Mugur Isărescu: DECIZII POLITICE care să cauzeze mişcări bruşte şi masive de capital, cel mai mare pericol. Acum NU se mai pune problema de a candida la Preşedinţie

Decizii politice interne care să nu fie înţelese bine pe plan extern şi să determine mişcări bruşte şi masive de capital reprezintă principalul pericol pentru economie în acest an electoral, afirmă şeful BNR, care mizează pe reluarea creşterii creditării şi vede oportune investiţiile imobiliare, informeaza Mediafax.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a explicat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, condiţiile relaxării monetare mai accentuate de săptămâna trecută, care nu putea fi demarată în perioada în care inflaţia era ridicată.

El a arătat că în 2014 şi-ar plasa eventuale resurse financiare în agricultură şi alte sectoare productive, aşa cum a făcut şi până în prezent.

În acelaşi timp, şeful băncii centrale vede o schimbare în arhitectura sistemului bancar european, unde lichiditatea va fi asigurată de clienţii cu depozite în nivelul garantat, de 100.000 de euro, în timp ce deponenţii cu sume mai mari vor alege să-şi diversifice plasamentele şi să-şi asume responsabilităţi, ceea ce va determina dezvoltarea pieţei de capital.

Isărescu a mai detaliat şi de ce nu candidează pentru funcţia de preşedinte al României, argumentând că o carieră politică nu poate debuta peste o anumită vârstă.

Fragmente din interviul acordat agenţiei MEDIFAX de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu:

Reporter: Studiile de la BNR susţin un impact nesemnificativ al politicii monetare asupra evoluţiei economiei din 2008 şi până în prezent. Pe de altă parte, BNR afirmă acum că susţine creşterea creditării sănătoase ca suport al creşterii economice sustenabile. De unde vine asimetria aceasta a acţiunii politicii monetare? Ce model utilizează banca centrală? Este o schimbare de paradigmă care să permită o relaxare atât de largă a politicii monetare sau sunt doar condiţii diferite?

Mugur Isărescu: N-aş spune că este o schimbare de paradigmă. Mai curând înregistrăm o schimbare a situaţiei şi aplicarea politicii monetare la noile condiţii.

În primul rând, a intervenit coborârea semnificativă a inflaţiei. Nu puteam să luăm astfel de măsuri când aveam inflaţie de peste 5%, cu mult în afara intervalului de variaţie asociat ţintei staţionare de 2,5% şi, de asemenea, cu mult în afara a ceea ce era în Europa. Cifrele arată clar că astăzi vorbim de inflaţie mult mai scăzută, la limita de jos a acestui interval.

În al doilea rând, situaţia este deosebită şi pentru că în prezent creditul în valută scade, comparativ cu 2006 – 2008, când creditul în valută creştea în ritmuri foarte înalte. Atunci am majorat rezervele minime obligatorii pentru a descuraja creditul în valută. Acum, creditul în valută nu doar că nu mai creşte în ritmuri înalte, dar chiar scade. Nu este normal să reducem rezervele minime obligatorii?

Reporter: Permiteţi-mi să fac menţiunea că în continuare creditul în valută rămâne mai mare în sold decât cel în lei şi faţă de nivelul din urmă cu 5 ani.

Mugur Isărescu: Într-adevăr, este mai mare, pentru că nici creditul în lei nu a reuşit să recupereze. Dar BNR nu a spus niciodată că acest credit în valută trebuie anihilat. Noi am afirmat în repetate rânduri că acest tip de credit nu ar trebui acordat acelor clienţi ai băncilor care nu au venituri în valută. Dar pentru exportatori, pentru unii investitori, ca şi pentru alţi debitori cu resurse, nu există motive să nu li acorde credite în valută.

În acest context se poate vorbi de o schimbare de abordare. Noi am luat o serie de măsuri generale de descurajare a creditului în valută, introducând astfel în România normele de creditare pe care ulterior le-a promovat Banca Centrala Europeană. Când situaţia s-a schimbat, şi măsurile BNR au fost în concordanţă cu noile realităţi. Reamintesc că am redus rezervele minime obligatorii şi în perioada 2009 – 2010, de la 40% la 20% la valută şi de la 20% la 15% la lei. Dar bucla de inflaţie determinată de majorarea TVA din iulie 2010 şi de situaţia din Europa, îndeosebi din regiunea noastră - ambele fiind cauze care nu au depins de noi, de banca centrală - ne-au obligat să oprim ciclul de reducere, de monetary easing. Aceşti factori i-am menţionat şi în conferinţa de presă. Trebuie să înţelegem că avem o economie deschisă.

Chiar dacă deciziile se iau pe baza a ceea ce se întâmplă în România, trebuie să ne uităm la nivelul dobânzilor din ţările vecine, pentru că altfel există pericolul ca intrări-ieşiri masive de capital, şi în special capitaluri speculative pe termen scurt, să dezechilibreze situaţia. Cu alte cuvinte, facem politică monetară în condiţii de economie deschisă şi deci cu mişcări de capitaluri care pot să fie perturbatoare.

Reporter: Există deci o schimbare de abordare.

Mugur Isărescu: Vă reamintesc că în perioada 2009-2012 ajustarea internă a fost extrem de mare. Dacă se suprapunea şi o dezintermediere amplă, atunci efectul contracţionist asupra economiei ar fi fost masiv. Or, acum, în condiţiile unei consolidări fiscale, undeva între 3% şi 2% din PIB, dacă se vor mai face eventuale ajustări fiscale, acestea vor fi mici, deci ţara poate să suporte o anumită dezintermediere.

Dar dezintermedierea trebuie să fie moderată şi controlată. Adică să nu fie cu sume masive. Aici, într-adevăr, se poate vorbi de o schimbare de paradigmă. În plus, efectul relativ contracţionist al consolidării fiscale şi al dezintermedierii poate să fie compensat exact de ceea ce facem noi, adică de monetary easing.

Reporter: În condiţiile date, şi-au schimbat băncile cu adevărat modelele de analiză a cererilor de credit sau aplică doar niveluri mai restrictive? Avem o schimbare de garnitură în sistemul bancar? Nu apar oare aceeaşi oameni din urmă cu 5-10 ani, care au "construit" rate de neperformanţă de peste 20%, pe medie?

Mugur Isărescu: În ceea ce priveşte băncile comerciale, este drept că într-o anumită măsură sunt cam aceleaşi garnituri de conducători care au dat creditele, bancheri care au fost optimişti, şi care acum probabil că sunt super-pesimişti. Asta este şi discuţia pe care noi, şi eu personal, o avem cu bancherii comerciali. Să evite extremele. Dar nici aici n-aş spune că este o mare schimbare de atitudine. Aşa sunt bancherii. De aceea băncile centrale trebuie să fie anticiclice, aşa cum am fost noi, pentru că bancherii sunt de regulă ciclici. Ei se entuziasmează şi pe urmă intră în pesimism.

CITITI interviul integral pe MEDIFAX