Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Valul populist și impactul său asupra UE
2018-04-24
11
Populismul câștigă teren sau populismul a fost învins - acestea par să fie cheile în care este mai nou interpretat orice scrutin. Există, așadar, un val populist la nivel european? Dacă da, care este impactul său asupra UE?

 

Pentru a răspunde la aceste întrebări, să stabilim de la bun început ce este populismul. Voi pleca de la o definiție proprie, dar pentru care am împrumutat elemente de la mai mulți politologi (Ernesto Laclau, Hélio Jaguaribe, Guy Hermet, Daniele Albertazzi & Duncan McDonnel): populismul este discursul care mobilizează poporul împotriva unor elite conducătoare care ar priva (sau ar încerca să priveze) poporul suveran de drepturi, valori, prosperitate, identitate sau voce și care pretinde că are o soluție imediată pentru problemele unei societăți. De altfel, acest articol reia ipoteze pe care le-am formulat pe larg în publicații științifice în limbile engleză sau franceză.

 

Într-o a doua etapă, spre a decide dacă asistăm ori ba la un val populist, se cuvine să repertoriem mișcările populiste la nivel european. Discursul populist a fost preluat și de alte formațiuni, însă pe baza definiției putem tria între populiști substanțiali și circumstanțiali. Am luat în considerare doar partidele reprezentate în parlament în ultimii cinci ani sau care au obținut măcar 5% în alegeri naționale. Astfel, putem trece în revistă și UKIP, care nu are niciun parlamentar în Legislativul britanic.

 

Lista de mai jos poate fi contestată. Nu am inclus Zorii Aurii din Grecia, mișcare pe care o consider de dreapta radicală. La fel, Alianța Cetățenilor din Cipru îmi pare un partid de stânga radicală. Partidul Popular Slovacia Noastră al lui Marian Kotleba se încadrează în opinia mea la extrema dreaptă. Jobbik a evoluat dinspre extrema dreaptă spre național-populism. Nu am reținut nici partidul lui Boiko Borisov, GERB, cu toate propensiunile sale populiste, nici unele partide din Cehia. În nouă țări, nu există momentan un actor politic populist de succes: Croația, Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, România și Slovenia. Populismul nu este nici de dreapta, nici de stânga. Așadar, vom regăsi partide plasate la ambele extremități ale spectrului politic, de la stânga (SYRIZA, Die Linke) spre dreapta (AfD, Jobbik).

 

Conform definiției, toate aceste partide mobilizează poporul împotriva elitelor, cel mai adesea UE cu invizibilii și ilegitimii ei birocrați, dar și sistemul politic național perceput drept străin de nevoile și aspirațiile omului de rând (FN, AfD, M5S, Unidos Podemos, UKIP). Pentru populiștii de stânga, elitele corupte reprezintă sistemul capitalist (Die Linke, SYRIZA). Unele dintre ele sunt partide de guvernământ (SYRIZA, PiS, Smer-SD, Fidesz) sau parteneri de coaliție (FPÖ, SNS, Patrioții Uniți), astfel că, neputând utiliza retorica antisistem, recurg la populismul unificator. Acesta este propriu politicienilor ce încearcă să treacă dincolo de clivaje, să unească poporul în diverse scopuri, dar întotdeauna împotriva a ceva: ceilalți politicieni și partide, străinii sau minoritățile, alteori cei bogați și puternici descriși ca o castă.

 

UE este țapul ispășitor preferat al populiștilor, dar euroscepticismul nu este monopolul lor. Unele partide nepopuliste, precum conservatorii britanici, au adus critici severe politicilor europene. În funcție de atitudinea față de UE, partidele populiste pot fi împărțite în eurosceptici radicali și moderați. Euroscepticii radicali (eurofobi) doresc retragerea țării lor din UE. Moderații pledează pentru reformarea Uniunii. Radicalii sunt, în mare, UKIP, Frontul Național, Mișcarea 5 Stele, Partidul Poporului Danez, Jobbik, lituanienii din Ordine și Justiție, Partidul Libertății olandez, Democrații Suedezi, o parte a alianței electorale bulgare Patrioții Uniți (anume Ataka) și Vlaams Belang.

 

Clivajul pro/anti-UE este, desigur, capital în alegerile pentru Parlamentul European, dar mai puțin relevant în alegerile naționale. Partide eurofobe (UKIP, FN, Ordine și Justiție, Partidul Poporului Danez) au obținut la europarlamentare scoruri importante, de peste două ori mai mari decât la legislative.

 

Majoritatea partidelor citate au folosit momeala soluției imediate spre a atrage electorat (Patrioții Uniți, Volya, FN, SYRIZA, Jobbik, M5S, PVV, Smer-SD, SNS, Unidos Podemos fiind chiar campioni în materie). Respectiva tactică este cu atât mai eficientă cu cât partidul este sigur că nu va putea guverna, dar unele dintre aceste partide au reușit până la urmă, ceea ce le-a împins spre abordări mai precaute (SYRIZA, Smer-SD).

 

Pățania UKIP este pilduitoare. După victoria în referendumul din 2016 pentru ieșirea din UE, partidul s-a prăbușit până la un minuscul 1,8% în legislativele din iunie 2017 (față de 12,6% în 2013 și 27,5% la europarlamentarele din 2014).

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/tabel-robert-adam-bun.jpg

Rezultatele partidelor populiste din UE la alegerile europene 2014 și la ultimul scrutin legislativ național

 

Putem afirma, pe baza acestor date empirice, că un val populist a măturat Uniunea Europeană? Da, la alegerile europarlamentare din 2014, în orice caz. Fidesz, Smer-SD, UKIP, SYRIZA, Partidul Poporului Danez, Frontul Național au câștigat în țările lor. PiS a înregistrat un rezultat foarte bun, la mică depărtare de prima formațiune. Sinn Fein și Mișcarea 5 Stele s-au situat pe a doua poziție, în jurul a 20%. Însă în Franța, Marea Britanie și Irlanda, la alegerile parlamentare următoare, respectivele formațiuni au cunoscut un puternic recul. Scorul de la europarlamentare nu este prin urmare un indiciu fiabil al forței lor. Respectivul scrutin gravitează în jurul chestiunii pro/anti-UE, deci respectivele formațiuni capitalizează poziționarea antieuropeană.

 

În 2014, euroscepticii au obținut cam un sfert din mandatele Parlamentului European. Tendința s-ar putea confirma în mai 2019, deși masivul contingent britanic va dispărea. Ei s-au împărțit însă în mai multe grupuri politice (cinci), iar impactul asupra deciziilor europene este unul redus. În PE, familiile politice majore (Partidul Popular European și Socialiștii & Democrații în principal, cu Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa în subsidiar) conlucrează pentru formarea de majorități pe temele importante. Populiștii se regăsesc de cele mai multe ori izolați, iar rivalitățile lor (Nigel Farage contra Marine Le Pen, de pildă) îngreunează cooperarea.

 

Pe de altă parte, populiștii sunt departe de a fi marginali. Ultimele două scrutine europene au marcat triumful lor: peste 50% în Italia (două formațiuni) și aproape 70% în Ungaria (tot două). Însă adevăratul impact la nivel european îl constituie reprezentarea populiștilor în Consiliul European. În 1999, Partidul Libertății din Austria (FPÖ), pe atunci condus de Jörg Haider, obținea cel mai bun scor în alegerile naționale și intra la guvernare (doar ca partener de coaliție, nu dădea premierul), ca și acum, alături de conservatorii de la ÖVP. A urmat o blocadă diplomatică impusă în februarie 2000 de celelalte 14 state membre UE, care avea să fie ridicată abia în septembrie. Motivul? În Europa Occidentală, populismul era asociat cu extrema dreaptă și izolat de ceilalți actori ai jocului democratic. Această atitudine este și azi exercitată în Franța față de FN sau în Germania față de AfD.

 

Izolarea populiștilor ar fi de neconceput azi. O dovedește polemica iscată fără rezultat în jurul invocării Articolului 7 din Tratatul UE împotriva Poloniei. Atunci când a fost conceput Tratatul, nimeni nu și-a putut imagina o situație în care două partide populiste (sau extremiste) să ajungă simultan la putere în țări UE. De aceea, declanșarea procedurii necesită unanimitatea membrilor UE (minus statul vizat, desigur). Prin extinderile succesive din 2004 și 2007, în UE au intrat țări în care memoria politică este diferită, la fel și tabuurile. Populismul a aflat aici o breșă, iar în unele state din Europa Centrală și de Est a devenit curentul dominant (Ungaria, Slovacia, Polonia, dar și Austria mai nou). Astfel, lideri precum Orbán Viktor, Robert Fico, dar, de ce nu, și Sebastian Kurz stau la masa Consiliului. Exemplul lor este contagios, iar consensul devine din ce în ce mai greu de realizat. Subversiunea a pătruns în citadela UE, de unde nu va ieși prea curând.

 

(Răspunderea pentru opiniile exprimate aparține exclusiv autorului. Ele nu angajează redacția și nicio altă instituție)

TAGS : populism europa stinga radicala
Comentarii
Dinu B 2018-04-26
Si Douglas Murray, autorul unei cărți recente „The Dead Strange of Europe”, afirma ca guvernul polonez si Ludovic Orban au dreptate, NU Merkel. Aroganta elitelor europene duce la DEZINTEGRAREl, zice el, iar liderii politici au schimbat în mod fundamental societățile lor fără permisiunea poporului sau chiar împotriva voinței lor, vorbind şi despre consecințele mortale ale imigrației necontrolate într-o Europă pe drum de dezintegrare. Si alte nume de prestigiu din Occident incep sa se armonizeze in acelasi sens, acuzand aroganta ideologilor progresiști, caci politicieni nu mai sunt, ci doar politruci. Nume ca Anne Coulter in SUA, universitarul canadian Peter Jordan sau dizidentul politic englez Tommy Robinson pot fi vazuti pe internet, sunt virali pe youtube si sunt doar câțiva dintre cei care spun lucrurilor pe șleau, acuzand infatuarea acestei caste politice si ideologice transnationale (Merkel, Trudeau, Federica Mogherini, Yuncker, Obama, Theresa May, Matteo Renzi, Hyllary Clinton + televiziuni si ziare ca CNN, Washington Post, ZDF, New York Times, BBC etc)
Horatiu Coman 2018-04-26
UE e întrunită pe un covârșitor consens socialist, iar asta e sursa mai mult sau mai putin discretă a disoluției uniunii.
Firoscoșii noștri eurobirocrati tocmai pun botniță libertăților consacrate, dar ne predau litania progresistoidă hăituindu-i pe cei cu limfa mai slobodă, pe cei care nu pot inghiți pe nedigerate toate consecințele previzibile ale nebuniei suicidar-progresiste de la Bruxelles. Stânga dominantă acuză pe măsura bolii ei mintale (ideologice). Neomarxistii noștri majoritari la vârful UE tocmai pun botniță free-speech-iului pe facebook (si in genere libertății de gândire care a dat puterea si măreția civilizației europene), tocmai insinuează discret cenzura in presa mainstream scrisă si televizată - prin recurs la amenințarea cu "hate speach"- instituind subiectele tabu pentru dezbaterea publică :
gen islam, invazia islamica, creșterea exponențială a violurilor datorate imigranților, insecuritatea colectivă a omului de rând din tarile vestice, moralitatea-imoralitatea căsătoriilor homosexuale, legitimitatea obligativitatii indoctrinarii LGBTQ a copiilor nostri, tandemul politico-economic Merkel-Putin si nesolidaritatea Germaniei cu ceilalți europeni in materie de securitate energetica a uniunii, legitimitatea creștinismului si instituția tradiționala a căsătoriei (bărbat-femeie, nu aberațiile sexuale care se cred îndrituite sa fie consfințite in locașurile de cult creștine ) etc etc. Să ne mai mirăm ca in fata acestei ofensive generalizate împotriva libertății de a vorbi si gândi oamenii simt nevoia sa se întâlnească, sa se recunoască si sa se regrupeze pe un internet care deocamdată nu poate dirija in asemenea măsură ca presa mainstream dezbaterile înspre zonele "neutre" si evitarea subiectelor tabu!? Si nici nu poate impune propaganda lobby-urilor progresist-socialistoide care dicteaza agenda politica a guvernelor liberaloide si a politrucilor grupați la vârful UE?
------------
Chiar asa, oare unde se puteau regrupa sutele de nemțoaice agresate sexual in noaptea revelionului de pomină din orașele Koln, Stuttgart si nu mai știu care..? Unde altundeva decât pe un internet unde s-au adunat ca să încerce să înțeleagă (împreună) o realitate care a luat-o razna, o realitate la fel de nouă si îmbogățită multicultural precum chiloții lor dotați subit cu sute de mâini de imigranți nord-africani, puse la încălzit intre picioarele lor? O realitate pe care tăcerea misterioasa a ZDF-ului si a televiziunilor principale nu le ajuta deloc sa o înțeleagă. La fel ca si tăcerea complice a comunicatelor guvernului si autorităților locale. De frau Merkel ce sa mai zicem! (despre ea, numai de bine, ca doar nu e.. populistă si nu poate face subiectul articolelor de acest gen)..
Este, că nu sunt decât un biet postac "populist", d-le Adam? Încă unul dintre acele milioane de.. "deplorables" (vorba lui "crooked Hillary Clinton", ca sa cităm din clasicii neomarxisti ai antipopulismului recept)
Horatiu Coman 2018-04-26
De acord, Mike! Eu nu ideea de uniune europeana o neg, ci socialismul său cotropitor. Când m-am bucurat de aderarea României la UE, eu vedeam ceva asemănător fostei Piete Comune Europene, care a fost benefică. Nu un suprastat european cu capitala oficială la Bruxelles si cu biroul de decizii politice drapat la Berlin. Nu un imperiu hiperbirocratic care îmi reglementează până si dimensiunea si forma castraveților pe care ii cumpăr sau chiar lungimea flăcării admisibile la lumânare (vezi ordonanța europeana cu numărul cutare din octombrie 2016). Nu o uniune in descendența socialismului lui Marx si Trotski si nici in descendența relativismului cultural al urmașilor lor ideologici Gramsci, Georg Lukács, Horkheimer, T. Adorno, Jurgen Habermas, Herbert Marcuse, cu pandantul lor politic actual, pigmei iresponsabili precum Mogherini, Merkel, Obama, Trudeau, Hillary Clinton, Yuncker etc. (cu cotele de invadatori islamici asociate relativismului cultural in care au crescut si s-au format politrucii ăștia ideologici)
PS.
Si nici o uniune europeana cu un George Soros pe post de eminență cenușie, care se crede îndrituită, fara a fi fost votat de catre oameni, sa administreze "multicultural" înlocuirea europenilor actuali cu religii si seminții asiatice, nord-africane, subsahariene sau de aiurea
mike 2018-04-26
Acest sistem socialist se potriveste Europei ca o manusa. Incercati sa intelegeti acest lucru; nu poate exista alt sistem mai bun pentru Europa. Europa nu este SUA unde libertatea si democratia sunt reale, unde conteaza puterea de inovare, unde munca este apreciata, unde ajutoarele de stat si alocatiile pentru somaj pe viata nu exista, etc, etc. Asta este Europa si in acest fel sunt tinute impreuna toate statele. In caz contrar ar fi razboi, intelegeti? Razboi! Fara "bunastarea" socialista Europa nu ar putea sa supravietuiasca. Scopul infiintarii UE a fost acela de a scapa de orice conflicte in viitor. De aceea, este nevoie de un suprastat european (CE, PE, Consiliu, ONG-uri, etc), suprastat care sa controleze Europa politic, economic, social. Evident ca si eu, ca si dumneavoastra, sper sa se termine nebunia asta si sa se revina la proiectul initial si la valorile dupa care a fost creata UE initiala. Pentru ca acela a fost un proiect interesant si foarte util, de ce sa n-o spunem? Intre timp, au aparut acesti lideri europeni ciudati, ale caror decizii lasa de dorit si care nu fac decat sa destabilizeze Europa cu totul (migranti, razboi politic si economic cu USA, etc). Si stati asa ca n-ati vazut tot. Un important membru ONU a zis ca urmeaza sa vina in Euopa alte cateva milioane de migranti din nu stiu ce zona din Siria, care a fost eliberata de ISIS, iar printre ei se vor strecura si membri ISIS, precum si multi dintre liderii lor din diverse regiuni. Sa vedem atunci distractie!
Horatiu Coman 2018-04-26
Sunteți marcat de prejudecați progresistoide, d-le Adam! Altfel spus sunteți mai dogmatic decât "populiștii" pe care ii incriminați. Mai bine ați vedea paiul din ochiul socialistei elite eurobirocratice. Cea care nici măcar nu mai roșește de rușine să fie reprezentată la Trier in Germania de vest in data de 5 mai de însuși președintele Consiliului Europei, Jean Claude Yuncker. Gagiul se pregătește pentru un pios pelerinaj in orașul natal al lui Karl Marx si ne va psitaciza predania socialistoidă -inclusiv nouă, esticilor care am trăit comunismul pe pielea noastră - prin discursuri encomiastice (atenție, nu comemorative!) prilejuite de bicentenarul nașterii bestiei ideologice (1818). Odioasa inaugurare a casei memoriale-Karl Marx, ridicarea odioasei statui trimisă primăriei germane de către statul chinez si noul set de semafoare cu arătarea profetului comunismului in roșu si verde la toate trecerile de pietoni din oraș sunt Non-subiectele voastre principale. Pentru voi, asa-zișii progresiști, invazia islamică premeditată e doar "îmbogățire multiculturală", nebunia gender-politic e doar "open mind", interzisa menționare a creștinismului ca valoare europeană fondatoare - măcar in preambulul constituției UE - e subiect tabu si totodată o probă de "progresism" inatacabil. Să nu vă mai mirați atunci că si disprețul oamenilor care mai au capul pe umeri (asa-zișii voștri populiști) e la fel de suveran si implacabil ca si îngâmfarea voastră ideologică. Să nu vă mai mirați atunci că numărul celor pe care ii înfierați ca "populiști" va crește la fel de implacabil până si in Vestul Europei (Brexit-ul englezilor, conservatorismul binevenit al lui Donald Trump, voturile recente din Italia si Austria sunt doar ultimele exemple)
Horatiu 2018-04-26
Sincer, oare ce li se poate reproșa acestor observații ale președintelui Cehiei, Milos Zeman? (citez): "Cea mai mare parte a vinei o poarta actuala conducere a Uniunii Europene, care este absolut impotenta si birocratica, fiind cauza îndepărtării cetățenilor de instituțiile UE, ea nefiind in stare sa îndeplinească o sarcina atât de importanta, care-i aparținea de drept, cea de a proteja frontiera exterioara a Europei”
La fel, tot președintele Cehiei: "NATO s-a autodeclarat ca o alianță defensiva fără sa pună in discuție împotriva cui ne apară. Dar totul pornește de la definiția inamicului. Inamicul este anti-civilizația care se întinde din nordul Africii pana in Indonezia. Locuita de doua miliarde de oameni, aceasta zona este parțial finanțată din vânzarea de petrol si parțial din vânzarea de droguri….Nu cred ca exista musulmani si radicali musulmani. De altfel nu cred ca există comuniști moderați şi comuniști radicali. Exista doar musulmani si comuniști.”
Si încă una si gata: "A primi imigranți musulmani, greu de integrat pe teritoriul nostru, înseamnă sa cream un amestec de culturi care poate duce la posibile atacuri teroriste. Acesta este motivul pentru care ma opun ideii de a primi pe teritoriul nostru in următorii doi ani 6200 de imigranți, zice-se pe baza de voluntariat, care este același lucru cu cotele obligatorii.” – Milos Zeman
--------------------------
Întrebare: Ce e greșit în observațiile astea? realitatea invocată sau "populismu|" ca etichetă inhibantă, diabolizantă avant la lettre, ca prejudecată in loc de bun simț si responsabilitate politică, publică si, da, chiar asa, responsabilitate națională?
Evident ca greșită e psitacizarea predaniei socialist-progresistoidă, care nu intarzie sa puna niciodata etichete adversarilor sai politici. Etichete de gen nazist, xenofob, islamofofob, sexist, rasist, homofob, fascist si multe altele din bestiarul incriminatoriu consacrat de stânga neomarxistă ..
B, Ernest 2018-04-25
citat din text: Acesta este propriu politicienilor ce încearcă să treacă dincolo de clivaje, să unească poporul în diverse scopuri, dar întotdeauna împotriva a ceva: ceilalți politicieni și partide, străinii sau minoritățile, alteori cei bogați și puternici descriși ca o castă. - daca aceasta regula este valabila pt. minoritati, absolut toate partidele din Romania sint populiste
Ioan Vlad Nicolau 2018-04-25
Populismul este discursul care mobilizeaza poporul impotriva unor elite conducatoare care ar priva (sau ar incerca sa priveze) poporul suveran de drepturi, valori, prosperitate, identitate sau voce și care pretinde ca are o soluție imediata pentru problemele unei societați.

Asta o spuneti dumneavoastra! Personal nu sunt de acord cu formularea simplista prezentata mai sus ca noutate, avind in vedere ca ea corespunde si anume leit poleit cu vechea definitie a demagogiei, atit de mult utilizate de catre politicienii pieselor lui Caragiale.
Populismul asa cum este inteles in lumea noastra de astazi este o notiune atit de diluata-n continut, atit de abstracta, incit de populism poate fi acuzat oricine, oricind, oriunde si din orice motiv.
Inainte vreme se utiliza termenul demagogie, pentru tehnica politicienilor cu clanta mare, care promiteau mult, stiind inca de la inceput ca n-o sa faca nimic si care tot de la-nceput utilizau vorbe mari, pompoase, uneori chiar ne la locul lor, numai pentru a-i impresiona pe naivi si pentru a-si atinge scopul discursului pe care-l tineau. Termenul demagocie era mai colorat, mai substantial, mai precis ca sens, semnificatie si mai definitoriu pentru politicianul care o utiliza, sau pentru politica pe care o practica.
Astazi se abuzeaza de un termen tulbure, nedefinit, de multi neinteles, nu pentru a taxa un politician sau altul ca demagog, ci pentru a escamota opinia generala, spaima si instinctul, venite de jos de la baza populatiilor, din profunzime, catre virfurile conducatoare, care pierzindu-si busola, au deraiat de la vechile principii partinice definitorii, alunecind catre o politica evident contrara intereselor vitale a le propriei lor populatii, sau propriilor lor populatii.
Ei bine, astazi cei care incearca sa exprime vointa, dar si spaima populatiilor europene, sunt numiti de catre clasa politica din virful tarilor noastre, populisti la modul peiorativ. Populisti pe de o parte pentru a arata prin toate mijloacele posibile alegatorului lipsa de importanta, si indoielnicul caracter al acestora, iar pe de alta, pentru a crea o confuzie intre functiuni si semnificatii.
Va rog sa observati la calitate: demagogul foloseste vointa populara pentru a se profila politic pe el insasi, in vederea unor avanajii politice sau materiale, in timp ce populistul de astazi, botezat asa de catre guvernele la putere tocmai pentru a-si ascunde propriile lor neputinte si incapacitati, vrea sa exprime disperata nemultumire a unei populatii care nu mai are incredere in integritatea mintala a conducatorilor lor de pina atunci, conducatori care uitind de programe, legi si angajamente, au plecat intr-o veselie s-o cintare, in corpore cu sorcova peste ogor, la prins muste si nonsensuri. Deci acestia doamnelor si domnilor, populistii, sunt politicieni capabili sa aduca nemultumirea populatiei in mod coherent la suprafata, transformind-o din protest, in program politic legal, antiguvernamental. Atit! Nu sunt Catavencii de alta data!
Si pentru ca sa nu ne mai ascundem pe dupa bat, pentru a spune lucrurilor curat pe nume, ce numiti dumneavoastra populism, la ce se gindesc altii ca reprezinta termenul si la ce cred ceilalti ca ar putea reprezenta el, populismul reprezinta de fapt protestul actual al milioanelor de simpli europeni, impotriva navalei nestavilite a unor populatii straine, venite cu milioanele peste continentul nostru, aducind cu ei o cultura straina, care tind sa cucereasca si sa expandeze nestavilit, afirmind tot o data rituos, dar si prin fapte criminale, ca vor sa ne desfiinteze. Si asta cu acordul constient sau inconstient ai conducatorilor nostri. Protestul a inceput odata cu anul 2015 si momentul exact, a fost discursul iresponsabil al Angelei Merkel in fata televiziunilor lumii in care afirma entuziast, ca emigrantii sunt bine veniti in Germania si nu asaaa....simplu, ci oricind, oricum, necontrolat, ca numar.... oriciti si primiti cu bratele deschise! Si nu numai ca a afirmat, dar au si intrat 1.500.000. sau mai bine zis au fost lasati sa treaca! Fara opozitie, fara protest, necontrolat, haotic. Cine a vrut si cine n-a vrut!
Ei bine, incercati sa va imaginati intentiile acestei doamne ajunse la indeplinire complect, in totalitate si conditiile de trai create intr-un astfel de caz, pentru populatiile europene autohtone, in situatia in care ar veni peste ele un miliard de oameni cu alte obiceiuri, alta cultura, alt fel de a fi! Cutremurator! Si cei care ar veni nu sunt numai un miliard. Ar veni cu placere mai multe miliarde! Ce? nu va vine sa credeti? Uitati-va bine in jur si puneti-va imaginatia putin in functiune! Chiar de ar fi sa fie toti, pina la unu' oameni mai cumsecade chiar decit Isus si nu ne-ar face nimic, tot ne-ar calca-n picioare, ca n-ar avea incotro! Exagerez?
Facit: populismul astazi nu este politica unor demagogi care vor sa se pricopseasca, ci este reactia instinctiva a tuturor populatiilor europene la pericolul care le paste, concret, imediat necrutator, exprimat prin vocea, deocamdata numai a citorva populisti, care reprezinta asa cum si dumneavoastra observati, voturile si parerea unei importante parti din populatii. Brusc in numai doi ani! Incepind din 2015! De la aproape 0, la declarat 13%. Asta nu mai este populism, nu-i demagogie, ci este un curent de opinie masiv, provocat de un pericol iminent si nu opera citorva gargaragii de profesie. Este o miscare generala, nu un partid. Si miscarea asta cu tot efortul esuatilor nostri politicieni asa zisi conducatori, de a ascunde lucrurile si evidenta faptului ca deja suntem agresati, violati, asasinati, de populatii straine noua, realitatea nu poate fi ascunsa. Ea sare-n ochi, devine din ce in ce mai clara si mai evidenta si pe zi ce trece mai fregventa.
O sa spuneti si o sa se spuna ca sunt populist in sensul peiorativ al cuvintului. Ca-s rasist, ba chiar.... nazist, asa cum inconstienta si obraznica presa de stinga ii caracterizeaza pe cei care nu cred si nu vor sa creada ca viitorul si idealul Europei este de a fi transformata intr-un haos, in care sa disparem cu totii, asa cum a disparut, s-a transformat si a devenit Imperiul Roman dupa anul 480, pentru foarte multe secole care au urmat de atunci si asa cum au disparut in tulbureala veacurilor urmatoare, zeci de populatii fara urma. Nu! Nu sunt un nazist, dar nici nu-s un dobitoc fara ginduri, care este dus la casap in timp ce muge jalnic, fara a fi capabil de a articula macar o vorba de protest. De data asta voi vota impotriva celor pe care i-am votat pina acuma! Voi vota impreuna si alaturi de cei care au ajuns sa le fie frica de propriile lor guverne! Cu populistii! Impotriva celor care si-au pierdut uzul ratiunii!
Horatiu 2018-04-26
Sunt perfect de acord cu d-voastră. domnule Nicolau! Ceea ce mă mai înspăimântă totodată, e pululația asta de prostie cu ștaif (cu condei si cu penel) care, in timp ce nu întârzie niciodată sa incrimineze prin înfierare orice formă de interogație legitima, vopsește sinuciderea civilizației europene in culorile unui nou curcubeu. Curcubeul.. gay
mike 2018-04-25
@Ioan Vlad Nicolau Asadar vreti sa spuneti ca tot ce se intampla acum in Europa privind migrantii reprezinta, de fapt, o reactie normala, naturala a europenilor care se simt invadati si amenintati brusc. Atunci de ce n-au avut europenii aceleasi reactii si in ultimii 50 de ani, de exemplu, cand guvernele vestice au acceptat forta de munca ieftina din tarile arabe sau Africa. Franta, Belgia, UK, Germania sunt pline de musulmani veniti pentru reconstructia Europei dupa Razboi iar francezii, belgienii, nemtii n-au avut nici cea mai mica reactie vazand cum zone intregi si orase intregi sunt invadate de CETATENI arabi cu acte in regula, cetateni ai acelor state.
mike 2018-04-24
Cel mai interesant si realist articol legat de populismul din UE. In foarte multe articole se incearca o atenuare a senzatiei de populism in Europa si efectelor acestuia asupra viitorului UE. Insa acest articol este cat se poate de realist iar fenomenul subminarii Uniunii Europene este foarte real. Aceste partide enumerate mai sus si-au adaptat lozincile fiecarui stat in parte, speculand slabiciunile sociale din statele respective. Cert e ca vor urma schimbari majore in UE care vor avea scopul de a salva ce a mai ramas de salvat. Problema cea mai mare o va reprezinta mentinerea stabilitatii politice si economice a continentului precum si asigurarea securitatii. Aici imi este teama cel mai tare. Zilele trecute am citit ca CE va redirectiona fondurile europene destinate unor state estice (Cehia, Polonia, tarile Baltice), catre Grecia, Spania, Italia si Franta. Este vorba de sute de miliarde de euro. Poate ca aceasta este o incercare de a crea o Europa cu doua viteze si de a salva statele vestice mai dezvoltate . Personal nu vad vreo logica in taierea acestor fonduri din est catre vest, decat daca in aceste state vestice exista riscul izbucnirii unei crize.
Total 11 comments.
Recomandari
1931
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22