Bătălia serviciilor în Ucraina: un nou Kosovo lângă noi?

Există o presiune în creștere asupra mino­ri­tă­ților din Ucraina, din cauza modificărilor legis­la­tive care le afectează drepturile, dar și pe fondul războiului ideologic, politic și in­for­ma­țional care se dă pe teritoriul acestei țări. Serviciul de Se­cu­ritate al Ucrainei susține că a descoperit planul „ser­vi­ciilor secrete rusești“ de a in­cendia clădiri publice ale ro­mâ­nilor și ungurilor din re­giu­ni­le Cer­năuți și Transcarpatia.

Dornică să meargă spre Vest, Ucraina este trasă înapoi nu doar de conflictul deschis cu Rusia, ci și de oamenii ne­vă­zuți ai Moscovei, care se insinuează în locuri mai mult sau mai puțin strategice pentru a zădărnici lucrurile bune și, mai ales, pentru a dezbina cât mai mult. Kievul ajută spontan aceas­tă dezbinare, când vine vorba despre minorități, fiindcă în entuziasmul general de a marginaliza limba rusă, odată cu aceasta, sunt defavorizate și celelalte limbi vorbite de ucrainenii de etnie română sau maghiară.

Pe fundalul uzurii relațiilor dintre majoritate și minorități, Rusia a găsit o nișă pe care ar pu­tea să o lărgească, cu ajutorul agenților. Olek­sandr Bankov, ambasadorul Ucrainei la Bu­curești, a spus că, de la începutul acestui an, Serviciul de Securitate al Ucrainei (Slujba Bezpeki Ukraïni–SBU) a reușit să prevină mai mult de zece atentate „planificate, coor­do­nate și organizate de serviciile speciale ale Fe­derației Ruse“. Tentativa in­cendierii școlilor cu predare în limba română a fost, într-ade­văr, dejucată, dar cea îm­po­triva centrului ungar nu a pu­tut fi prevenită.

Potrivit presei locale, clădirea Organizației pentru Cultura Maghiară din Ujgorod, Trans­carpatia, a fost incendiată, la sfârșitul lunii februarie, a do­ua oară, după ce un cocktail Molotov fusese aruncat cu trei săptămâni înainte. O parte a mobilierului a fost distrus în cel de-al doilea incendiu, despre care ad­junc­tul SBU, Viktor Kononenko, a spus că a fost pus la cale de „cetățeni străini coor­do­nați de serviciile secrete rusești“. Ar fi vorba des­pre doi membri ai unui partid extremist din­tr-o țară membră UE. Kononenko susține că în acest caz planificarea a fost făcută încă de anul trecut, că cetățenii ucraineni con­tac­tați n-ar mai fi vrut să se implice și că de ace­ea agenții ruși au făcut apel la un „plan de rezervă“ în care să fie aduși oameni din UE.

În schimb, pentru incendierea școlilor ro­mâ­nești din regiunea Cernăuți (Pilipăuți, raionul Herţa, şi Ostriţa, raionul Noua Suliţă), ser­vi­ciile rusești ar fi apelat la omul lor de legătură cunoscut de către SBU, iar cei care urmau să execute incendiul ar fi primit deja „banii transferați“ de la Moscova.

Numărul doi din SBU a vorbit despre „ser­vi­ciile secrete rusești“ ca și cum n-ar fi vrut sau n-ar fi putut să identifice cu adevărat sur­sa tentativelor de destabilizare a zonelor în care trăiesc importante minorități vorbitoare de română și maghiară. Pe de altă parte, re­acțiile Bucureștiului și Ungariei au fost destul de reținute. Ministerul Român de Externe a anunțat că „întreprinde demersurile nece­sa­re“ pentru a avea mai multe informații des­pre ceea ce s-a întâmplat și că a „a luat notă cu preocupare“ de spusele liderului SBU. Ofi­cialii români nu au părut prea impresionați de știrile date, atât de puțin uzual în lumea ser­viciilor secrete, chiar de adjunctul SBU. A fost, totuși, trimisă în Ucraina ministra pentru Românii de Pretutindeni, Natalia Intotero, dar cea mai importantă întâlnire a demnitarei române acolo a fost cu viceguvernatorul Trans­carpatiei. Nivelul acestei vizite sugerează fie importanța scăzută pe care o dă partea ro­mână incidentului, fie lipsa de credibilitate în informațiile prezentate de la vârful Serviciului de Securitate Ucrainean.

Imediat după aceste incidente, Curtea Cons­ti­tuţională de la Kiev a declarat drept ne­cons­tituţională Legea cu privire principiile politicii lingvistice de stat în Ucraina, care acorda până acum dreptul de utilizare a limbilor re­gio­nale în zone cu o populaţie minoritară mai mare de 10%. Potrivit acestei legi, româna avea, la fel ca maghiara și rusa, statut de lim­bă regională, deci cu drept de învățământ în lim­ba maternă și cu posibilitatea folosirii lim­bilor materne în administrație. Românii din Bu­covina de Nord cred că, după această de­cizie a Curții, toate minoritățile din Ucraina vor rămâne fără bază legislativă temeinică, ca­re să le asigure libera folosire a limbii ma­terne în zonele locuite în mod compact de ei. Ambasada Ucrainei la București susține că decizia judecătorilor constituționali de la Kiev nu afectează drepturile minorităților, dar ex­pli­cațiile date sunt neconvingătoare. Românii și maghiarii din Ucraina se tem că legislația pentru minorități se va întoarce și mai mult împotriva lor, mai ales că Legea Educației adop­tată anul trecut vizează eliminarea treptată a învățământului în limba maternă de la nivel gimnazial în sus. Deocamdată, apli­ca­rea acestei legi a fost amânată, dar efer­ves­cența elitelor ucrainene de a elimina limba ru­să, atât de vorbită până în 2014 de in­te­li­ghenția culturală a țării, ar putea duce la de­cizii neașteptate. 

Nemulțumirile minorităților din vestul Ucrai­nei pot fi ușor exploatate de provocatori pro­fe­sioniști, mai ales dacă la Kiev continuă re­strângerea libertăților vorbitorilor de ma­ghia­ră, română și rusă. Cu un front deschis în est la Donbas, Ucraina pare să nu dea prea multă importanță vestului său naționalist. Dar, dacă sunt reale toate tentativele „serviciilor se­cre­te rusești“ despre care a vorbit adjunctul SBU, atunci un nou Kosovo se află aproape de gra­nițele României.