Pe aceeași temă
Într-un interviu care urmează să apară integral într-un supliment al revistei "22" dedicat inițiativei UE de stimulare a cresterii economice pe continent, prin așa numitul Plan Junker, Doru Lionachescu, fost vicepresedinte al Citibank Romania si Bancpost, în prezent Managing Partner la compania de servicii financiare la Capital Partners, abordează între altele și chestiunea disputei pe tema politicilor economice pro-creștere vs cele pro-austeritate.
"Eu cred că este vorba de o dispută exclusiv ideologică. Când vorbesc adepții austerității avem de a face cu un dialog articulat, cu argumente, cu susținere, cu bun-simț economic. Se bazează pe legitățile economice. Când vorbim de tabăra cealaltă, care, în primul rând, e destul de disipată și reunește în general voci de tip antisistem, nestructurate, fără argumentație, nimeni nu poate să articuleze o strategie sau o idee de ieșire din criză bazată pe alte criterii decât cele referitoare la disciplina financiară, a trăi în limitele a ce produci, la reducerea îndatorării, adică argumentele tipic de austeritate. Când te uiți la toți apologeții așa-zisei filozofii a creșterii, toți derapează cras pe partea de argumentație și pe partea de bun-simț economic. Or, dacă ne păstrăm în sfera dialogului rațional, eu nu pot să mă identific cu oameni care flutură idei fără nici un fel de substanță economică. Nu avem în momentul ăsta, după șase ani de criză, un model de ieșire din criză, de revenire la creștere economică pe alte coordonate decât cele lansate de dreapta sau susținute de adevărata dreaptă occidentală. Este doar o utopie, o iluzie care se flutură, la granița populismului de cele mai multe ori, dar fără să poată să articuleze, să respecte măcar reguli elementare ale aritmeticii. Asta e problema cu tabăra asta așa-zis a creșterii. Este o oaste de strânsură ideologică, în care nimeni nu poate să articuleze un model pe baza căruia să se facă ieșirea din criză, să-mi arate: uite, față de ce spune Germania sau față de ce a făcut Marea Britanie, care au ieșit din criză sau nici măcar n-au fost în criză, noi avem modelul X care a funcționat. Nu există un asemenea model"
Doru Lionăchescu este sceptic și în ceea ce privește impactul real al unor investiții publice masive în vederea stimulării creșterii economice, una dintre propunerile majore avansate de către criticii politicilor pro-austeritate, pe care este acuzată în principal Germania că le-a impus în interiorul UE. Trebuie spus însă că oricum în Europa statele sunt foarte îndatorate și e greu de văzut cât de mult s-ar putea merge pe această direcție.
"Da, dar modelul ăsta care inițial s-a crezut că a ajutat la ieșirea Americii din Marea Criză în 1929-'33, ulterior, la o analiză mai de profunzime, când s-a intrat în detalii, că de obicei Diavolul e în detalii, s-a constatat că de fapt locomotiva de ieșire din criză a Americii au fost furniturile de război. Există literatură validată care demonstrează că investițiile publice voluntariste făcute în perioada respectivă au avut efect de tracțiune aproape nul la ieșirea Americii din criză în perioada respectivă. Și de atunci, de când s-a mers pe genul ăsta de argumentație, și e vechi de vreo 20 de ani, nimeni din lumea rațională, academică sau a politicienilor, a consilierilor responsabili, nu mai marșează pe ideea investițiilor publice voluntariste ale statelor ca soluție pentru ieșirea din criză. Pentru că nu așa funcționează, de fapt. S-a demonstrat, și astăzi și în anii '30, că statul alocă prost resursele. Cu cât îi dai mai mulți bani, cu atât irosește mai mult. Pentru că asta e natura administrației publice, să nu funcționeze pe principiile de a aloca resurse acolo unde este rațional să o facă. Și încep jocurile de interese, încep lobby-urile, încep presiunile politice, presiunile regionale, tot felul de astfel de forțe și, în urma interacțiunii acestor forțe iese o alocare absolut aleatorie, unde corelația cu tracțiunea în economie și cu crearea de locuri de muncă și cu revenire pe creștere economică și creștere de productivitate, toate astea care constituie baza creșterii sustenabile sunt într-o corelație extrem, extrem de fragilă".
