Pe aceeași temă
Herta Muller, scriitoarea germană născută în 1953 în Banat (la Niţchidorf, lângă Timişoara) a primit premiul Nobel pentru Literatură. Juriul şi-a motivat decizia prin "densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor".
Între 1973 – 1976, Herta Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, fiind concediată în 1979, atunci când a refuzat să fie un informator pentru poliţia secretă din România. Debutul său literar a avut loc în 1982 cu o colecţie de poveştiri "Niederungen (Ţinuturile joase)", cenzurată in Romania. Ulterior, volumul a fost publicat în variantă integrală în Germania.
Herta Muller a emigrat în Germania în 1987, iar în prezent locuieşte la Berlin. De-alungul carierei a câştigat prestigioase premii pentru literatură: "Impac Dublin Literary Award (1998)", Premiul "Kleist (1994)", Premiul, "Franz Kafka", Premiul european "de literatură Aristeion (1995), Premiul Literar al Fundaţiei Konrad Adenauer.
Ultimul său roman Atemschaukel (“Leagănul respiraţiei”) a fost publicat chiar anul acesta. O cronică apărută în ziarul german DIE WELT consideră Atemschaukel „o operă de artă ieşită din comun, cu o documentaţie atît de neobişnuită încît cu greu scrierea îşi află un egal şi poate fi categorisită”. Romanul rememorează experienţa concentrationară a etnicilor germani deportaţi după 1945 din România în URSS. În ianuarie 1945, bărbaţii, între 17 şi 45 de ani, şi femeile, între 18 şi 35 de ani, au fost deportaţi în lagăre de munca aflate pe teritoriul de astazi al Ucrainei şi eliberaţi abia după 5 ani.
Cartea se bazează şi pe o serie de dialoguri ale autoarei purtate cu foştii deportaţi din satul ei natal. Iniţial romanul urma să fie scris împreuna cu poetul Oskar Pastior, laureat postum al Premiului Büchner (cea mai prestigioasă distincţie literară germană) şi supravieţuitor al deportării. De-altfel Atemschaukel se bazează pe însemnările făcute de chiar Oskar Pastior în lagărul de muncă forţată. Pastior, născut în anul 1927 la Sibiu, a fost deportat în 1945, când abia împlinise 17 ani. Personajul central al romanului este Leopold Auberg, un tânăr de 17 ani, etnic german şi homosexual născut la Sibiu. La o distanţă de 6 decenii, Leopold rememorează cei 5 ani petrecuţi în lagăr.
