaţii, cumva este, as­tăzi, un termen vid, un cuvânt de um­plu­tură ce se întinde mândru, precum frun­za de salată pe canapelele cu brânză – nu adaugă, dar nici nu reduce din savoare. Es­te un trist, dar insistent figurant, ce reu­şeş­te, deseori, să deplaseze dialogul de la în­săşi esenţa sa. Astfel, se fac afirmaţii cum ar fi: „Ne-am certat, cumva, ieri; Fil­mul este, cumva, o comedie; Bărbatul era, cumva, decis să plece; Cumva, ea are dreptate; Articolul este un elogiu, cum­va. Anumite exemple sugerează tea­ma vorbitorului de a folosi termeni duri, îndrăzneţi, excesivi sau subversivi. Astfel, cumva devine edulcorantul ideal, mereu la îndemână, dar utilizat ad nauseam, cu riscul de a sabota accepţiunea corectă a ad­verbului de mod.

 

Mai puţin contondenţi, dar iri­tanţi pentru percepţia vigi­lentă sunt termenii şi ex­pre­siile cărora nu li se poate adu­ce vreun reproş ling­vis­tic, dar care propun o fatală stază a gân­dirii. Şi cum extrema comoditate în ex­pri­mare defineşte discursul multora, această inerţie îşi trăieşte nemurirea glorioasă. O ilustrare este recurentul substantiv zonă. Năs­cut dintr-un snobism nejustificat, ter­me­nul irumpe în cele mai variate situaţii – în zona economicului, în zona socialului, în zona politicului, în zona sexualităţii, în zona teatrului. Clasicul substantiv do­me­niu pare să ameninţe prin însăşi desue­tu­di­nea sa periculoasă, vorbitorii trans­for­maţi în topografi preferând să îl evite.

 

O apariţie recentă, născută din spuma ig­noranţei comode, este construcţia pe re­pede înainte. Dacă, în anii ’90, ea cu­noş­tea strict accepţiunea tehnologică referi­toa­re la derularea benzii de casetofon sau de aparat video, azi, ea se împrăştie avid, in­diferent de context. Un jucător de fotbal es­te transferat pe repede înainte, în sa­loa­nele de cosmetică se lucrează pe repede înainte, o supă cremă se pregăteşte în ace­laşi mod, iar o bancă oferă, miraculos, creditul pe repede înainte.

 

Să îi reproşezi clişeului natura de clişeu este, desigur, deplasat. De altfel, termenii de salut sunt, de asemenea, străvechi for­mu­le ce nu mai atrag atenţia. Totuşi, nou­tatea agresivă şi inoportună a cons­truc­ţiilor enumerate nu poate decât să forţeze gândirea într-un confort jenant, a cărui substanţă previzibilă închide discursul în­tr-o mohorâtă sărăcie.

 

Probabil cea mai populară for­mu­lă, produs aplaudat al ultimilor aproximativ doi ani, este mân­dra expresie cu subiect şi pre­di­cat. Platitudinea şi spiritul său eliptic, de un ridicol remarcabil, nu pro­voacă surprindere. Din contră, ele promit să redea fermitatea sau intransigenţa vor­bitorului, atunci când orice altă variantă ratează. Astfel, adverbe şi locuţiuni pre­cum clar, răspicat, expres, tranşant, ca­tegoric, fără echivoc au încetat, abrupt, să fiinţeze, dintr-un capriciu de neînţeles. Incapabil să se abţină – ne înştiinţează o pu­blicaţie – un jurnalist „a spus-o cu su­biect şi predicat, iar un anumit ministru s-a exprimat cu subiect şi predicat într-o chestiune de importanţă naţională. Cu­ce­riţi de această coregrafie, unii vor risca, poate, să-şi imagineze un scenariu sub­ver­siv, în care îşi face apariţia şi un atribut, sau, tatonând terenul, chiar şi un com­ple­ment. Situaţia s-ar agrava peste măsură în prezenţa unui inoportun nume predicativ şi ar deveni absolut incontrolabilă sub dom­nia unei serii formate din com­ple­men­te de loc, de timp şi de mod... //

TAGS : gramatica exprimare prepozitie adjectiv ca si adverb lingvistic substantiv
Comentarii
Marius Nicolescu 2018-02-22
Admirabil. Fără cusur dar cu mult, enorm substrat. Am rămas, însă, prea puțini admiratorii sfintei noastre limbi. Vă rog să-mi permiteți să vă felicit și să vă invit să reveniți pe aceeași temă a unei limbi române tot mai sărăcită de tot mai mulți români.
Filbert 2018-02-21
Excelent articol. Fiind plecat, la fel ca Irina :) de niste ani buni din tara, expresiile 'cu subiect si predicat', 'pe surse', diversele 'zone', 'pe repede inainte' care s-au infiltrat cu mare succes in limba de lemn cotidiana ma uimesc si intristeaza. Adaug si 'vis-a-vis'-ul care era la moda cind inca eram in tara...
julius001 2018-02-21
1.."O ilustrare de succes a fenomenului este recurenţa adverbului undeva, folosit ca adverb de timp",,
... spatiul si timpul sunt doua notiuni dependente spune teoria relativitatii....asa ca "undeva" in spatiu poate insemna "candva" in timp...

2.."În cele mai multe situaţii, cumva este, astăzi, un termen vid, un cuvânt de umplutură ce se întinde mândru, precum frunza de salată pe canapelele cu brânză"...
...cand e vorba de facut o treaba cum se cuvine este o zicere in ardeal care suna asa: "trebuie facut CUMVA nu ORICUM !"...oricum, merge si asa, este treaba facuta de mantuiala...a face cumva este un progres fata de oricum...cum zicea noica !?..cand nu vom sti face diferenta intre "catre" si "spre" se duce de rapa limba romaneasca

...una peste alta, vorba lui samora machel ..mi-a placut...
...o idee buna ca in anul centenarului sa sarbatorim cumva si limba romana...
N.Margaritescu 2018-02-21
Ma alatur si sustin intentia Dvs de a demasca "gandirea rasucita " . Continuati .
shinobi 2018-02-20
adaugati va rog punctul, nu, nu conceptul geometric fara dimensiune (!), ci punctul procentual (?!) sau punctul de pensie, care tot creste de la an la an... si-or mai fi & altele
Irina 2018-02-20
Un articol pe care l-am citit cu interes. Multumesc. Felicitari!
Irina-Montreal(QC), Canada
Total 6 comments.
Recomandari
1703
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22