Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Lumea și doi bani jumate. Era egocentrismului
2018-04-05
5
Linia pe care vrea să o impună Donald Trump asupra politicii externe americane consună cu spiritul epocii egocentrismului și izolaționalismului în care am intrat oficial după votul pro-Brexit și victoria aceluiași Trump.

 

 

 

 

Spre uimirea Pentagonului, a Consiliului Național de Securitate și a Departamentului de Stat – și spre consternarea aliaților kurzi –, imprevizibilul Donald Trump a anunțat de curând că SUA își va retrage trupele angajate în Siria în coaliția împotriva Statului Islamic. Trump a decis să înghețe și fondurile americane pentru reconstrucția post-belică din această țară devastată, de care ar trebui „să se ocupe alții”. Anunțul retragerii trupelor a fost justificat cu o logică de contabil, prin lipsa „beneficiilor” pentru SUA a fondurilor investite în campania militară din Siria. Au urmat, la Casa Albă, niște confruntări tensionate între Trump și consilierii săi pe probleme de securitate – cu toții convinși că o retragere prematură din războiul sirian e cel puțin hazardată. SUA își va menține trupele din Siria, s-a decis în final, dar numai pentru scurtă vreme.

 

   Linia pe care vrea să o impună Donald Trump asupra politicii externe americane consună cu spiritul epocii egocentrismului și izolaționalismului în care am intrat oficial după votul pro-Brexit și victoria aceluiași Trump. Consună și cu voința comună a lui Erdogan, Rohani și Putin, afirmată în întâlnirea lor recentă de la Ankara, de a vedea trupele americane părăsind Siria – Erdogan pentru a pune capăt ambițiilor teritoriale ale kurzilor, iar Rohani și Putin pentru a sprijini consolidarea post-belică a lui Bashar al-Assad. Practic, deciziile lui Trump convin de minune politicii externe a Rusiei, Turciei și Iranului, precum și liderului de la Damasc.

 

   Cu această filozofie egocentrică, Trump nu face decât să abandoneze și mai clar principiile bazate pe cooperare internațională și solidaritate ce au consolidat alianțele occidentale după Al Doilea Război Mondial. De atunci, efortul ONU a fost susținut masiv în special de Statele Unite. Filozofia „America first” – ce are tot felul de replici europene ca „Hungary first” sau „Italians first” – sfidează în schimb vechea ordine liberală și începe, iată, să influențeze dinamica relațiilor internaționale. 

 

    Principalii beneficiari ai retragerii izolaționist-egocentrice a SUA orchestrate de președintele Trump sunt așadar dictatorii din Rusia, Turcia și Iran. La această politică se adaugă tarifele protecționiste prin care SUA se războiește comercial cu China. Și alte acțiuni discutabile ale aceluiași Trump, cum ar fi de pildă rafalele sale recente pe Twitter împotriva  retailer-ului online Amazon – Trump susține astfel implicit concurența chineză, mai ales pe   rivalul asiatic al Amazon-ului, Alibaba. În paralel, Unchiul Sam vrea să construiască ziduri la frontiere, în timp ce China crește economic prin extinderea relațiilor comerciale și construirea de drumuri între continente. Pe scurt, China tinde să devină noul ambasador al globalizării, profitând de voința de retragere a Americii în era Trump. 

 

    Administrația Trump a numit oficial China și Rusia „puteri revizioniste”. Trump e însă funciar lipsit de o strategie coerentă de a se confrunta cu acest revizionism și privește politica acestor state în stilul său naționalist-egocentric tipic, doar ca pe niște provocări la adresa SUA. În realitate, revizionismul de la Răsărit, susținut de egocentrismul politicii sale care slăbește Occidentul, e o provocare și pentru ordinea globală. O ordine mondială dominată de o țară precum China și lăsată la cheremul Rusiei expansioniste e dezirabilă numai dacă o privești din perspectiva îngustă a oligarhilor ruși sau a afaceriștilor chinezi. Nici egocentrismele europene nu folosesc decât unor minorități. De pildă, în Italia s-a ajuns, cu retorica „Italians first”, la ascensiunea periculoasă pentru stabilitatea UE a unor partide extremiste și populiste ca Lega (un partid înfrățit cu Frontul Național al Marinei Le Pen) și M5S (o mișcare populistă eurosceptică).

 

   Lumea în care se răspândesc politicile egocentric-izolaționiste în detrimentul cooperării nu arată deloc magnific și nici nu pare să conducă la jocuri „win-win”. O asemenea lume poate favoriza norme internaționale arbitrare, dacă țări autoritare ce prosperă economic ajung să-și impună puterea asupra actorilor mai slabi. Individualismele colective au permis în trecut ascensiunea lui Hitler și au trecut cu vederea crimele lui Stalin sau n-au reușit să vadă decât prea târziu duplicitatea Kremlinului. Și, mai devreme sau mai târziu, confruntarea cu actori non-democratici care prosperă și vor să schimbe regulile jocului și să domine lumea e inevitabilă. America a învățat, după două războaie mondiale, lecția amară că izolaționismul egocentric nu e niciodată răspunsul potrivit pe o scenă internațională dominată de tirani cu ambiții expansioniste.

 

   Ronald Reagan era pe deplin conștient de aceste lecții ale istoriei și politica sa externă a dovedit-o. Dar, între timp, după războaiele epuizante din Afganistan și Irak, pentru a nu mai vorbi de coaliția împotriva Statului Islamic, americanii au obosit să mai intervină în treburile altora. Donald Trump nu e o cauză, ci un simptom al epuizării. Excentric, rebel față de ordinea globală liberală și programatic neinteresat de dificultățile altor țări, Trump pare deopotrivă un simptom al extenuării și al amneziei istorice. Dar dacă, pe acest fond, SUA îngăduie expansiunea unor „puteri revizioniste”, mai devreme sau mai târziu va plăti costurile izolaționismului său. Dacă practică, sub conducerea unui lider lipsit de viziune ca Trump, o politică sinucigașă în calitate de lider global, modelul chinezesc va cuceri nestingherit lumea, ajungând probabil să preia și rolul arbitrului internațional rezervat Unchiului Sam după Al Doilea Război Mondial. Și înlocuind în acest proces și valorile democrației liberale cu un tip de organizare politică cu care diverși lideri autoritari din lume se mândresc deja: ordinea iliberală. Fără libertate de exprimare, fără domnia legii, fără separația puterilor, fără drepturi pentru minoritari și oameni vulnerabili.

 

   Altfel spus, lumea poate recădea în „starea naturală” a domniei celui mai puternic. Într-o asemenea lume, dragostea de libertate a cetățenilor americani ar fi dată uitării. În timp ce americanii își trimit trupele să păzească granița cu Mexicul, chinezii reconstruiesc Drumul Mătăsii. Americanii au exportat libertatea și drepturile omului – chinezii exportă bunuri de consum la cele mai mici prețuri. Și mulți văd în „Visul Chinezesc” o proiecție a viitorului, uitând de represiunea politică din țara condusă cu mână forte de Xi Jinping. Deși, ne putem consola, mai sunt și alți candidați la statutul de lider global, în vidul generat de politica lui Trump: Europa, Canada, Japonia. Democrația liberală nu a murit. Dar orice închidere izolaționistă îi pune viața în pericol. 

   

 

TAGS : trump siria casa alba SUA rusia china razboi comercial amazon
Comentarii
ete specialista 2018-04-07
Cei care nu înțeleg că americanii care muncesc și au inițiativă trăiesc mai bine de când e Trump președinte și că s-a cam închis și cutia milei pentru puturoșii lui Obama, precum și granița cu Mexicul la imigrări ilegale, inclusiv pentru filiera țigănească de cerșetorie via Mexic, n-au decât să-l înjure pe Trump, că oricum nu-i pasă. Îl doare pe el de criticile lui Soros mai deloc, ce mai contează ce spune și doamna Brândușa de la filiera Europei de Est?
FLORIAN D. MIREA 2018-04-06
Cateva observatii. Rusia, China, Turcia si Iranul reprezinta, dincolo de faptul ca sunt antioccidentale, tipuri de regim politic diferite. Rusia - o autocratie postsovietica, China - o dictatura comunista, Iran - o dictatura fundamenatlist islamica, Turcia - o autocratie postotomana. Avand in vedere ca intre aceste state in trecut au existat razboaie si confruntari, e greu de crezut ca impreuna vor putea constitui un pol de dominatie mondiala. Fiecare urmareste alte obiective, care nu se armonizeaza cu obiectivele celorlalti. Doi. China a ajuns in postura de manufacturier economic global datorita faptului ca toate tarile occidentale puternic industrializate, plus Statele Unite si-au mutat la chinezi fabricile, unde li s-a pus la dispozitie mana de lucru ieftina si materii prime din belsug. Fara toate aceste firme occidentale de mare prestigiu, China s-ar dezumfla economic in cativa ani. Politica "banii nu au miros" a Occidentului in epoca sa de maxim liberalism a intarit foarte mult sistemul comunist din China, in loc ca Occidentul sa ia atitudine atunci cand regimul comunist chinez a inabusit in sange miscarea din Piata Tien an Men. Trei. Statele Unite au fost tinta unei campanii furibunde mondiale cand in 2003 a intervenit in Irak si a pus capat dictaturii lui Saddam Hussein. Asa patise si mai demult, pe vremea Razboiului din Vietnam, unde a sacrificat zeci de mii de militari americani pentru ca in final sa invinga dictatura comunista si asupra sudului. Atunci toti urlau contra "imperialismului american", "Yenks, go home!", iar dupa 1990 toti invinuiau Statele Unite ca ar fi devenit "jandarm mondial". Aceste critici erau alimentate de activistii neoliberalismului care azi ce fac? Au intors foaia si incep sa se lamenteze ca Donald Trump ar putea sa retraga armata americana din Siria. Deci, orice ar face Statele Unite, ca adopta o linie politica mondialista sau una izolationista, rau e! In realitate, rau este modul de a judeca lucrurile in acest fel. "America first" nu este izolationism si egocentrism. Este o politica de rezolvare a gravelor probleme interne cu care se confruntau Statele Unite datorita politicii duse de administratiile Clinton si Obama timp de o generatie.
Gheorghe Popescu 2018-04-10
De fapt politicile idioate au fost ale lui Bush junior si ale lui Obama. Razboaiele alea au fost pornite de familia Bush, nu de Clinton, nici de Obama. Clinton a avut alte bube, legate mai mult de budoar, iar Obama ... asta a vrut sa dea tuturor musulmanilor cetatenie americana. DAr ce imputi tu democratilor nu sint bubele lui Clinton. Inteleg ca esti republican de formatie, dar nu trebuie sa tai coada vulpii chiar de tot. Despre actualul presedinte, o sa hotarasca istoria ce-i de capul lui. Pina una alta, republicani cu nume nu dau nici macar o ceapa degerata pe el. Pe motiv ca n-are viziune, ca e habarnist in ale presedintiei, ca ar fi si vindut. Rusilor. Romanii trebuie sa duca intotdeauna totul la extrem in comentariile lor.
Imreh Istvan 2018-04-06
Eu as fi fericit Dna Palade ca cineva si de la noi sa aiba atat discernamant, dragoste de tara, sa spuna si sa faca Romania first, deoarece ce vad acum, politicienii nostri si cu ziarist vanduti unor interese meschine, ne trimit pe ultimul loc din Europa. Asa doreste aceasta tara sa isi serbeze centenarul?
Gheorghe Popescu 2018-04-10
Pentru Istvan: Muta-te in Ungaria. Gasesti acolo discernamintul si dragostea de tara. Poti sa-i faci statuie lui Orban, asa e de bun pentru unguri (daca-l mai laudati putin va scoate si din Europa si va lipeste din nou Rusiei). Daca ai nevoie de ajutor cu mutatul, te ajutam noi. Eu iti car pianul cu coada. De unul singur, numai sa pleci.
Total 5 comments.
Recomandari
1692
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22