Pe aceeași temă
ANDREI PLEŞU:
Dacă vor fi pierdute alegerile, le va pierde, din păcate, o bună parte din poporul român, care de mulți ani se orientează bezmetic. E o analiză complicată de făcut; știu, sunt nepatriot dacă nu-mi iubesc poporul, dar poporul mă face să trăiesc cum nu vreau eu. Și nu sunt singurul în situația asta. Deci alegerile vor fi pierdute de această categorie de oameni care nu vine la vot, de dreapta, care a ales o strategie de conflict intern, de fărâmițare, de atacuri înăuntrul ei înseși, în ideea că „lasă că rezolvăm noi în turul doi“. N-o să mai rezolve în turul doi din ceea ce au pierdut prin neaglutinare în turul întâi. A fost o strategie greșită.
În legătură cu naționalitatea și biserica, sunt perplex, ca de obicei, se văd în România lucrurile acestea. Așa, ar trebui să ne legăm și că d-na Macovei e catolică, nu e ortodoxă, că d-l Ponta se unește cu d-l Vadim Tudor, care e eretic - el e baptist, iar Biserica Ortodoxă ar trebui să-l excomunice - şi el vorbește despre ortodoxie. Iar despre naționalități, să fim serioși, există o anumită brambureală etnică pe care trebuie să o asumăm. Maestrul meu și al d-lui Liiceanu, d-l Noica, avea un bunic pe care îl chema Ghigantis, era grec. Nici Iorga nu era prea român, în sensul etnicității pure.
Ca să destind atmosfera, închei cu un dialog pe care l-am avut cu un amic turc de la Universitatea din Istanbul, apropo de ce înseamnă confuzie etnică în această parte a lumii, pe care n-are rost s-o mai răscolim. Acest domn e profesor de istorie la Istanbul și într-o zi, la o bere, mi-a spus: „dragă, să-ți spun ceva: grecii sunt tot turci, numai că se cred italieni“. Și eu, autocritic, am zis: „dragă, să știi că și românii sunt tot turci, dar se cred francezi“. Am povestit asta unui prieten maghiar, care mi-a spus: „măi, acum să-ți spun ceva, și ungurii sunt tot turci, numai că se cred unguri“.
.jpeg)
