Pe aceeași temă
Într-un interviu acordat ediţiei online a săptămânalului german Der Spiegel, fostul comisar european pentru Industrie Gunter Verheugen şi-a expus în termeni brutali viziunea despre prezentul şi viitorul comunitar. Provocat de întrebările jurnaliştilor, fostul oficial de la Bruxelles admite că România şi Bulgaria sunt copiii-problemă ai sistemului, dar subliniază un fapt adesea uitat: consolidarea democratică nu s-ar fi produs în aceste ţări în absenţa calităţii de state comunitare. De altfel, cuvintele lui Verheugen conturează şi o realitate interesată: primind noi membri, Uniunea şi-a satisfăcut nevoia de a “ocupa” economic alte state, scrie Evenimentul zilei.
În urmă cu un deceniu, când Gunter Verheugen şi-a început primul mandat de comisar european, Uniunea era o afacere între 15 state, cu obiective politice abia perceptibile şi cu un apetit economic în continuă creştere. Zece ani mai târziu, Bruxelles-ul veghează parental asupra destinelor a 27 de membri, apetitul economic s-a mai încovoiat puţin sub apăsarea celei mai mari recesiuni din istoria recentă, iar politica s-a îmbrăcat în haine mai sclipitoare ca niciodată. Pentru prima oară după mulţi ani, UE vorbeşte cu speranţă despre obiective globale, despre necesitatea unor poziţii coerente, despre influenţă şi putere în contrabalansul binomului SUA-China.
Interviul acordat ediţiei online a săptămânalului Der Spiegel l-a prins pe Gunter Verheugen în postura de om eliberat de poziţia oficială, după zece ani petrecuţi la vârful ierarhiei de la Bruxelles. Germanul nu s-a ferit niciodată de frazele tari, de opiniile contondente, de verbele reactive, iar cuvintele sale din interviul citat nu fac notă discordantă.
“Oamenii ăia de la Bruxelles” şi planurile lor de viitor
“Am câştigat multe în ultimii zece ani, dar întrebările fundamentale rămân deschise. În Uniune pare să nu existe niciun fel de viziune coordonată asupra locului spre care ne îndreptăm. Nu există consens asupra graniţelor comunitare viitoare, nu există consens asupra modului în care ar trebui să ne definim rolul global”.
“Comisia Europeană este motorul integrării comunitare. Recunosc, imaginea Comisiei este încă influenţată de ideea că ar fi un fel de monstru birocratic tentacular care vrea să regleze vieţile oamenilor. Eu am încercat să mă depărtez de această mentalitate. Trebuie spus însă că lucrurile pe care le comunicăm trec prin filtrele naţionale. În multe ţări, mai ales în Germania, s-a dezvoltat un obicei prost: pentru lucrurile care merg prost sunt de vină oamenii ăia de la Bruxelles”.
“Sunt 27 de comisari şi fiecare încearcă să demonstreze că este util, producând constant noi directive, noi strategii, noi proiecte. Regula e asta: mai mult şi mai mult, tot timpul”.
“La momentul actual, ideea unei stat european singular este pur şi simplu irelevantă. Sunt doar zone ale presei britanice care susţin că există oameni care şi-ar dori realizarea acestui lucru. Eu nu cunosc pe nimeni care să-şi imagineze asta. Totuşi, e o opţiune pe care nu o poţi scoate din calcul în viitor”.
“Într-un deceniu, Europa va fi forţată să intre în competiţie cu superputerile economice, ţări care au propria agendă politică. La acel moment nu vom fi capabili să jucăm un rol de prim plan dacă nu vom dispune de reprezentare unică la nivel internaţional, dacă nu vom vorbi pe o singură voce”.
“Dilema cu care ne confruntăm este aceea că întâmpinăm rezistenţă din partea statelor membre exact în acele zone care reclamă mai multă unitate. Luaţi, de exemplu, problema unei politici externe comune şi războiul din Irak. Majoritatea europenilor s-au opus, şi totuşi n-am reuşit să ne impunem viziunea asupra americanilor”.
“Europa nu va avea un rol global atâta timp cât îşi va conduce politica internaţională doar cu instrumentele diplomaţiei şi ale asistenţei umanitare. Avem nevoie şi de mijloace. Cred că e necesară o forţă militară comunitară. Astăzi, europenii au două milioane de soldaţi la dispoziţie, dar abia reuşesc să trimită 60.000 de oameni într-o zonă de conflict”.
De ce are nevoie Germania de România
“Ştiu că publicul german se teme de o nouă expansiune comunitară. Dar ar fi o greşeală fatală să mergem pe această cale. Mi-aş dori ca politicienii germani să recunoască succesul celor două valuri de integrare, din 2004 şi 2007. Dacă neglijăm rezultatele pozitive şi arătăm cu degetul doar copiii-problemă, România şi Bulgaria, nu trebuie să ne mire că oamenii vor privi cu suspiciune problema”.
“Sunt prea săraci, nu-i vrem pentru că după integrare va trebui să-i hrănim – acesta e un argument îngust şi fals. Realitatea este cu totul alta. Toate valurile de integrare au implicat ţări aflate mult în urma standardelor comunitare, în termeni de performanţă economică. Aceste ţări au anulat însă decalajul, tocmai pentru că au devenit membre UE, iar acest lucru a potenţat creşterea economică şi a creat locuri de muncă, chiar în Germania”.
“Sunt conştient de faptul că nimic nu a lovit mai tare reputaţia europeană precum primirea României şi a Bulgariei în spaţiul comunitar. Dar dacă m-ar întreba cineva care stat UE are cele mai mari probleme cu crima organizată, nu mi-ar trece prin cap să spun Bulgaria sau România. În orice caz, e sigur că procesul de maturizare democratică nu s-ar petrece în acele ţări dacă ele n-ar fi membre UE”.
“E în interesul nostru ca Turcia să fie parte a familiei democraţiilor vestice. Una din marile provocări ale secolului 21 va fi natura relaţiei dintre Vest şi lumea islamică. Va conta foarte mult, din acest punct de vedere, dacă o ţară de dimensiunile şi importanţa Turciei va fi în Uniunea Europeană”.
“Suntem deja în competiţie cu economiile unor ţări precum China sau India. Ele sunt mult mai mari decât noi şi ritmul lor de creştere este dramatic. Dacă vrem să fim competitivi, vom avea nevoie de o piaţă comună şi mai mare”.
