Pe aceeași temă
Demisia anunţată de premierul Silvio Berlusconi a sporit şi mai mult incertitudinea politică, sancţionată de pieţele financiare cu o dobândă a obligaţiunilor de peste 7%. Întârzierea găsirii unei formule stabile de guvernare poate afecta şi mai grav implementarea măsurilor de austeritate solicitate insistent de partenerii europeni pentru reducerea datoriei publice de peste 2.000 de miliarde de euro (cca 120% din PIB), cea mai mare din zona euro.
Berlusconi s-a înţeles marţi seara cu şeful statului, preşedintele Giorgio Napolitano, să predea mandatul numai după trecerea prin Parlament a legii stabilităţii financiare, în fapt noul pachet de reforme şi măsuri de austeritate solicitat insistent de partenerii europeni şi pentru care s-a stabilit ca termen de adoptare sfârşitul săptămânii viitoare.
"Sunt obosit pentru că nu am reuşit să dictez linia şi nu am putut face politică aşa cum aş fi vrut. Mă simt mai puternic ca cetăţean liber decât ca preşedinte al Consiliului", a declarat Berlusconi, în vârstă de 75 de ani, care din 1994 a avut patru mandate, însumând 11 ani de guvernare.
După ce în timpul zilei s-au vehiculat mai multe scenarii privind guvernarea post-Berlusconi, preşedintele Napolitano a ţinut să risipească atât dubiile cu privire la posibilitatea ca „Il Cavaliere" să se sustragă demisiei, cât şi să sublinieze urgenţa situaţiei. El a arătat că, dacă nu se va ajunge cât mai rapid la adoptarea în Parlament a noului plan de austeritate şi formarea unui nou guvern care să şi-l asume, nu va rămâne decât soluţia dizolvării camerelor şi organizării alegerilor anticipate.
"Ori se va forma în scurt timp un nou guvern care să poată avea încrederea Parlamentului pentru a lua măsurile economice necesare, ori Legislativul se va dizolva şi va începe imediat campania electorală, care va fi cât mai scurtă", a declarat miercuri seară Napolitano, citat de „Corriere della Sera".
Promisiunea adoptării acestei ultime măsuri responsabile pare o ieşire onorabilă din scenă a unui lider care s-a remarcat mai mult prin scandaluri sexuale, gafe şi problemele cu justiţia, dar poate asigura şi răgazul necesar pentru PdL (formaţiunea lui Berlusconi) şi aliaţii de la Liga Nordului să strângă rândurile şi să recompună majoritatea pierdută la votul de încredere de marţi seară. Ar forţa astfel mâna preşedintelui Napolitano la consultările politice care vor urma după gestul formal al demisiei.
Bursa zvonurilor a avansat ca posibil premier într-o astfel de formulă numele lui Mario Monti, fost comisar european pentru piaţa internă şi concurenţă între 1994-2004, economist experimentat şi foarte bine văzut la Bruxelles.
Pe cine aruncă-n luptă Berlusconi
Varianta constituirii unui guvern de uniune naţională cu opoziţia, soluţia preferată în Grecia, a fost însă respinsă din start de Berlusconi, care a cerut deja organizarea de alegeri legislative anticipate în februarie, avansând şi numele preferatului său la postul de premier, tânărul Angelino Alfano, 41 de ani, fost ministru al Justiţiei şi actual secretar general al PdL.
"Cred că în pole-position trebuie să fie Alfano, prin care s-ar realiza în sfârşit şi un schimb de generaţii", a spus Berlusconi. Alfano s-a remarcat prin promovarea de iniţiative legislative care au tergiversat derularea proceselor judiciare în care e implicat şeful său, iar alegerea sa în fruntea unui nou guvern i-ar permite lui Berlusconi să dicteze în continuare, din umbră, în politica italiană. De cealaltă parte, în rândurile opoziţiei, partidele de centru-stânga şi cele ale noului pol de centru încă nu s-au pus de acord asupra scenariului de urmat după demisia lui Berlusconi.
Partidului Democrat, principala formaţiune de centru-stânga, i-ar conveni schimbarea din mers a majorităţii parlamentare şi formarea unui guvern alături de aliaţii săi tradiţionali şi partidele noului pol de centru, însă nu ar respinge nici ipoteza anticipatelor, având în vedere deriva partidului lui Berlusconi în ultimele sondaje de opinie (24% din intenţiile de vot la începutul lui noiembrie, faţă de rezultatul de 38% obţinut la alegerile din 2008).
Formula unui guvern de tranziţie cu susţinerea actualei opoziţii până la alegerile la termen din 2013 nu e iarăşi de acceptat pentru Berlusconi, care nu poate uita trădarea celor 8 parlamentari de la votul de marţi şi se teme de repetarea în masă a dezertărilor din partidul său.
Italia pune pe jar Europa
Găsirea unei soluţii cât mai rapide a fost cerută ieri şi de cancelarul Angela Merkel, iar comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, a afirmat că reformele solicitate Romei trebuie adoptate cât mai repede, indiferent cine se află la guvernare.
Săptămâna aceasta va începe şi vizita în Italia a echipei de monitorizare a Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene, la care se vor adăuga şi experţii FMI, însă există posibilitatea ca la nivelul ministerelor de la Roma să nu fie găsiţi interlocutorii care să îşi asume angajamentul politic privind adoptarea măsurilor solicitate de Bruxelles şi Frankfurt.
Înteţirea crizei l-a determinat pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, să emită un avertisment sever cu privire la pericolul de divizare a zonei euro. "Nu poate fi pace şi prosperitate în nordul sau în vestul Europei, dacă nu există pace şi prosperitate în sudul sau în estul Europei", a declarat cu tilc Barroso.
De altfel, Reuters citează oficiali germani şi francezi care susţin că au purtat discuţii pe marginea unei reforme radicale a Uniunii Europene, care ar presupune stabilirea unei zone euro mai mici. Cancelarul german Angela Merkel a spus că soarta Europei a ajuns să fie atât de "neplacută", încât sunt necesare rapid reforme structurale profunde, avertizând că restul lumii nu va aştepta.
Ea a cerut schimbări în tratatele UE, după ce preşedintele francez Nicolas Sarkozy a pledat pentru o Europă cu două viteze: ţări din zona euro care să accelereze integrarea şi un grup din afara blocului ce utilizează moneda comună, format din ţări mai puţin conectate - un semnal că unii membri ar putea să renunţe la euro, notează Reuters.
Planul lui Merkel şi al lui Sarkozy este contestat de multe ţări din UE. "Asta ar distruge tot ceea ce strămoşii noştri au construit cu mari eforturi şi ar repudia tot ce am susţinut în ultimii 60 de ani. Nu este vorba despre o Europă cu două viteze, deja avem asta. Decizia ar redesena harta geopolitică, dând naştere unor noi tensiuni. Ar putea însemna sfârşitul Europei pe care o ştim", a declarat un diplomat UE pentru Reuters.
