Pe aceeași temă
GABRIEL LIICEANU:
În alegeri se promite. Și dvs. veți promite niște lucruri. Oamenii s-au obișnuit în România să nu creadă aceste promisiuni. Un atu enorm ar fi dacă ați lega promisiunile dvs. de garanția respectării lor, dacă ați putea să vă distingeți față de concurentul care scoate pe gură orice fără grija acoperirii promisiunii.
Apoi, dați senzația că ignorați încălcarea regulilor de joc. Păreți puțin pe altă lume când vedeți că în jurul dumneavoastră se joacă după alte reguli decât cele pe care le știați când ați intrat în joc. Se fură voturi, sunt votanți care nu sunt lăsați să voteze și dumneavoastră înaintați senin mai departe. Or, fraudarea şi falsurile într-o țară în care ne-am obișnuit că înșelăciunea este fondul lucrurilor sunt marele pericol al acestei campanii. Dar dumneavoastră nu dați atenție la aceste flagrante încălcări ale regulilor de joc. Atragerea prin pomeni a electoratului, împiedicarea oamenilor să-și exercite dreptul la vot, toate acestea au trecut pe lângă dumneavoastră.
KLAUS IOHANNIS:
Ori nu m-ați urmărit, ori m-ați ignorat. Aceste lucruri le-am adus în discuție de nenumărate ori. Nu am mijloace magice de a mă face cunoscut. Eu pot să fac tot ceea ce fac și ceilalți: să țin conferințe de presă sau să merg la televiziuni și să spun lucrurile de acolo. Este însă evident că în prima parte a campaniei s-a creat un zgomot de fond infernal, care a acoperit orice fel de ofertă electorală cât de cât onestă. Oferta mea a fost mai degrabă onestă decât o vânătoare de voturi cu orice preț. Și atunci, într-adevăr, cine nu urmărește lucrurile nu știe. Nu numai că nu am ignorat, dar din capul locului am încercat să atragem atenția cu orice mijloc asupra acestor chestiuni, doar că am fost lăsați singuri în colțul nostru, al Alianței Creștin-Liberale, și toată lumea s-a ocupat de altceva. Din acel zgomot de fond, partea care se datorează DNA-ului, după mine, a fost bună, dar celelalte au fost fundamental contraproductive și nu au dus la niciun rezultat. Ele nu au ajuns să rezolve nimic, în schimb au făcut campania mea foarte greu de auzit. Până vineri am să repet unde s-a greșit, de ce s-a greșit, dar nu pot și nu vreau să intru în aceeași logică asumată de toți ceilalți - să fiu un fel de urlător cu degetul ridicat. Totuși, eu vreau să fiu președintele României, nu criticul de serviciu. O să atrag în continuare atenția asupra mârlăniilor și greșelilor care se fac, dar, pe lângă asta, o parte din discursul meu va rămâne în continuare centrat pe ce vreau eu pentru România. Cunosc teoria votului util și teoria votului negativ. Totuși, cred că unii mă votează și pentru ce vreau să fac, nu doar pentru că sunt mai înalt, mai blond sau mai puțin mincinos decât Ponta. Poate sunt naiv, dar chiar îmi doresc să îmi păstrez o parte din naivitate pentru că, dacă o pierdem cu toții, nu cred că vom face o lume mai bună.
GABRIEL LIICEANU:
Cu ce promisiune veți smulge încrederea electoratului față de multiplele promisiuni aruncate în vânt ale celorlalți?
KLAUS IOHANNIS:
Eu am un singur fel în care pot să mă prezint și cred că este singurul onest: prin ceea ce am făcut în viața mea de până acum. Ţine de talentul literar al celui care vorbește să spună lucrurile frumos, să promită, or eu nu am talentul acesta. Nu pot să spun lucrurile foarte frumos.
Cred că sunt în continuare singurul candidat, cum am fost de la începutul campaniei, care chiar are ce arăta despre ce a făcut în viața lui de până atunci. Eu sunt mai degrabă zgârcit la promisiuni. Ce promit fac. Probabil, multă lume se așteaptă să promit și eu creșteri de pensii, de salarii. Nu pot să fac aceste lucruri.
Dar pot să promit ca o să fiu un președinte serios, fiindcă toată viața mea am fost om serios. Pot să promit că o să fiu mediator și integrator, fiindcă întotdeauna am reușit să adun echipele care m-au ajutat să rezolv problemele. Cam la modul acesta îmi imaginez că trebuie să fac promisiunile. Vom vedea dacă ține sau nu.
.jpeg)
