De același autor
Declinul celei mai puternice femei din lume
Un comentariu publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung în cursul dimineții, imediat după ce cancelarul și-a făcut cunoscute intențiile la o reuniune a liderilor CDU, o compara pe Angela Merkel cu Hillary Clinton în sensul că la fel ca cea din urmă, Merkel a devenit în ultimii ani un magnet pentru nemulțumirea, disprețul ori chiar ura unei bune părți a electoratului german. Alegerile de duminică din landul Hesse în care CDU a pierdut, au confirmat încă o dată că principalul partid german nu mai este capabil să se redreseze cu Merkel la cârmă. Acesta pare să fie principalul motiv care a convins-o pe Merkel să își anunțe retragerea chiar dacă rezultatele din Hessa nu au fost atât de proaste pe cât prevedeau sondajele. CDU a rămas în frunte în Hesse cu 27% din voturi, dar a coborât abrupt de la 38,3% în 2013, și va putea în continuare să formeze un guvern de coaliție împreună cu Verzii (marii câștigători ai scrutinului care, cu 19,8% din voturi și-au dublat performanța), dar pierderile suferite au confirmat încă o dată că centru-dreapta nu poate spera la o revenire în vârf cu actualul leadership care a apucat pe panta descendentă. Declinul lui Merkel a început în 2015 în momentul în care guvernul federal a permis accesul pe teritoriul german a aproape un milion de refugiați. Cancelarul federal a administrat prost criza refugiaților și a gestionat încă și mai prost situația post-criză, ceea ce a dus la o hemoragie a voturilor pe care altădată CDU conta fără emoție. Începând de duminică a devenit clar pentru toată lumea că acest declin nu mai poate fi oprit.
Unde au fugit alegătorii CDU
Alegerile din Hesse au confirmat că cele două partide „tradiționale” CDU și social-democrații din SPD continuă să piardă alegători. CDU a pierdut un sfert din voturi față de 2013 iar SPD o treime (de la 30% la 20%). Pierderea este însă mai semnificativă pentru CDU pentru că Hesse este un land orientat spre business (Frankfurt este capitala financiară a Germaniei și a UE), care era considerat una din circumscripțiile sigure ale CDU. Analiștii care au studiat dinamica politică germană consideră că CDU a pierdut voturi aproape în mod egal către Alternativa pentru Germania (AfD, partid anti-imigrație care și-a triplat scorul la alegerile de duminică) și către Verzi, care se conturează din ce în ce mai mult ca o alternativă de centru-stânga la CDU, mai credibilă decât SPD. Ceea ce înseamnă că acea parte a alegătorilor CDU nemulțumiți de ceea ce ei consideră o politică prea permisivă față de imigrație au migrat spre AfD iar cei care sunt nemulțumiți de ceea ce percept drept o politică prea restrictivă, care face concesii AfD, au migrat spre Verzi. CDU nu a reușit să găsească o cale de a opri această fugă în direcții opuse cu Merkel la cârmă, pentru că aceasta și-a pierdut credibilitatea și în rândurile primilor și a celor din urmă și de aici nevoia de schimbare.
Observatorii au notat cu oarecare îngrijorare de altfel această „voință generală de schimbare” din societatea germană care zdruncină sistemul clasic de partide și lasă o mulțime de întrebări pentru viitor legate de adeziunea unui număr suficient de germani la „Centrul” politic democratic. Deocamdată aceste temeri par să fie neîntemeiate. Chiar dacă SPD pierde, stânga radicală, comunistă, Die Linke, deși în creștere, nu înregistrează salturi spectaculoase iar AfD deși a obținut câștiguri substanțiale nu amenință ordinea „tradițională” cel puțin pentru moment. În orice caz, nu poate spera prea curând să câștige alegerile și să transforme Germania într-o variantă nordică a Italiei. Alegerile din Hesse, ca și cele precedente din Bavaria, indică o nemulțumire profundă față de establishment, iar anunțul Angelei Merkel pare să fie răspunsul ales de liderul CDU la aceasta.
Va supraviețui guvernul federal?
Merkel și-a anunțat intenția de a rămâne cancelar până la alegerile federale din 2021, când a anunțat că nu va mai candida la o funcție publică. O epocă începută cu preluarea șefiei CDU în 2000 și a guvernului federal în 2005 se încheie. Întrebarea- cheie este însă dacă guvernul federal de Mare Coaliție (GroKo, de la große koalition) dreapta-stânga va supraviețui până atunci. Actualul guvern s-a născut cu greu, abia în luna februarie, după alegerile din septembrie anul trecut, și a fost deja pus la încercare de cel puțin două crize serioase de atunci. Tendința politică consemnată în septembrie 2017, când atât CDU cât și SPD au înregistrat pierderi semnificative a continuat și anul acesta în Bavaria și Hesse. Germania este condusă în acest moment de un guvern marcat de lupte interne între două partide aflate în pierdere de alegători, condus de un cancelar care, după anunțul de ieri, a devenit ceea ce în America se cheamă un lame duck, un lider slăbit de faptul că se află în fața unei inevitabile ieșiri din scenă. Menținerea stabilității guvernului german și evitarea unei crize politice interne reprezintă în acest moment cea mai mare provocare pentru CDU, indiferent cine va fi ales succesorul doamnei Merkel la convenția partidului din decembrie, și nu numai pentru Germania ci și pentru Uniunea Europeană.
Provocarea europeană
O bună parte din politicile europene din ultimii ani - apreciate sau, în măsură mai mare, detestate - au fost adoptate într-un proces în care Germania și Angela Merkel au avut ultimul cuvânt. Întrebarea care s-a ridicat imediat după anunțul de la Berlin a fost dacă Merkel va mai fi în stare să își impună punctul de vedere la nivel european din poziția de lame duck în chestiuni sensibile, cum sunt politica fiscală și bugetară, cu Italia în centrul scenei, politica de imigrație, fractura între Vest și Est și alte dosare europene grele, sau dacă un cancelar aflat pe drumul spre ieșire și Germania vor fi ignorate de restul membrilor. Pozițiile adoptate de Berlin au fost contestate, uneori virulent, iar Italia este cel mai recent exemplu, dar măcar a existat o anumită coerență și predictibilitate. Cu o Germanie slăbită de frământări interne, această predictibilitate europeană riscă să dispară spre bucuria formațiunilor populiste, pescari profesioniști în ape tulburi
