Pe aceeași temă
“Nu cred că eu trebuie să explic de ce un neamţ poate să fie un bun român şi de ce un luteran este un creştin care poate să fie un cetăţean român foarte bun”, a spus Iohannis la dezbaterea organizata de Grupul pentru Dialog Social.
Iohannis a spus, raspunzind unei intrebari puse de Andrei Oisteanu, ca nu se astepta ca teme specifice anilor 1990 sa fie reluate de PSD in 2014. Oricum, candidatul ACL nu considera ca trebuie sa se apere pentru etnia si credinta sa, mai ales ca a constatat ca acestea nu sunt importante pentru alegatori, fiind “argumente de rangul doi”.
“Dacă mergem în zona de etnicitate, eu n-am considerat niciodată că există ce s-ar numi o predefiniţie sau o predeterminare etnică. Fiecare om este ceea ce este prin şcoală, prin educaţie, prin cercul de prieteni, prin credinţă, prin felul în care încearcă să facă faţă în viaţă. Şi dacă unul este sas, altul român şi altul ungur, nu cred că de aici rezultă esenţa”, a spus Iohannis..
ANDREI OIŞTEANU:
Una dintre valorile GDS şi, în general, a intelectualităţii, a fost, începând cu 1990, toleranţa interetnică şi interconfesională. Credeam că, de la începutul anilor ’90 până astăzi, am reuşist să potolim anumite excese - şi noi, şi alte ONG-uri, şi presa democrată, poate şi unii politicieni. Ceea ce se întâmplă în ultimele luni, săptămâni şi mai ales zile ne depăşeşte toate spaimele. În jurul numelui şi personalităţii dvs. s-a trecut la un visceral atac pe motive etnice şi confesionale. Cum comentaţi acest lucru?
KLAUS IOHANNIS:
Întreaga campanie a PSD e gândită a fi anti-Iohannis, la un nivel extrem de jos. Credeam că anumite teme specifice începutului anilor ’90 au fost depăşite, dar iată că unii strategi le folosesc în continuare. Câteodată chiar am impresia că în PSD sunt surprinzător de mulţi care folosesc cu mare plăcere aceste mizerii pe post de argumente.
Nu simt că trebuie să mă apăr pentru etnia şi credinţa mea. Eu aşa sunt şi aşa mă prezint electoratului. Nici nu cred că eu trebuie să explic de ce un neamţ poate să fie un bun român şi de ce un luteran este un creştin care poate să fie un cetăţean român foarte bun. Pe de altă parte, am întâlnit mii de oameni în această campanie, cu care am stat mai mult sau mai puţin de vorbă, şi niciunul nu mi-a reproşat etnicitatea sau faptul că nu sunt creştin ortodox. Şi atunci mi s-a confirmat că nu trebuie să vin eu să mă apăr.
Dacă mergem în zona de etnicitate, eu n-am considerat niciodată că există ce s-ar numi o predefiniţie sau o predeterminare etnică. Fiecare om este ceea ce este prin şcoală, prin educaţie, prin cercul de prieteni, prin credinţă, prin felul în care încearcă să facă faţă în viaţă. Şi dacă unul este sas, altul român şi altul ungur, nu cred că de aici rezultă esenţa. Etnicitatea contează încă la noi, dar pentru majoritatea oamenilor cred că e un argument de rang doi sau chiar trei, mai degrabă în zona care nu trebuie neapărat combătută. Cel puţin în cazul meu, am constatat mai degrabă că există foarte mulţi oameni care îşi imaginează că cineva care este etnic german are legătură cu lucrul bine făcut, e mai bun la ordine, la punctualitate. Dacă nu devin argumente de prim rang, nu cred că trebuie să combat aceste clişee, fiindcă, din experienţa mea, lăsate aşa, necombătute, cred că mai degrabă m-au ajutat decât mi-au stricat.
Iar în ceea ce priveşte religia, mi s-a transmis că anumiţi oameni sunt foarte preocupaţi că nu sunt poate un bun creştin, dar şi aici cred că argumentaţia merge în acelaşi mod: nu mă simt obligat să răspund la aceste afirmaţii
