Diversiunea Giuliani

În scrisoarea adresată președintelui Iohannis fostul primar al New York-ului, candidat la președinție și actual avocat personal al președintelui Donald Trump, Rudy Giuliani, propune, în ordinea gravității, trei lucruri aflate dincolo de limita scandalosului:

1. cere amnistierea tuturor infracțiunilor pentru care s-au obținut condamnări în baza protocoalelor semnate de SRI cu diferite instituții ale sistemului judiciar;

2. cere Guvernului să „identifice sutele de dosare ale DNA despre judecători (…) pentru a determina numele judecătorilor, acuzațiile și originea acestor acuzații împotriva judecătorilor, precum și cronologia și durata acestor dosare”;

3. înființarea unei comisii independente formate din judecători internaționali și experți legali care să: a. examineze originile protocoalelor secrete și impactul lor asupra Parchetului General și a judecătorilor din întreaga țară; b. să recomande modificarea Codului Penal „pentru a preveni reapariția unor astfel de excese”; c. să recomande instituțiile care să facă obiectul, alături de SRI, DNA și Parchetul General, al investigațiilor pe care așa numitele „secții de responsabilitate profesională” -înființate de Guvern - să le desfășoare în cazul plângerilor împotriva acestor instituții” și ale altora pe care sus-amintita Comisie le consideră suspecte.

Am făcut acest scurt rezumat nu pentru că ideile exprimate în scrisoare ar reflecta în vreun fel contribuția lui Rudy Giuliani la „dezbaterea” privind instituțiile judiciare din România. Dacă Giuliani ar fi avut, ca procuror care a declanșat războaiele împotriva mafiei și a corupției de pe Wall Street și din administrația financiară, deasupra capului amenințarea permanentă a unor „secții de responsabilitate profesională” care să îl acuze de abuzuri am fi avut parte la vremea respectivă probabil de cel mai mare scandal juridic din istoria Statelor Unite. Dacă în baza „abuzurilor” identificate de prezumtiva „secție specială” - iar Giuliani, cu maniera și tacticile sale extrem de agresive de investigare ar fi fost un caz exemplar de pretinse „abuzuri” - statul New York ar fi devenit scena celui mai mare scandal de corupție declanșat vreodată în lume.

Ideile lui Giuliani aparțin lui Dragnea

Ideile din scrisoare nu-i aparțin lui Giuliani cum nu ar putea aparține nici unui procuror care a făcut vreodată o investigație penală. Ele aparțin puterii de la București și reprezintă o indicație despre ceea ce intenționează să facă în continuare gruparea Dragnea-Tăriceanu-Toader pentru a îngenunchea o dată pentru totdeauna parchetele și serviciile secrete și a le pune sub comandă politică. De altfel, reacția rapida a lui Dragnea sugereaza premeditare:„ O parte din problemele semnalate de domnul Giuliani își vor găsi rezolvarea în noile legi ale Justiției. Altele urmează să fie soluționate prin pârghii legale și constituționale. Este interesantă propunerea domnului Giuliani de constituire a unei comisii de judecători internaționali care să analizeze și să se pronunțe cu privire la impactului protocoalelor secrete asupra sistemul de justiție. O astfel de comisie s-ar ridica deasupra partizanatelor politice din România și ar pune capăt propagandei mincinoase care a atacat furibund orice acțiune legitimă a Parlamentului de a demonta acest Stat Paralel și de a restabili independența judecătorilor.”

Va fi interesant de văzut de unde vor găsi experții internaționali dispuși să gireze această campanie antijustiție dar e de presupus că se găsesc în lume mercenari ai legii așa cum se găsesc și ucigași plătiți. Pe unii dintre ei i-a contactat, nu am nici o îndoială, președintele CCR, Valer Dorneanu în mai la Sankt Petersburg la o reuniune de lobby menită să justifice constituționalitatea anexării Crimeii și a războaielor înghețate.

Măsurile anti-Justiție nu sunt nici aprobate nici recomandate de Washington

Numele lui Giuliani apărut în acest context are un singur scop: să ofere aparența că războiul anti-Justiție declanșat de gruparea infracțională care a pus stăpânire pe guvernarea României nu numai că are aprobarea guvernului american dar și că măsurile pe care urmează să le ia Dragnea ar fi cumva recomandate chiar de la Washington, mai exact, direct de la Casa Albă. Pentru a întări această construcție complet ficțională și falsă din punctul de vedere al faptelor, comunicatul Ministerului de Externe în care este criticată declarația ambasadorului George Maior avertizează că ambasadorul în SUA ar trebui „să se abțină de la declarații publice de natură să afecteze negativ relațiile bilaterale cu alte state”. Declarațiile ar putea să-i fie fatale lui Maior, dar în esență, ambasadorul are dreptate iar MAE minte: nu există nici un pericol să fie afectate negativ relațiile României cu Statele Unite pentru că recomandările semnate de Giuliani nu vin de la guvernul american așa cum i-ar plăcea MAE și lui Dragnea să credem. Lucrurile stau mai degrabă pe dos, pentru Giuliani nu este la prima acțiune care merge în răspăr, dacă nu în totală contradicție cu politica guvernului american și, mai ales, cu politica sa externă.

Clienții dubioși ai lui Rudy

Presa românească a amintit în contextul scrisorii de practicile de lobby ale firmelor lui Giuliani dezvăluite în luna iulie de Washington Post și problemele legale ale acestor firme care fac activități de lobby dar nu sunt înregistrate ca atare, ceea ce pare să conducă la concluzia că Giuliani trăiește cu impresia periculoasă că legea nu i se aplică. Doi dintre clienții externi ai lui Giuliani ne atrag atenția. Primul este o grupare de mujahedini iranieni care militează pentru răsturnarea actualului regim de la Teheran prin forță. Giuliani a primit bani de la această grupare și a ținut speech-uri plătite la evenimentele organizate de această grupare atât la New York cât și la Paris. Singura problemă este că respectiva organizație este desemnată în mod oficial de guvernul Statelor Unite, mai exact de către Departamentul de Stat, drept organizație teroristă. Al doilea client, mai îngrijorător pentru noi, este primăria orașului Harkov, aflată sub controlul reprezentanților Partidului Regiunilor, al fostului președinte Viktor Ianukovici, răsturnat de la putere de către populație și fugit între timp la Moscova. Practic, Giuliani lucrează pentru agenții rușilor în Ucraina și nu de acum ci de câțiva ani, când a colaborat cu lobby-istul Paul Manafort pentru Ianukovici însuși, adică tot pentru ruși. Ambii, și Manafort și Giuliani sunt sau au fost apropiați ai lui Trump, primul mai puțin acum pentru că a fost condamnat pentru fraude bancare și fraude fiscale.

Relațiile firmelor lui Giuliani cu unele dintre cele mai îndoielnice entități străine nu durează însă de ieri de alaltăieri ci chiar din 2002 după ce a intrat în afaceri la sfârșitul mandatelor de primar. În 2007, când Giuliani se afla încă în fruntea cursei republicane pentru candidatura la Casa Albă, Vanity Fair a publicat un articol în care dezvăluia relațiile bune ale firmelor lui Giuliani cu organizații cu care guvernul american avea relații foarte proaste. Printre ele guvernul din Qatar, o companie de jocuri de noroc din capitala mondială a jocurilor de noroc, Macao, și o grupare anti-guvernamentală etiopiană. Giuliani a scăpat atunci de acuzații pentru că firmele respective au susținut că deși au încasat bani de la aceste entități externe nu i-au plătit lui Giuliani personal nici un cent.

Afacerea Giuliani este pur românească

Ceva de același fel se întâmplă și cu scrisoarea lui Rudy Giuliani adresată autorităților române. În America există o lege (acronimul este FARA) care obligă firmele care fac lobby pentru interese străine în Statele Unite să se înregistreze ca „agent al unei puteri străine”. Știm din articolul din WaPo că firmele lui Giuliani nu s-au înregistrat în Statele Unite sub FARA. Giuliani, despre care mulți spun că este puțin nebun, nu este însă și prost și are grijă să nu încalce legea. De aceea, scrisoarea despre Justiția din România nu a fost trimisă autorităților americane, Departamentelor de Stat, de Justiție sau Casei Albe pentru că asta ar fi însemnat lobby ilegal pentru guvernul de la București. De aceea a fost trimisă și publicată de Mediafaxul „penalului” Adrian Sârbu în România unde firmele lui Giuliani pot face lobby, dar nu și în America. Din acest punct de vedere, Maior are perfectă dreptate când afirmă că este vorba despre un demers privat. În același sens pledează și faptul că scrisoarea este semnată „Rudolph W Giuliani Esq” ceea ce înseamnă „ RWG, avocat”, calitatea de „avocat” privat fiind singura pe care și-o asumă fostul primar al New York-ului. Nu este semnată nici „consilier personal al președintelui Donald Trump”, nici măcar „președinte al companiei X”, ci simplu avocat.

Follow the money

În consecință, fiind un demers privat, nici scrisoarea, nici comentariile lui Maior pe marginea lui, nu pot să „afecteze negativ relațiile bilaterale” pentru că partea cealaltă, Statele Unite, lipsește cu totul din această afacere care este pur românească.

Scrisoarea lui Giuliani trebuie considerată  un demers diversionist de lobby intern antijustiție care să ofere aparența unei validări oficiale americane a campaniei purtate de Dragnea și gruparea infracțională din jurul său. Pentru a reduce această poveste la adevărata ei dimensiune insignifiantă și pentru a destrăma vălul diversionist va trebui urmat celebrul adagiu al jurnaliștilor de la același Washington Post, Follow the Money. În următoarele zile ar trebui să aflăm cu cât a fost plătită firma lui Giuliani să redacteze și să trimită această scrisoare și mai ales de către cine.