O nouă amânare în dosarul Gheorghe Ursu. Securistul care l-a anchetat până la moarte pe Gheorghe Ursu așteaptă decizia instanței

O decizie în privinţa urmăririi penale a lui Marin Pîrvulescu, fostul ofiţer de Securitate care l-a anchetat pe inginerul Gheorghe Ursu până la moartea acestuia, în 1985, a fost amânată pentru 9 octombrie. Instanţa nu a putut lua o hotărâre deoarece Parchetul General nu a răspuns solicitării privind stadiul dosarului penal pe numele lui Pîrvulescu, în care urmaşii lui Gheorghe Ursu îl acuzau de omor.

Am stat de vorbă cu Andrei Ursu, fiullui Gheorghe Ursu, care se luptă în România cu morile de vânt din justiție. El ne-a povestit istoria procesului și urmările ce ar putea surveni deciziei de miercuri, 9 octombrie.

Judecătorul Gabriel Gunescu de la Tribunalul Militar Bucureşti ar fi trebuit să decidă dacă Marin Pîrvulescu, fostul ofiţer de Securitate care l-a anchetat pe inginerul Gheorghe Ursu până la moartea acestuia, în 1985, va fi cercetat penal sau nu. Până acum, atât procurorii civili, cât şi cei militari au refuzat să facă acest lucru, prin soluţii de neîncepere a urmării penale sau prin tergiversarea dosarelor. Decizia din acest proces reprezintă ultima şansă, din punct de vedere juridic, ca fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu să fie anchetat pentru faptele şi ordinele sale.

Singura soluție dată vreodată plângerilor lui Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, a fost dată de Tribunalul Militar Teritorial București. Soluția a fost comunicată în data de 19.08.2013, însă, lucrul cel mai interesant este că în document nu se menționează chiar obiectul cererii - soluția cazului.

Urmaşii lui Gheorghe Ursu au depus, în ultimii 10 ani, mai multe plângeri penale împotriva deciziilor procurorilor de a nu-l ancheta pe Marin Pîrvulescu pentru acuzaţiile de omor sau de crime împotriva umanităţii. Toate au fost, până acum, respinse de judecători.

În perioada 2007-2011, timp de cinci ani nu s-a întâmplat absolut nimic în dosarul Ursu. Actele au stat pe masa procurorilor fără a se face vreo anchetă în acest caz.

Motivul acestei tergiversări ar fi fost, spune Andrei Ursu, faptul că în anul 2012 ar fi expirat termenul de prescripție specială, de 22 ani și jumătate de la Revoluție, procurorii spunând că în perioada comunistă justiția nu era independentă și acea perioadă nu se ia în calcul în soluționarea cazului.

Planurile procurorilor au fost dejucate, susține Andrei Ursu, pentru că pe 15 martie 2011 a fost promulgată legea privind imprescriptibilitatea faptelor de omor și atunci dosarul a continuat.

Andrei Ursu a invocat Art. 358 din codul penal, Tratamentele neomenoase, însă procurorii au considerat că articolul se aplică doar pe timp de război. Ceea ce este vădit eronat având în vedere faptul că în articol se specifică foarte clar „Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.”

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, susține că în cazul tatălui său este vorba despre tortură motivată politic

Cu toate că există o serie de mărturii care-l incriminează direct pe Marin Pîrvulescu, dar și mărturii care prin faptele expuse duc clar la anchetatorul principal din cazul Gheorghe Ursu, acest proces a fost tergiversat timp de mai bine de un deceniu. Justiția română a încercat să-i scape de pedeapsă pe cei care l-au torturat și, în final, au cauzat practic moartea inginerului Gheorghe Ursu.

Una dintre mărturii arată fără echivoc că Gheorghe Ursu a fost bătut în timpul arestului: „Ursu era bătut de anchetator, ofițer de Securitate. În stare de libertate a fost anchetat de același ofițer de Securitate, parcă căpitan sau maior...”, descriere ce i se potrivește ofițerului de Securitate Marin Pîrvulescu care s-a ocupat de cazul lui Ursu.

Un coleg de celulă de-al lui Gheorghe Ursu a mărturisit că „Ursu spunea că-l bate anchetatorul, când a venit de la interogatoriu era lovit la cap, sângerând undeva deasupra urechii.”

În ultimele zile petrecute în arest „s-a plâns de dureri abdominale... când a revenit în cameră a fost adus cu pătura. Am înțeles că a fost bătut în cadrul anchetei”, a declarat un alt martor.

Mărturiile în cazul Gheorghe Ursu au fost luate până în 2003. Din 1998 până în 2013 au fost strânse peste 30 de mărturii, iar de când procurorul Dan Voinea a fost scos din cazul Ursu nu s-a mai făcut absolut nimic, ancheta a stagnat, a spus Andrei Ursu.

Judecătorul care se ocupă de caz în momentul de față, Gabriel Gunescu, s-a mai pronunțat o dată în cazul lui Pîrvulescu și a dat NUP. Andrei ursu afirmă că nu are încredere în acest judecător „el s-a mai pronunțat o dată pe o plângere de-a noastră”.

Acest caz are un traseu lung la tribunalul civil și militar, cele două instanțe judecătorești și-au șutat dosarul de la unul la altul timp de peste 10 ani, timp în care criminalii nici măcar nu au fost urmăriți penal. Plângerile familiei Ursu primeau NUP-uri peste NUP-uri, unele chiar sub forme greșite. De exemplu, judecătorul Vasilache a dat primul NUP pentru lipsa de încadrare a plângerii, el a comunicat că nu se întrenesc condițiile pentru începerea urmăririi penale a lui Marin Pîrvulescu. Un al doilea NUP a fost dat având în vedere termenul de prescriere al infracțiunii, iar cel de-al treilea NUP s-a dat pentru faptul că plângerea nu ar fi avut obiect (dosarul din 2000 fusese declarat disjuns, ceea ce însemna că nu se afla în curs). În acea perioadă Andrei Ursu a depus o plângere și la cabinetul Laurei Codruța Kovesi de la care nu a primit niciun răspuns, iar plângerea a ajuns tot pe masa lui Gabriel Gunescu.

„Sunt foarte dejamăgit de Kovesi, nu mi-a răspuns niciodată, iar plângerea ce-l privea pe Gunescu a fost trimisă tot către el pentru soluționare, așa ceva nu este normal.”, spune Andrei Ursu.

Cele peste 30 de mărturii ce-l incriminează pe anchetatorul Pîrvulescu nu au fost suficiente până acum pentru a-l trimite după gratii pe anchetatorul lui Gheorghe Ursu.

„Faptul că a fost anchetat în continuare de Securitate (de anchetatorul lui din libertate) a fost stabilit și în rechizitoriu, așa că tertipul Securității de a blama Miliția nu funcționează în acest caz, sper”, a mai adăugat Andrei Ursu, care a descoperit declarații date de tatăl său din timpul arestului care au fost semnate de Pîrvulescu.

„Numele lui Pîrvulescu apare peste tot, de fapt, a și recunoscut că el a fost cel care l-a anchetat”, a spus Andrei Ursu.

„Dosarul Călătorul” - așa se numea dosarul în care era anchetat Gheorghe Emil Ursu, tatăl lui Andrei. Ursu avea din 1984 pașaport pentru SUA, urma să plece să-și viziteze fiica... Gheorghe Ursu a călătorit mult în afara țării (pentru asta a și fost luat în vizor de Securitate), scrisorile lui în care își cerea dreptul lui de cetățean de a călători puteau ajunge și până la Ceaușescu, povestește Andrei Ursu. „Tatăl meu nu se dădea bătut cu una cu două, el călătorea mult pe atunci, de aici vine și numele dosarului „Călătorul”, spune Andrei Ursu.

„Am aflat că acest dosar de urmărire informativă al tatălui a fost lucrat până în 1994, din 1987 s-au strâns 7 volume, pe parcurs actele originale au fost distruse, din 1990 au început să bage materiale din presă care nu aveau nicio legătură cu dosarul, notele informative ale SRI-ului au fost și ele modificate, au mai rămas puține lucruri autentice, însă așa am descoperit că SRI-ul l-a urmărit și pe Dan Voinea, cel care a instrumentat cu adevărat cazul Ursu.” „Acest dosar a fost catalogat drept secret de stat până în anul 2000, doar printr-o hotărâre a Consiliului Superior de Apărare a Țării l-au desecretizat și am putut afla toate aceste lucruri”, mărturisește Andrei Ursu.

Gunescu, ultima șansă pentru soluționarea dosarului crimei lui Gheorghe Ursu

Andrei Ursu spune acum că „ultima șansă e la el (Gunescu - n.r.). El a respins cererea anterioară din cauza unui referat de NUP și nu a unei ordonanțe, așa cum ar fi fost normal să fie într-o hotărâre de NUP. Este un tertip judecătoresc, s-au folosit de orice pentru a amâna soluționarea dosarului tatălui meu”, declară Andrei Ursu.

„Până la urmă judecătorul Vasilache și-a asumat greșeala, în locul acelui referat a dat o ordonanță, însă n-a contat, Gunescu a spus că ordonanța nu este corectă din punct de vedere legislativ „Nu e NUP valid pentru că nu s-a început urmărirea penală”.

Andrei Ursu a fost și este scandalizat de manevrele folosite în justiția română pentru a discredita o plângere „această țară europeană nu ține cont de legislația pe care s-a angajat să o respecte, este absurd... cum poți să infirmi motivele plângerii folosind un non-sens?”, se întreabă Andrei Ursu chiar și acum, după mai bine de 10 ani de la începerea luptei cu justiția română.

În 2013 a fost judecarea împotriva NUP-ului dat de Gunescu, procuroarea Ruxandra Ionescu a dat și ea NUP pe prescriere și la parchet au schimbat încadrarea din „crime împotriva umanității” în „omor”, „ăsta e ultimul NUP pe care ne judecăm acum”, spune Andrei Ursu.

Judecătorul Gabriel Gunescu are a doua oară o cerere de-a lui Ursu. El trebuie să se exprime dacă plângerea este validă sau nu. Următorul termen în dosarul lui Gheorghe Ursu este programat pentru 9 octombrie.

Gunescu are mai multe posibilități:

1) poate trimite dosarul înapoi la Tribunalul Militar astfel încât va ajunge la Vasilache

2) există posibilitatea să judece dosarul, dacă se adeverește că sunt destule probe

3) si mai exista posibilitatea respingerii cererii

Andrei Ursu consideră că acest caz a fost politic de la bun început, dar încă mai crede că există oameni curajoși în sistemul juridic român.