Academia Civică a lansat 12 cărţi la Gaudeamus

Fundaţia „Academia Civică” a lansat, sâmbătă, 12 volume în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus, lansarea fiind ultimul eveniment din şirul de manifestări dedicate jubileului de 20 de ani al primului Memorial al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Gazdele evenimentului au fost fondatorii organizaţiei „Academia Civică”, scriitorii Romulus Rusan şi Ana Blandiana şi Ioana Boca, secretar ştiinţific al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Cărţile prezentate au fost: „Canalul morţii. Martor” de Valentin Hossu-Longin, „Vandeea de la genocid la memoricid” de Reynald Secher, „Tortura, pe înţelesul tuturor” de Florin Constantin Pavlovici, „Alexandru Zub la Sighet”, „Bukovski la Sighet”, „O viaţă de muzician: Erich Bergel” de Hans Bergel, „Cartea morţilor din închisori, lagăre şi deportări”, „Arhitect în epoca de aur” de Gheorghe Leahu, „Prizonier în U.R.S.S.” de Vasile Gh. Baghiu, şi „Copilăria ca luptă de clasă”.

Despre „Canalul morţii. Martor”, scriitoarea Doina Jela spune că reprezintă mărturia directă a autorului care, la momentul condamnării tatălui său, avea doar 14 ani. Cartea demonstrează, în opinia scriitoarei, „cât de inventivă şi abjectă este răutatea umană care s-a exercitat până şi asupra copiilor victimelor”. Autorul Valentin Hossu-Longin a povestit despre interdicţia de a se înscrie la liceu din cauza situaţiei tatălui său şi despre jurnalul în care a scris cum l-a afectat condamnarea tatălui. Mama scriitorului i-a ascuns jurnalul în 1952 şi nu i l-a restituit decât în 1990, câţiva ani mai târziu jurnalul devenind o importantă sursă pentru cartea „Canalul morţii. Martor”.

„Vandeea de la genocid la memoricid” de Reynald Secher este o carte care oferă o perspectivă diferită asupra Revoluţiei Franceze văzute ca „strămoaşă a revoluţiei sovietice” şi care prezintă un „genocid prin bileţele” în opinia scriitorului Nicolae Prelipceanu, acesta fiind de părere că volumul este util deoarece „este bine să vedem de unde începe genocidul, de unde începe teroarea”. Scriitoarea Ana Blandiana a atras atenţia asupra faptului că „Vandeea de la genocid la memoricid” a fost văzută ca o carte a duşmanilor Franţei, iar traducătoarea volumului, Ana Ciucan Ţuţuianu, l-a considerat „o carte de căpătâi”. În plus, editorul cărţii, Traian Călin Uba, a subliniat faptul că volumul are la bază nenumărate documente şi scrisori ale soldaţilor revoluționari.

Gazda evenimentului, scriitorul Romulus Rusan, a observat la Florin Constantin Pavlovici, autorul cărţii „Tortura, pe înţelesul tuturor”, „tandreţea cu care vorbeşte despre camarazii de detenţie” şi stoicismul cu care a îndurat chinurile la care a fost supus, prin atitudinea sa umilindu-i pe torţionarii săi. Pe de altă parte, scriitoarea Ioana Diaconescu a remarcat refuzul studenţilor prezentaţi în carte de a oferi răspunsurile „oportuniste” care le erau cerute. Astfel, în timpul lungilor interogatorii, „cu toată tortura şi cu toată starea de semiinconştienţă, răspunsurile lor nu deviau de la ceea ce afirmau de la început”.

Două dintre cele trei cărţi din seria „de la Sighet” s-au lansat la Gaudeamus: „Alexandru Zub la Sighet” şi „Bukovski la Sighet”. Despre primul volum, Ioana Boca a spus că este o „sinteză a relaţiilor domnului Zub cu memorialul de la Sighet”, abordând tema istorie- memorie şi ilustrând felul în care „i-a fost distrusă traiectoria” de perioada de detenţie. A doua carte lansată demonstrează „recunoaşterea internaţională a simpozionului de la Sighet” în opinia redactorului şef al Revistei 22, Armand Goşu, al cărui interviu cu Vladimir Bukovski reprezintă o treime din volum. Acesta îl descrie pe Vladimir Bukovski ca fiind „cel mai important disident în viaţă din Europa de Est”.

Erich Bergel, protagonistul cărţii „O viaţă de muzician: Erich Bergel”, scrisă de fratele său mai mare, Hans Bergel, era un dirijor care a fost închis din cauza unor concerte din biserici protestante cu oratoriul „Creaţiunea” de Haydn. Ca urmare a condamnării lui, învăţătorii nu au mai avut voie să cânte muzică religioasă, după cum povestea poeta Ioana Ieronim. Despre Erich Bergel, muzicianul Dan Grigore a afirmat că este, alături de Albert Schweitzer, cel care „a cunoscut şi a scos cel mai bine la lumină ştiinţa muzicii lui Bach şi arta ei”, iar fiica poetului Radu Gyr, Simona Popa Gyr, a adăugat că muzicianul a fost comemorat de Filarmonica Banatului anul acesta, pe 1 noiembrie.

Munca Fundaţiei „Academia Civică” din ultimii 20 de ani este ilustrată de „Cartea morţilor din închisori, lagăre şi deportări”, volum care încearcă, în opinia coordonatorului Romulus Rusan, „să ordoneze ceasul şi să măsoare incomensurabilul” în condiţiile în care numărul victimelor comunismului din România „variază de la câteva mii până la două milioane”. Istoricul Cristian Vasile a considerat că Romulus Rusan a jucat un „rol de intermediar între lumea istoricilor şi lumea deţinuţilor politici”, fiind deopotrivă istoriograf şi memorialist. Importanţa juridică a cărţii este subliniată de generalul magistrat Dan Voinea, deoarece „justiţia nu a făcut nimic pentru victimele comunismului, nici măcar nu le-a numărat”, acesta afirmând, de asemenea, că o astfel de carte-document este doar „o adiere de vânt de dreptate victimelor”, cât timp justiţia nu va face anchete reale.

Autorul volumului „Arhitect în epoca de aur”, Gheorghe Leahu, este fost arhitect-şef la Institutul de Proiectări din Bucureşti şi este descris de Ştefan Radocea, arhitectul Poartei Memoriei din Cimitirul Săracilor din Sighet, ca un „exemplu pentru ataşamentul faţă de profesia sa”. Gheorghe Leahu a început în 1985 să scrie un jurnal secret pentru că nu mai putea suporta indicaţiile activiştilor de partid şi demolările de pe terenuri care adunate sunt egale cu suprafaţa Veneţiei. Jurnalul în care arhitectul a descris „toată mizeria pe care am suferit-o noi ca oameni” s-a transformat în „Arhitect în epoca de aur”, o „operă- document” în opinia lui Romulus Rusan.

La lansarea cărţii „Prizonier în U.R.S.S.” de Vasile Gh. Baghiu a fost prezent fiul autorului, poetul Vasile Baghiu care a vorbit despre faptul că tatăl său a fost unul dintre puţinii prizonieri la ruşi care au supravieţuit şi despre cum acesta a petrecut şapte ani în Siberia, după ce iniţial crezuse că va fi dus să lupte pe frontul de vest. Deşi îi fusese interzis să comunice sau să scrie, primul lucru pe care l-a făcut Vasile Gh. Baghiu în 1951, a fost să cumpere un caiet de la cooperativa din sat. Astfel, misiunea volumului este de a arăta „cum poate un om să supravieţuiască sufleteşte” prin scris.

Felul în care au îndurat copiii victimelor comunismului condamnările părinţilor lor reprezintă subiectul cărţii „Copilăria ca luptă de clasă”, scriitoarea Ana Blandiana accentuând faptul că aceşti copii ai victimelor sunt ei înşisi victime. Georgeta Pop afirmă că, ceea ce un copil nu pot uita este momentul „când vede că i se face o nedreptate, că i se răstoarnă universul”, şi că, pentru cei ai căror părinţi au fost nejust condamnaţi, acest subiect este o rană care se deschide uşor. De asemenea, cartea ilustrează felul în care, văzând că părinţii lor suferă pe nedrept, copiii consideră că şi ei trebuie să sufere cu tot atât de multă demnitate.

La eveniment au mai fost lansat şi cărţile „Figuri de legendă” de Cicerone Ioniţoiu, „O zi de toamnă cândva (15 noiembrie 1987)” şi “Ce ştia preşedintele Truman despre România: un raport al serviciilor secrete americane 1949” de Thomas S. Blanton.