Pe aceeași temă
Stiu cu cine votez !
Am ales pentru duminica ! Atâta m-am şi ne-am chinuit să aflăm raspunsul la obsedanta întrebare caragialească, încât apropierea datei de 2 noiembrie nu a facut şi nu face decât să complice lucrurile pană la paroxism – cel puţin pentru unii… Pentru altii exista supapa despre care vorbesc aceste randuri : nu mai cautati, cetateni, nu va mai lasati plictisiti de cei patrusprezece si ale lor promisiuni. Presedintele e déjà ales, e francez !!! – numa’ bun dupa un rege neamt si o epoca de constiinta ruseasca – e un muzician desavarsit si isi sarbatoreste victoria printr-un concert la Sala Auditorium, din Muzeul National de Arta, chiar in seara votului nostru inspirat. Are un mandat scurt si elocvent, de o seara. Lasand gluma, aceste randuri va poftesc sa – in aceasta ordine - : a. votati, o data, la sectia ce va gazduieste dreptul constitutional si b. veniti seara la acest eveniment muzical absolut iesit din comun. Este premiera pe meleagurile noastre a unui proiect celebru, realizat de muzicieni de formatie clasica, foarte versati si in jazz, acest amalgam sublim adresandu-se publicului de Festival Enescu, celui de muzica noua si amatorului de creativitate si emotie maxime.
‘Presedintele’ ansamblului, francezul Francois Couturier, nu e la prima vizita in Romania, el regalandu-ne atat cu doua spectacole de pian solo, cat si cu tot atatea duo-uri în compania violoncelistei Anja Lechner. Si, fara indoiala, cu nemaipomenitul concert in trio cu Anouar Brahem si Jean-Louis Matinier. Toate astea pe parcursul ultimilor trei ani, doar atat de scurt, dar foarte intens, este demersul ‘electoral’ românesc al formidabilului artist. Am avut sansa sa il cunoastem mai indeaproape: http://dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/mostenirea-lui-andrei-tarkovski-jazz
De aceasta data pianistul Francois Couturier soseste cu alai prezidential pe masura, in formula completa a cvartetului Tarkovsky, pe care l-a fondat in 2005 si caruia ii scrie muzica, propunand un voiaj complex, atat sonor, dar si vizual, opera cineastului Andrei Tarkovski, cel ce da numele si genereaza parte din ideile exceptionalului proiect, fiind evocata si de un colaj de imagini realizat chiar de fiul regizorului, Andrei A.Tarkovski. Obsedat de cinematografia lui Tarkovski si de lirismul acesteia, pianistul Couturier i-a cooptat in acest proiect pe acordeonistul Jean-Louis Matinier si pe saxofonistul Jean Marc Larché, colegi ai sai in proiectele lui Anouar Brahem, dar si pe fascinanta Anja Lechner, cellista germana care migreaza cu atata naturalete intre sacru si profan, intre improvizatie si rigoare. Nu va asteptati catusi de putin la muzica de film, nici pe departe nu asta e substanta acestei colaborari, care se intinde pe doua albume de sine statatoare si multe zeci de concerte in lumea intreaga, din Canada in China si din Iran in Argentina.
Mesajul muzical al celor patru asi este doar o aducere aminte, o reconstruire sau o reconstituire a fluxului emotional generat de peliculele regizorului rus, o traducere libera in semnal auditiv a impulsurilor vizuale sau onirice ce pulseaza din fimele sau cartile sale. Exista cohorte de fani ai operei regizorale tarkovskiene, in lumea intreaga, pentru care putinatatea numerica a peliculelor a fost compensata de intensitatea acestora si de darzenia cu care impatimitii le-au vazut, revazut, propagat, replicat, comentat si piratat. Acum e vremea unui alt tip de descifrare, de interpretare, la fel de eliptica de vorbe precum imaginile antologice ale autorului celebrat si, poate, la fel de valoroasa si impresionanta, dar putin stiuta. Descifrare ce este meritul acestor muzicieni maturi, experimentati, daruiti acestui tip de calatorie muzicala fara un final previzibil, unde parcursul in sine se pozitioneaza ca semnificatie deasupra destinatiei, aidoma filmelor evocate.
Putinele bilete sunt de gasit undeva pe eventim, concertul avand loc in cadrul Festivalului SoNoRo. Insuficient mediatizat, desigur, nu ne mira nimic, spectacolul risca sa isi rateze publicul-tinta, adica parte din elita consumatorului de muzica importanta si de idee memorabila, drept pentru care trebuie tras rapid prezentul semnal de alarma (nu de publicitate !), invitandu-va, cu nostalgie, la atat-de-placutul sacrificiu din cruciala prima duminica de noiembrie. Credeam, candva, ca la venirea acestor artisti pana si autobuzele vor trambita evenimentul, mii de afise ne vor marca pasii, iar mass media nu va difuza decat fragmente din opusul domnului presedinte Couturier, dar sa ne multumim sa avem sala plina, amintindu-ne ca artistul exista pentru si prin publicul sau.
Paul TUTUNGIU
