De același autor
Voi enumera pe scurt minciunile lui Gabriel Andreescu conținute în articolul sus-menționat:
- tatăl meu, Virgil Ioanid, nu a fost prieten cu Gogu Rădulescu și nu l-a cunoscut;
- nu am fost ideolog sau propagandist comunist, lucru dovedit de toate scrierile mele din perioada respectivă;
- nu am frecventat și nu l-am cunoscut vreodată pe Valentin Ceaușescu, Mihail Florescu sau Ion Ursu;
- viza de imigrare în Statele Unite mi-a fost acordată înainte de emigrarea din România, cu sprijinul Congresului SUA și a unei importante organizații evreiești americane, și nu de o „prietenă a mamei cu relații la ambasada română“ din Viena;
- domnul Alexandru Florian nu s-a ocupat niciodată de „cazul“ Mihai Botez sau de alți disidenți.
Citind prea multe dosare DSS, Gabriel Andreeascu a împrumutat stilul de lucru al ofițerilor de Securitate, amestecând realitatea cu diferite elucubrații. Aceasta este de mult opțiunea sa, care s-a materializat în tentative de spălare a unor informatori DSS cu state (a se vedea cazurile unor informatori din dosarul lui Dorin Tudoran).
Repet, polemica cu un individ care este dominat de venin și rea-credință și care funcționează dând edicte este inutilă. În ceea ce privește activitățile și luările de poziție ale părinților mei în timpul regimului Ceaușescu, ele sunt probate de documente de arhivă și de mărturii publice. Plec de la premiza că tatăl meu a fost Stalin și mama mea Hitler. Gabriel Andreescu trăiește în epoca pe care o desființează; îmi denunță „originea nesănătoasă“, ignorand un fapt elementar: nu ne putem alege părinții.
Este însă scandalos să primesc certificate de comportament civic tipic staliniste de la un fost disident yoga care a ales să își împartă viața cu un informator de frunte al Direcției a III Contraspionaj, fapt pe care l-a ținut ascuns cu grijă multă vreme. Așa cum scria Dorin Tudoran, „mi se pare necuviincios [nu place cuvântul, îl schimbăm cu «imprudent»] să dai verdicte în asemena chestiuni atâta vreme cât «subiectul» din propria casă este ținut sub preș“. (Dorin Tudoran, Întunecările dlui Andreescu-public vs. privat (I) https://www.dorintudoran.com/intunecarile-dlui-andreescu-public-v...).
Este tot atât de scandalos să fiu acuzat că denigrez disidența anticomunistă de către un individ care a acționat sistematic, ani de zile, pentru distrugerea imaginii lui Andrei Pleșu și Dorin Tudoran.
Este, în sfârșit, uimitor ca același individ care dă lecții de democrație de decenii unei societăți întregi să militeze pentru amnistierea în România a unei persoane condamnate definitv pentru „act sexual cu minor în formă continuată“, a unei persoane urmărite ulterior de Europol și polițiile a doua state – Franța și Finlanda - pentru „trafic agravat de ființe umane“ și „abuz sexual“.
