"Ura primului ministru s-a dovedit decisiva"

Mircea Mihaies, Vicepresedinte Al Icr | 06.11.2008

Pe aceeași temă

Inteleg ca, pe masura ce ICR dezvolta mai multe pro­grame si proiecte, primeste de la buget tot mai pu­tini bani. Pentru inceput, ce inseamna mai multe pro­grame si proiecte?

„Mai multe programe si proiecte“ inseamna, inainte de orice, mai multe institute culturale in lume: 7 in 2005, când H.-R. Patapievici a preluat mandatul, si 17 in clipa de fata. Inseamna trecerea de la un sistem de tip „feuda“ la unul bazat pe competitie deschisa si concurenta intre proiecte. Inseamna schimbarea radicala a conceptiei po­trivit careia institutele culturale românesti din strainatate erau un fel de camine culturale mai dichisite, pompând aceleasi programe râncede din vremea comunismului — cu singura deosebire ca activistii-culturnici erau platiti in valuta. Inseamna punerea accentului pe colaborarea cu parteneri culturali locali. Inseamna si largirea notiunii de „cultura nationala“, care, in viziunea noastra, este cu totul altceva decât exclamatia muzeal-patriotarda si mu­ce­gaiala ideologizanta. Cultura nationala inseamna tot ceea ce ne poate reprezenta la vârf.

Mai inseamna si decesul asa-zisei „culturi oficiale“, adica a exportului de oameni, carti, instrumente, obiecte ce reprezentau in mintea ingusta a activistului de partid „ima­ginea profunda a României“, si inlocuirea ei cu pro­iecte dinamice si creatii capabile sa intre in dialog cu arta planetei. Inseamna a adopta logica adevaratei com­pe­titii, si nu a spectacolelor girate de functionari de la di­verse ghisee culturale — insi ce nu si-au revenit nici dupa douazeci de ani din spalatura pe creier pe care le-au aplicat-o alde Popescu-Dumnezeu, Eugen Florescu si alti corifei ai comunismului ideologic-cultural.

In esenta, vorbim despre 2.710 evenimente, 460 de ex­pozitii, 700 de concerte, 130 de volume din scriitori ro­mâni tradusi sau pe cale de a fi tradusi in perioada ime­diat urmatoare, 390 de conferinte, 900 de proiectii de fil­me, 51 de proiecte complexe finantate prin Programul Can­temir, 1.000 de artisti români prezenti in activitati culturale in strainatate. Daca cifrele seci nu spun prea mul­te, cu siguranta cele peste 6.000 de mentiuni (ana­li­ze, cronici, evaluari) din mass-media se constituie intr-o radiografie mult mai nuantata decât orice am putea spu­ne noi despre noi.

 

Presupun ca pentru 2009 ICR a angajat deja pro­iec­te. Ce veti face?

In primul rând, ne vom face de râs, vom da explicatii, vom confirma ca, atunci când e vorba de România, ne­se­rio­zitatea, delasarea, incapacitatea de a depune un efort sustinut sunt embleme dupa care trebuie sa fim re­cu­noscuti. A obtine, pentru un concert sau o expozitie, o sala intr-un mare oras occidental reprezinta in sine o ba­ta­lie plina de obstacole, impinsa pe durata a multe luni — daca nu chiar ani. Reusisem, mai ales in ultimii doi ani, sa avem un credit real in mediile de management cul­tural occidentale, iar acum suntem blestemati s-o luam de la inceput. Ceea ce nu e doar rusinos, ci si de­pri­mant: odata ce te-ai dovedit neserios, nimeni nu-ti mai acorda vreun credit. Evident ca tocmai asta s-a urmarit! Curatori de expozitii, editori, patroni ai salilor de concerte vor reincepe sa ridice din umeri atunci când va veni vor­ba de România si de pretentiile ei la normalitate. Sun­tem, intr-adevar, exceptionali: prin ticalosia celor care ne conduc, prin prostia lor devastatoare si prin cinismul cu care-ti explica ce vigilenti sunt când vine vorba de ima­gi­nea tarisoarei, dar si de justa impartire a bugetului. Si cum sa nu fie, când banii trebuie sa ajunga la clientela ha­mesita, si nu risipiti pe creatiile enervantilor, inco­mo­zi­lor, cârtitorilor artisti români!

 

Guvernul a angajat doua campanii in Spania si Italia, pentru schimbarea in bine a imaginii Romaniei. Dis­cutabile amandoua. In total, 7,73 milioane de euro, adica 27,72 milioane RON (la un curs de 1 euro = 3,6 RON) — un pic mai putin decât intregul buget al ICR pe 2009. Ce parere ai?

Nu cunosc in amanuntime ce s-a facut cu banii. Sper sa fi fost folositi cu folos. Imi amintesc doar de un jalnic spec­tacol de-acum vreo doua luni din Piazza del Popolo, unde, in ciuda eforturilor organizatorilor, singurul lucru care te izbea erau scaunele goale, amatorismul regiei si sca­lâmbaielile unei „diseuse“ ce se straduia sa creeze sen­zatia unui regal artistic. A fost un exemplu de impro­vi­za­tie, organizare in pripa, nesocotire a regulilor elemen­ta­re de a gândi spectacole in Occident, necunoasterea potentialului adresant si multe alte asemenea lucruri ce nu se pot invata prin simpla emitere a unei „hotarâri de gu­vern“.

 

Ti se pare ca amputarea bugetului ICR seamana a sanctiune?

Nu doar seamana, ci chiar asta e! Autorul amputarii se numeste Calin Popescu Tariceanu, acest individ inca­pa­bil sa-si reprime resentimentele si sa inteleaga abc-ul unui comportament politic democratic. Desi am benefi­ciat de intelegerea si sprijinul Ministerului Economiei si Finantelor (imi fac o datorie de onoare sa mentionez ca mi­nistrul Varujan Vosganian a fost un sprijinitor constant al proiectelor noastre), ura primului ministru s-a dovedit de­cisiva. Ura de om marunt, neinstare sa-si controleze in­stinctele, care, in ce priveste cultura româna, sunt in ace­easi linie cu a neuitatilor calai stalinisti ori neosta­li­nisti, Chisinevschi, Roller, Eugen Florescu, Mihai Dulea.

Daca, in perioada urmatoare, imaginea României in strainatate se va deteriora si mai mult, va trebui sa ne rea­mintim si de acest episod, in care un politruc ajuns la ora comportamentului dictatorial a crezut ca-si pune la colt prin astfel de masuri revoltatoare niste adversari po­li­tici. In fapt, România, România culturala, sutele de artisti dornici sa ne reprezinte in strainatate sunt pusi pe coji de nuca, si nu functionarii de la ICR. Ceea ce, printr-o tra­satura de condei, a facut acum Tariceanu va pre­su­pu­ne ani si ani de recladire a unor punti ce s-au prabusit in­­tr-o clipa. Exista multe lucruri pentru care dezastruosul sau final de mandat nu va fi uitat. Am certitudinea ca acesta este unul dintre ele.

 

A consemnat Rodica Palade

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22