Pe aceeași temă
Judecătorii Tribunalului Militar Bucureşti au respins cererea de mutare la o instanţă civilă a dosarului în care este anchetat Marin Pîrvulescu, anchetatorul acuzat de moartea disidentului Gheorghe Ursu. La ultimul termen, procurorul militar a cerut declinarea dosarului la Tribunalul Bucureşti. Preşedintele instanţei a confirmat pentru gândul că cererea procuroului militar a fost respinsă şi a fost fixat un nou termen pentru miercuri 7 august.
De 23 de ani, fiul lui Gheorghe Ursu încearcă să impulsioneze procurorii militari să trimită în judecată dosarul în care a fost cercetat Marin Pîrvulescu. În 1985, Gheorghe Ursu a decedat în arestul Poliţiei în urma bătăilor zilnice aplicate de anchetatori.
Pe 17 noiembrie 1985, disidentul Gheorghe Ursu a decedat în urma bătăilor aplicate de anchetatorul său şi de mai mulţi ofiţeri de miliţie. După '89, rudele sale au redeschis dosarul, dar până în anul 2000 fără prea mult succes. Rudele lui Gheorghe Ursu, în baza unor probe consistente, susţin că de moartea inginerului care a fost găsit vinovat de Securitate că trimitea scrisori la Europa Liberă se fac ofiţeri de miliţie Tudor Stănica, Creanga Mihail, Burcea Ştefan, deţinutul de drept comun Marian Clită. Însă, principalul vinovat pentru moartea lui Gheorghe Ursu este fostul său anchetator Marin Pîrvulescu. El este singurul care nici până azi nu a fost cercetat de procurori. Ofiţerii de miliţie au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, însă unii dintre ei deşi au primit câte 10 ani de închisoare au stat în puscărie câte un an.
Cazul Ursu a fost disjuns în mai multe dosare dintre care şi cel al lui Marin Pîrvulescu. Acesta a primit, însă , de la procurorii militari în repetate rânduri Neînceperea Urmării Penale. "Din 2003 în dosar nu s-a mai făcut nimic. În 10 ani nu s-a făcut nimic. Dosar nu mai e la Parchetul Militar şi la Secţia de Urmărire Penală", a declarat Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu la un post de televiziune.
Potrivit acestuia, dosarul lui Pîrvulescu este consistent şi are destule elemente pentru trimiterea în judecată. "În cazul lui Pârvulescu sunt probe testimoniale ale colegilor de celulă. Ei au relatat că tatăl meu a fost bătut de ofiţerul Pîrvulescu. Zeci de mărturii care atestă că bătăile lui Pîrvulescu au dus la moartea tatălui meu. Era bătut mai ales noaptea. Îl aduceau cu pătura pentru că nu putea să meargă din cauza bătăilor", a declarat Andrei Ursu
Fiul lui Gheorghe Ursu a contestat decizia procurorilor militari de a clasa ancheta în cazul anchetatorului Pîrvulescu. La ultimul termen din dosar, procurorul de caz a cerut declinarea cazului la Tribunalul Bucureşti. Această cerere a procuroului militar a fost respinsă. Procesul va fi reluat pe 7 agust.
În acest caz instanţa ar putea decide declinarea dosarului sau chiar şi respingerea acţiunii şi închiderea dosarului. Andrei Ursu susţine că o respingere a contestaţiei la NUP ar echivala cu închiderea definitivă a dosarului.
Cazul disidentului Gheorghe Ursu: ucis în bătaie
Începînd cu anul 1960, inginerul Gheorghe Ursu a intrat în atenţia Securităţii. Pe numele său a fost deschis un dosar cod "Calatorul". Inginerul era urmărit deoarece Securitatea era interesată de legăturile sale cu disidenţii din afara ţării - Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. La începutul anilor '80, Gheorghe Ursu era bănuit că trimitea scrisori postului Europa Liberă, scrisori în care "îl acuza pe Ceausescu de crimă, pentru modul iresponsabil în care a sistat lucrările de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977", se arată într-un documentar al fundaţiei Gheorghe Ursu.
După ce jurnalul său a fost sustras de ofiţerii Securităţii, în 1984, a fost efectuată o percheziţie la casa inginerului Ursu. În urma descoperirii, la locul său de muncă, a unui caiet în care critica congresul al XIII-lea al PCR, locuinţa inginerului a fost percheziţionată de anchetatori, care au ridicat înscrisuri, cinci dolari, zece mărci RFG, 40 de mărci RDG şi 3000 de lire italiene.
Deoarece nu au avut suficiente probe pentru a-l aresta sub acuzaţia de "propagandă împotriva orînduirii sociale", anchetatorii au dispus atunci încarcerarea lui Ursu pentru deţinere ilegală de valută.
În anchetarea lui Ursu au fost implicaţi generalul de brigadă Emil Macri, lt. col. Adrian Turcitu şi cpt. Ion Dumitraciuc, foşti ofiţeri ai Direcţiei a II-a din cadrul Direcţiei Securităţii Statului (DSS), precum şi col. Vasile Gheorghe, col. Corneliu Anghel, mr. Marin Pîrvulescu şi lt. maj. Vasile Hodiş, foşti ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a din DSS.
Potrivit documentelor depuse la Parchetul General de fiul lui Gheorghe Ursu, disidentul a fost torturat până la moarte de anchetatorii săi. Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu susţine că vinovatul principal pentru moartea tatălui său este maiorul Marin Pîrvulescu cel care nu a fost anchetat până acum de procurori.
Inginerul Ursu a fost arestat la 21 septembrie 1985 şi a fost cercetat, în paralel, atît pentru deţinere ilegală de valută, cît şi pentru propagandă.
În perioada 21 septembrie - 16 octombrie 1985, Ursu a fost scos de mai multe ori din celulă de către ofiţeri de Securitate şi a fost bătut. Pentru că ancheta nu aducea rezultatele dorite, s-a trecut la folosirea informatorilor din rîndul arestaţilor. Astfel, în celula lui Ursu au fost aduşi Marian Clită şi Radu Gheorghe, ambii condamnaţi la închisoare pentru furt.
Marian Clită a declarat procurorilor militari, care l-au cercetat pentru moartea lui Ursu, după decembrie '89, că, în urma "unor angajamente de colaborare semnate cu organele de miliţie şi securitate, am devenit colaborator al acestora şi eram obligat să execut ordinele". El a recunsocut că l-a lovit cu picioarele pe Ursu şi a afirmat că "în perioada de la început a lunii octombrie 1985, cînd Ursu a fost introdus în camera 29 a arestului, şi pînă la începutul lunii noiembrie a aceluiaşi an, acesta a fost maltrat, schingiuit şi distrus, definitiv, moral şi, în parte, fizic".
În ziua de 17 noiembrie 1985, după ce a acuzat dureri abdominale, Gheorghe Ursu a decedat în Spitalul Penitenciarului Bucureşti. El fusese internat cu diagnosticul de "peritonită generalizată prin perforaţii de ansă ileală". Cazul morţii lui Ursu a fost preluat de Procuratura Municipiului Bucureşti, care a stabilit că moartea acestuia a fost patologică.
Pe 26 decembrie 1989, sora inginerului Ursu, Georgeta Berdan, a depus o cerere de redeschidere a cazului la Comisia CFSN privind rezolvarea plîngerilor victimelor regimului comunist.
După şapte ani, Parchetul General l-au acuzat de moartea lui Ursu pe Marian Clită. De asemenea, Parchetul General a stabilit că se fac vinovaţi de infracţiunea de abuz în funcţie col. Vasile Gheorghe (fost ofiţer în cadrul Direcţiei a VI-a din DSS), lt. col. Tudor Stănică (şeful Direcţiei de Cercetări Penale DSS) şi lt. Mihail Creangă (fost şef al Penitenciarului), dar, totodată, i-a achitat.
În anul 2000 Marian Clita a fost condamnat de Curtea Supremă la 20 de ani de închisoare pentru moartea lui Gheorghe Ursu, însă a beneficiat de prevederile unei legi comuniste şi pedeapsa lui a fost redusă la 10 ani. Pe 22 noiembrie 2000, prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie, foştii ofiţeri de miliţie Tudor Stănica şi Creanga Mihail, şi fostul subofiţer Burcea Ştefan sunt trimişi în judecată pentru infracţiunile de instigare la omor deosebit de grav, respectiv complicitate la omor deosebit de grav, săvarşite împotriva lui Gheorghe Ursu. Cei doi ofiţeri fiind şefii arestului unde a decedat Gheorghe Ursu.
În 2003 Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat pe Tudor Stănică şi Creanga Mihail la câte 11 ani de închisoare. Presa a relatat că Tudor Stănică a efectuat un singur an de închisoare. În mod bizar jurcătorii au acceptat an de an înternările acestuia în spital şi întreruperea executării pedepsei. În 2009 judecătorii au decis că acesta a stat suficient în penitenciar şi au decis să nu mai execute nici o zi de puscărie. Mihail Creangă a fost şi el eliberat.
sursa:gandul.info
