Pe aceeași temă
Planul anuntat ieri de presedintele SUA presupune o reforma a subventiilor agricole, ajustari la programele federale de pensionare, reducerea cu zecile de miliarde de dolari a banilor publici care ajung la Fannie Mae si Freddie Mac. „Totodata, le cerem celor mai mari firme – companiile salvate din bani publici in timpul crizei financiare – sa plateasca inapoi poporului american fiecare cent pe care l-am cheltuit”, a spus Obama. In plus, se estimeaza ca SUA vor mai economisi inca 1.000 de miliarde de dolari prin incheierea razboaielor din Irak si Afganistan. In cele din urma, programul anuntat include si reforme structurale de reducere a costurilor asigurarilor de sanatate prin programele Medicare si Medicaid.
Alte nuante din discursul presedintelui au fost:
"Pe parcursul ultimului deceniu, desfraul cheltuielilor Washingtonului, scaderea taxarii multimilionarilor si miliardarilor, costurile a doua razboaie si recesiunea au transformat un surplus record in deficit. Daca nu luam masuri, datoria tot mai mare va cuprinde totul, fiind imposibil sa investim in educatie sau Medicare."
"Washingtonul trebuie sa traiasca in limita posibilitatilor sale. Guvernul trebuie sa faca ceea ce familiile de pe intreg cuprinsul tarii fac de ani de zile. Trebuie sa taiem ceea ce nu ne permitem sa platim, optand pentru ceea ce conteaza cu adevarat."
"Este un plan care ne reduce datoria cu mai mult de 4.000 de miliarde si face aceste economii intr-un mod care este drept - cerand fiecaruia sa-si asume partea sa, pentru ca nimeni sa nu suporte prea mult din povara pe cont propriu."
Schimbarea codului fiscal
Si totusi, reducerea si taierea cheltuielilor nu este suficienta. Este necesara si o regandire a codului fiscal. „We can’t just cut our way out of this hole”. Efectul ar fi degradarea activelor publice strategice (autostrazi, poduri, aeroporturi) si „schilodirea competitivitatii noastre” fara a cere nimic de la marile corporatii si americanii bogati. De aceea, acesta este un plan care propune o inasprire a fiscalitatii pentru persoanele cu venituri mari, care cere „celor mai norocosi dintre noi sa-si plateasca partea lor echitabila, la fel ca si ceilalti”. Nu in ultimul rand, este un plan care cere celor mai bogati dintre americani sa-si plateasca impozitele la nivelul unor cote de impozitare similare celor din anii ’90, inainte de taierile efectuate in timpul lui George W. Bush.
Planul lui Obama este fundamentat pe un principiu simplu: familiile clasei de mijloc nu ar trebui sa plateasca taxe mai mari ca milionarii si miliardarii. „Secretara lui Warren Buffett nu ar trebui sa plateasca taxele la o cota de impozitare mai mare ca Warren Buffet. Nu exista nicio justificare pentru asta”, a spus Obama. De ce cineva care castiga 50 de milioane de dolari pe an pe pietele financiare ar trebui sa plateasca un impozit de 15%, iar un profesor care castiga 50.000 de dolari pe an mai mult de 15%?
„Resping ideea ca a-i cere unui manager de hedge fund sa plateasca acelasi nivel de impozit ca si un profesor este razboi de clasa. Nimeni nu vrea sa penalizeze succesul in America. Nu este razboi de clasa. Este matematica”, a adaugat Obama.
In cele din urma, este o problema de optiune: „le cerem celor mai bogati americani sa-si plateasca impozitele la o rata echitabila sau le cerem varstnicilor sa plateasca mai mult pe Medicare”.
