Pe aceeași temă
Cu stimă,
DIRECTOR
Dr. Dorin Dobrincu
* * *
Referitor la articolul Cât de reformate şi deschise sunt astăzi arhivele româneşti (partea I, partea a II-a şi partea a III-a) semnat de domnul Cornel Ivanciuc şi publicat în Academia Caţavencu, ediţiile electronice din 16, 19 şi 25 mai 2011, Arhivele Naţionale ale României resping categoric toate afirmaţiile care se referă la presupuse obstrucţii menite să împiedice accesul cercetătorilor la documentele şi fondurile arhivistice deţinute.
Pentru corecta informare a opiniei publice, ar fi fost necesar ca demersul jurnalistic iniţiat de către dl. Cornel Ivanciuc să reflecte, alături de opiniile doamnei Andrea Varga, şi punctul de vedere al Arhivelor Naţionale cu privire la accesibilitatea documentelor de către petenţi şi/sau cercetători. În fond, deşi articolul domnului Cornel Ivanciuc se încadrează în rubrica „Investigaţii” a publicaţiei amintite (fapt ce ar fi presupus o documentare mai serioasă, incluzând şi punctul de vedere al instituţiei incriminate de doamna Andrea Varga), autorul se antepronunţă emiţând judecăţi de valoare în mod unilateral. Astfel, „investigaţia” ia chiar de la început aspectul unui articol de opinie, lipsit de echilibru.
Pentru un cititor neavizat, afirmaţiile doamnei Varga pot părea credibile. Doamna Varga invocă date, nume, cifre, situaţii într-o cadenţă impresionantă. Pretinde nu doar că are dreptate în cel mai mic detaliu, dar vrea să lase impresia că ar fi victima „lipsei de profesionalism” şi a „relei credinţe” a angajaţilor Arhivelor Naţionale, iar conducerea acesteia ar tolera cu bună ştiinţă asemenea „abuzuri”. Doamna Varga decontextualizează răspunsuri primite din partea Arhivelor Naţionale, la fel procedând şi în cazul unor declaraţii publice ale directorului instituţiei.
În consecinţă, apreciem ca fiind neadevărate, neconforme cu realitatea aserţiunile doamnei Varga potrivit cărora cererile şi petiţiile adresate instituţiei noastre „au fost sistematic ignorate, desconsiderate, amânate şi tratate superficial”. Doamna Varga induce confuzie prin amestecarea calităţii sale de cercetător cu cea de petent, cele două poziţii presupunând metodologii şi proceduri administrative diferite.
În calitate de petent, în ultimele şase luni domnia sa a adresat Arhivelor Naţionale ale României cinci cereri, a formulat patru petiţii şi a solicitat trei audienţe la şeful Biroului Relaţii cu Publicul şi o audienţă la directorul Arhivelor Naţionale. În urma acestor intervenţii, doamna Andrea Varga a consultat şi/sau i-au fost eliberate copii de pe documente provenind din mai multe fonduri, precum: Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Inventarului şi Avuţiilor Publice (Bihor), Ministerul Cultelor, Consiliul de Stat (decrete/acte normative, însoţite de anexe – unde era cazul). Astfel, respingem cu tărie afirmaţiile doamnei Varga potrivit cărora „anexele decretelor nu se dau în cercetare deoarece ar fi ‚sensibile’ şi aşa a decis în 2008 domnul director Dorin Dobrincu”. Pentru precizie – şi după cum doamna Varga cunoaşte – reiterăm faptul că fondul Consiliul de Stat. Decrete a fost introdus în circuitul ştiinţific în octombrie 2007, tocmai ca urmare a unei decizii a directorului general şi în pofida presiunilor venite din diverse medii cu puternice rădăcini în mentalităţile şi practicile comuniste. În aceste condiţii, ne întrebăm de unde a apărut ideea că aceste documente nu s-ar da în cercetare? În acelaşi timp, reamintim că Arhivele Naţionale nu deţin „documente sensibile” şi resping însăşi ideea de catalogare a unor documente sau fonduri arhivistice drept „sensibile” în vederea restricţionării accesului publicului.
Toate răspunsurile transmise doamnei Andrea Varga au fost formulate în acord cu cerinţele normelor arhivistice în vigoare şi cu cele ale deontologiei profesionale, fără a se recurge la „aluzii batjocoritoare” şi fără a se depăşi termenele legale de soluţionare (în acest ultim sens, trebuie menţionată o singură plângere din partea domniei sale adresată, deopotrivă, Comisiei de disciplină şi directorului Arhivelor Naţionale, al cărui răspuns a fost comunicat cu întârziere de câteva zile din cauza complexităţii conţinutului – fapt asumat de către instituţia noastră).
În calitate de cercetător la sălile de studiu ale Arhivelor Naţionale, doamna Andrea Varga a fost informată şi a avut posibilitatea de a consulta nenumărate fonduri arhivistice, având sau nu legătură cu Ordinul Canonic Premonstratens din Oradea ale cărui interese patrimoniale le reprezintă în justiţie – Ministerul Justiţiei. Direcţia Judiciară. Arhiva I. Corespondenţă vol. II, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, CC al PCR – Secţia Administrativ-Politică, Secţia Cancelarie, Secţia Propagandă şi Agitaţie, Secţia Economică, Secţia Organizatorică, Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, Comisia de Expropriere şi Împroprietărire a judeţului Bihor, Comisia pentru Aplicarea Reformei Agrare în Plasa Centrală, Oficiul Regional pentru Proiectarea şi Organizarea Teritoriului (ORPOT) Crişana – registre cadastrale (1851-1943) etc.
Este regretabil faptul că doamna Varga a întâmpinat greutăţi în studierea documentelor aflate în administrarea Serviciului Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale. În urma cercetării administrative efectuate din dispoziţia directorului Arhivelor Naţionale, neregulile semnalate au fost remediate. Doamna Andrea Varga a fost informată că poate studia fondul Administraţia Prepoziturii Premonstratense Oradea (1911-1948) – ceea ce s-a şi petrecut în data de 13 ianuarie 2011, iar şeful Serviciului Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale a fost sancţionat cu mustrare scrisă. Aşadar, este vorba despre o problemă rezolvată. În pofida acestui fapt, doamna Varga o reaminteşte din motive pe care nu le înţelegem.
Subliniem faptul că fondurile Gimnaziul Premonstratens Oradea (1850-1950) şi Liceul Romano-Catolic de baieţi Oradea (1944-1948) sunt accesibile la sala de studiu a Serviciului Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale, ca şi Oficiul Judeţean Bihor al Bunurilor Inamice (1944-1949).
Referitor la fondul arhivistic Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI), care face obiectul nemulţumirilor doamnei Varga, acesta nu se află în cercetare deoarece nu este prelucrat arhivistic. Dorim să-i reamintim doamnei Varga că nu doar legislaţia românească, dar şi normele internaţionale în domeniul arhivistic – pe care, suntem convinşi, domnia sa le cunoaşte în detaliu – nu îngăduie accesul publicului la documentele care nu sunt prelucrate arhivistic. În legătură cu cele opt opise de la creator evocate de doamna Varga, precizăm că acestea sunt utile pentru rezolvarea cererilor adresate prin Biroul de Relaţii cu Publicul, chiar dacă în regăsirea documentelor apar frecvent dificultăţi din cauza modului în care au fost alcătuite de către creator. Pe de altă parte, neconstituindu-se într-o „evidenţă solidă” (după exprimarea doamnei Varga), aceste opise nu pot fi folosite ca inventare la sala de studiu.
De asemenea, referinţele la menţinerea unor abuzuri în privinţa accesului la fondul Ministerul Cultelor. Direcţia Studii, recent intrat în circuitul ştiinţific, sunt tendenţioase şi total lipsite de temei. Acest fond a fost preluat de către Arhivele Naţionale ale României de la Secretariatul de Stat pentru Culte în august 2010, dat în cercetare prin Sala de studiu în luna ianuarie 2011, putând fi consultat fără restricţii de către orice cercetător.
Reamintim aici ceea am subliniat în repetate rânduri, în contexte diverse. Deşi în ultimii ani Arhivele Naţionale au introdus în circuitul ştiinţific sute de fonduri şi colecţii, acceptăm că ritmul inventarierii nu este cel dorit nici de către cercetători, nici de către noi. Explicaţiile rezidă în bună măsură în insuficienţa personalului, implicat nu doar în activităţi de inventariere, precum şi în precaritatea mijloacelor materiale. Desigur, nu este nici momentul, nici locul pentru a intra în detalii.
Arhivele Naţionale ale României, conştiente de importanţa misiunii lor publice, având atribuţii în administrarea şi protecţia Fondului Arhivistic Naţional al României, sunt preocupate de stabilirea şi menţinerea unui dialog constant cu cetăţenii. În ultimii ani au fost depuse eforturi în direcţia asigurării transparenţei decizionale şi informării corecte, obiective şi prompte a publicului cu privire la atribuţiile instituţiei. Dovedind deschidere şi iniţiativă în dialogul cu publicul său, Arhivele Naţionale ale României consideră că obligaţia stabilirii unei comunicări eficiente, pe baza bunei credinţe, aparţine, în egală măsură, tuturor celor implicaţi, fără a diminua prin aceasta, câtuşi de puţin, responsabilitatea care revine instituţiei noastre.
Cititi aici articolele care au provocat replica:
Cât de reformate şi deschise sunt astăzi arhivele româneşti
Cât de reformate şi deschise sunt astăzi arhivele româneşti (2)
Cât de reformate şi deschise sunt astăzi arhivele româneşti (3)