Nu am votat, dar am ales la Dublin

M-am sculat ieri cu sentiment de calm si pace, de presimtire a ceva mare, desi nu stiam cat de mare va fi pana la sfarsitul zilei. Dupa cum zicea un prieten din Romania la sfarsitul zilei, cand a ajuns in sfarsit acasa dupa cateva ore cu fetita lui de 3 ani pe strazile Bucurestiului: “Desi eram cam catraniti azi, parca am avut un presentiment. Nu stiu de ce Delia i-a luat Catincai o gramada de jucarii, iar eu un vin bun! Bem vinu' acum... “ Asa am simtit si eu!

Va relatez pas cu pas cum am trait experienta zilei de alegeri (nu a votului, din pacate…) la Dublin, pe 16 noimebrie 2014. S-a strigat mult, s-a cantat mult, s-a fumat si mai mult, si s-a votat mai putin decat am fi vrut, dar s-a votat.
 

1. La prima ora si inainte de a-mi bea cafeaua, am atenuat un conflict emotional intern al unui prieten din Romania, sfatuindu-l, ca, pe ultima suta de metri, sa ii fie frica pentru el insusi, dar sa fie curajos pentru ceilalalti. Sper ca a fost brav! La miezul noptii in ziua precedenta facusem un prim si ultim efort sa conving o alta prietena de a vota pentru viata sa viitoare, si nu din frustrarile ei prezente. Sper ca a stat acasa, macar!

2. Am facut prima vizita la Ambasada Romaniei din Dublin, unde coada era de cel putin 1km, la orele 11 (se facuse primul kilometru pe la 8.30) si unde prietenii mei care venisera la ora 8.45am la vot (fiind veniti din provincie, cu o seara inainte) inaintasera cativa metri. Imi tinusera rand, dar am ales sa nu sar randul in fata celor care venisera si statusera deja la coada de dimineata. Nu ar fi fost fair. Urma sa revin pentru a-mi incerca norocul mai tarziu. O prietena statuse de la 7am si votase la 11am.

3. Am revenit spre ora 3pm pentru a conversa cu prieteni care tocmai terminasera tura de dimineata (6 ore) si votasera in sfarsit, si sa aduc o gustare, cafele, ceaiuri altor prieteni din diferite puncte ale cozii. Am ales din nou sa nu sar randul. Urma sa revin pentru a-mi incerca norocul mai tarziu. Iata ce ziceau niste oameni in Dublin, la jumatatea zilei de votare:  

Silviu: “Am iesit de la vot dupa 4 ore de asteptat, de la o coada de cam 50 de metri de la usa ambasadei. Noi am venit la 10am si oamenii din spatele nostru venisera de la ora 7.30am – noua ne tinuse cineva rand la coada ca, altfel, daca ne puneam la capatul cozii la ora 10am, sigur nu mai aveam sanse sa votam azi. Am calculat cam 7 ore de asteptare pentru oamenii de la capatul cozii. Singurele strigaturi anti-ceva erau impotriva lui Ponta si a Guvernului. Staff-ul amabasadei nu a iesit sa anunte un timp estimativ dar un domn bine imbracat, care nu s-a prezentat, dar banuim ca e seful comisiei electorale, a iesit la 10 fara un sfert sa ne anunte ca programul de votare nu se va prelungi. Erau 7 cabine si 7 stampile/membri ai sectiei electorale acum – la primul tur au fost 5. Pe doi i-am regaist si acum, cu aceleasi mari dificultati de scriere si citire. M-am bucurat sa vad sunt mult mai multi oameni, multi care nu au venit la primul tur; oamenii spera – si speram si noi – ca iese cum vrem noi, ca sa putem plecam odata si-odata acasa, ca nu am veniti aici de placere. Nu pot sa spun ca a fost in totalitate un vot negativ, dar nu pot sa spun ca a fost in totalitate un vot din convingere.”

Erika: “Am venit la vot de dimineata, la ora 8.45am, locuind la Cork, la vreo 230 de km de Dublin. Ca sa ne asiguram ca avem suficient timp sa votam, am venit de ieri. Stam deja de 6 ore si mai bine, probabil vom mai sta inca vreo 2-3. Am venit sa votam din pricipiu si pentru ca mi se pare un moment important. Atmosfera a fost linistita, oamenii par hotarati sa voteze. Am o datorie civica sa votez si am venit si cu speranta.”

4. Tot la ora asta, un prieten dinspre capatul cozii renunta pentru ca stie ca nu va vota azi, chiar daca sta la coada pana la sfarsitul zilei. O alta prietena (penultima persoana) din capatul cozii a venit si ea fara speranta sa voteze, dar sa ajute cu incurajari, ceaiuri si tweet-uri live, cam ca si mine. De dimineata inca s-au organizat autocare la Belfast - (la distanta de 170km), probabil, dar inca necofirmat, chiar de catre personalul Ambasadei Romaniei de la Dublin – unde  se poate vota mai usor si unde oameni care s-au reintors la Dublin seara au spus ca media de asteptare la vot a fost de aproximativ o ora.

5. Ma duc cu niste prieteni care tocmai au terminat de votat (veniti la 7am, votati la 3pm) si prietenul care a renuntat sa mai stea sa bem un whiskey, sa se incalzeasca ei si sa ma dezintristez eu. Ziceau ei:

George: „A trebuit sa stau aproximativ 8 ore, de pe la 7 dimineata. Ziua de azi e una dintre cele mai mari mobilizari sociale din Romania post-decembrista, o chestiune absolut istorica. Oamenii au intuit si au inteles importanta votului astuia de azi. Chiar daca nu se intampla nimic pozitiv, orice ar insemna asta, cred ca un sentiment important in practica democratica romanesca s-a asezat. Am vazut aici la Dublin multa solidaritate – oamenii s-au ajutat intre ei; au veniti pregatiti cu formulare printate, cu provizii; votul s-a desfasurat civilizat, desi au fost semne de frustrare, dar de inteles. S-au organizat autobuze care au mers la Belfast, pentru ca va fi fizic imposibil la Dublin sa voteze cat de multa lume va dori sa voteze. O prietena din Belfast mi-a confirmat ca oameni de la Dublin, care au plecat spre Belfast la ora 9am, au votat acolo la 1 ora dupa ce au ajuns. Personal, am votat din convingere, pe langa multi cei care au votat negativ; am fost norocos ca la mine lucrurile astea doua au coincis. Sper ca lucrurile aici la votul de la Dublin sa nu degenereze, in ciuda aglomeratiei si orelor petrecute in frig pe strada, si ca vom avea o zi cu multa efervescenta politica si care se va termina cu bine.”

Olivia: „Am ajuns la vot la ora 9am si am stat pana la 3pm, deci 6 ore. Am venit la vot pentru ca ma simt datoare sa votez, mai ales intr-o situatie de genul asta. A fost un vot negativ din partea mea iar experienta acestei zile a fost foarte dura. La primul tur a fost mult mai emotionant; astazi a intervenit resemnarea, m-am descurajat de-atunci.  La coada atmosfera e misto, te vezi cu lume..., desi nu e usor sa stai pe strazi in frig ore intregi, dar trebuia sa fim aici azi.”

6. Ma intorc acasa sa imi reiau responsabilitatile familiale, urmand sa ma intorc pe la 8pm si sa incerc sa stau la coada si, sper, chiar sa votez de data asta. Prietenii care statusera la coada de la 8.45am vin la cina sa le dau o supa calda dupa tura lor extenuanta de 8 ore (o zi de munca), dupa care trebuie sa conduca inca vreo 3 ore inapoi unde stau ei, in capatul celalalt al tarii, pentru ca dimineata se duc la serviciu. In ziua precedenta stabilisem ca vom vota impreuna si vom sarbatori impreuna in jurul pranzului. Ei nu au avut pranz!

7. Ma pregatesc sa ma duc inapoi la ambasada. Strike three – cum se spune – si  ultima! Iar ma apuca un presentiment optimist si incerc sa fortez destinul cu ce pot si eu: imi iau sosete ne-asortate (aud ca ii ajuta pe unii atleti mari), fug dupa autobuz si il prind exact inainte sa plece (un alt semn), ajung si vad ca la ora asta, 8pm, coada e la jumatate cat era de dimineata si in tot decursul zilei. La cateva minute mai tarziu, se mai pun in spatele meu inca vreo 300 de oameni. Daca nu prindeam autobuzul… Simt ca am o sansa.

8. Mai vorbesc cu oameni din rand. Atmosfera destinsa in general. Glumite ici si colo, cateva strigaturi si huiduituri razlete, dar oamenii sunt calmi – sau resemnati? – in general. Ma duc prin rand si indemn toate familiile cu copii sa mearga in fata pentru ca li se va face loc. Ambasada nu a creat o coada prioritara pentru familii, dar oamenii de la coada isi dau seama ca, daca este sa lase pe cineva sa sara randul, e bine sa lase copiii. La cateva minute mai tarziu, doua familii revin sa imi multumeasca – votasera deja. Bine, copii!

9. Coada de jumatate de kilometru incepe sa se miste destul de bine in ultima jumatate de ora inainte de inchiderea sectiei de vot – unii au renuntat, altii au grabit lucrurile inauntru. Sunt zvonuri sau promisiuni din interiorul ambasadei ca cei care vor ajunge in curte, pe teritoriul suveran al republicii Romania vor putea vota. La 9 fara un sfert, ultimul la coada este un copil, iar eu sunt la 5 metri de gard. De pe unde stau eu la coada, radem si glumim ca trebuie sa impingem de la spate sa penetram perimetrul si sa ocupam sectia de votare. De 60 de minute se scandeaza “Vrem sa votam!”

10. La ora 9 fara 5 am ajuns in curtea ambasadei. E clar ca nu ne vor lasa sa votam pentru ca nu iese nimeni de la ambasada sa anunte prelungirea votului sau daca vor vota oamenii din curte. Oamenii nu huiduie inca. Ambasadoarea României la Dublin, Manuela Breazu, ceruse de dimineata Biroului Electoral Central prelungirea programului de votare la Dublin, unde se statea la coada dinainte de ora 6, Biroului Electoral Central, si din nou spre seara, în condiţiile în care mai mult de 2.000 de români au stat la coada. Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a confirmat că această solicitare a fost primită si a reiterat faptul că ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, nu a trimis BEC nicio cerere pentru prelungirea votării în diaspora.

11. Ora 9pm. Oamenii nu huiduie; se canta imnul – pentru ultima oara azi. Deci nu votam! Stam, mai scandam, mai cantam sub privirile politistilor irlandezi, vreo 10, care ne scruteaza cu mila doar. Iese purtatorul de cuvant neoficial al Ambasadei Romaniei la Dublin si coordonatorul Grupului Romanilor din Irlanda, Marius Marosan (autoritatile romane de la Dublin – unde este, si ambasador, si consul ,si altii – nu au considerat necesar sa iasa sa se adrese multimii, chiar si din spatele zidului de politisti irlandezi din fata usii ambasadei)  si incearca sa ne zica ceva. Din pacate il acopera unii care huiduie. A 3-a oara, jumatate din multime striga celeilalte jumatati sa faca linsite sa auzim ce vrea sa zica. A vrut sa ne spuna ca putem merge acasa ca a iesit cine am vrut noi.

12. A fost fain votul la Dublin – nici nu a plouat ieri (inca un semn). Acu’ plecam acasa; unii se opresc la pub; unii sarbatoresc acasa. Se pot culca si copiii in sfarsit!

In dimineata asta e a 15-a oara cand aud stirea (la fiecare 15 minute) despre povestea romaneasca a iepurelui si a testoasei de la Euronews “It is thought that the susprising results were decided by the 4 millions or so Romanians living abroad!” Asa o fi fost! Dar sa multumim si pontistilor care s-au indoit in ultima clipa si au stat acasa si au ajutat diaspora sa isi faca treaba, chiar daca multi nu au terminat-o. A inceput tsunami-ul in Oceania, Europa a tras glontul de argint, America de Nord a batut ultimul cui in sicriu… Rimeaza cu salam de Sibiu. Aseara am sarbatorit cu salam de Sibiu pe paine, bucuroasa fiind ca nu mai provin dintr-o tara unde nu se mai consuma si nu se mai voteaza circ si paine.