Pe aceeași temă
Stimate domnule Dan Diaconescu,
V-ati castigat in peisajul mass-media o anumita notorietate, prin modul insolit in care ati inteles sa practicati meseria de autor si coordonator de emisiuni de televiziune. Felul nonsalant si sprintar, care va caracterizeaza, a castigat multi simpatizanti din randul telespectatorilor nocturni, amatori de senzatii tari, scandaluri (insertul dvs. preferat) de presa si politice, surprize si "bombe" mediatice, pe care le-ati pus in scena cu infrigurare si satisfactie nedisimulata. Curiozitatea si inselatoarea neimplicare pe care le arborati, mai ales atunci cand invitatii dvs., ademeniti de ipostaza aparitiei publice, se dezlantuie in invective, afirmatii calomnioase sau deconspirari aparent spectaculoase, v-au jucat, in septembrie 2002, o festa si v-au transformat in autorul unei performante unice in istoria postdecembrista: inchiderea postului de televiziune, unde dvs. moderati, seara de seara, emisiunea DDD (Dan Diaconescu Direct), ca urmare a unei sanctiuni primite din partea Consiliului National al Audiovizualului.
Odata cu reprimirea licentei de transmisie, la 5.04.2004, v-ati reluat ciclul de emisiuni, care v-au adus faima. Pe data de 18.01.2005, neastamparul si gustul pentru aromele tari, strepezitoare, v-au adus o noua captura si un nou record: intre ochiurile dese ale navodului aruncat nu se zbatea o plevusca, ci se lafaia, de asta data, un peste mare si gras, in persoana lui Nicolae Plesita, fostul sef al Centrului de Informatii Externe, cu functia de ministru prim-adjunct, in perioada de trista amintire (1980-1984). Ajutat de jurnalistul Marian Oprea, care va tinea isonul, ati coordonat operatiunea de "invaluire" si "stoarcere" a exemplarului ihtiomorf, in speranta (desarta) a obtinerii unor informatii de interes capital pentru tara. Incisivitatea dvs. aparenta (de "rutinat" reporter de investigatie) alterna cu onctuozitatea de circumstanta, iar ireverentele fara perdea ale "maestrului de ceremonii" va lasau rece si erau contracarate de noi "atacuri" interogative.
Din pacate, solzii tari si alunecosi nu permiteau accesul la viscerele tainice, bine protejate, ale capturii, perfect adaptate la mediul nebulosului, al dezinformarii si al brutalitatii sadice. O stupefianta stapanire de sine, o agresivitate exploziva si o siretenie de vulpe batrana, care adulmeca tot, dar se preface ca a pierdut drumul catre vizuina, se topeau amagitor, uneori, in accese de bonomie senila si va faceau sa credeti ca aveti in fata doar un biet pensionar oarecare, hartuit de amintiri, resentimente si frustrari. Culoarea bronzata a pielii, bratara jucausa de la incheietura mainii si "modesta" autodeclarata pensie de 20 de milioane (!) de lei intregeau portretul unui om implinit si impacat, cu un cerc larg de prieteni credinciosi, o vasta experienta si o mare pofta de viata. Iar in priviri sticleau, inca, patimi si aspiratii, care nu se stinsesera odata cu varsta.
Ca dumneavoastra, furat de valul reportericesc, ati uitat (sau ati ignorat cu buna stiinta) ca invitatul dvs. nu era un pensionar oarecare, ci un personaj infricosator si deplin responsabil, se poate accepta. Ca personajul infricosator si sangvin rememora, in fata dvs., o intreaga paleta a terorii totalitare, drapate incontinent in constiinciozitate si dragoste de patrie, se poate accepta. Ca personajul infricosator si abil va ducea de nas, lasandu-va impresia ca l-ati incoltit si ca, in cele din urma, va trebui sa se predea, se poate accepta. Ca personajul infricosator si lipsit de scrupule putea fi hartuit de orice, doar de remuscari nu, dupa cum a declarat la sfarsitul emisiunii-maraton, se poate accepta. Ca personajul umbla, azi, printre noi, vioi si rubicond, in sfidarea oricarei legi si a justitiei, desi a participat nemijlocit, ca sef al unui serviciu secret, in slujba dictaturii ceausiste, la tentative de anihilare si reducere la tacere a vocilor opozante (cum ar fi cele de la Europa Libera), din afara tarii, si a sprijinit cu bani si logistica pe teroristul international Carlos, iarasi se mai poate accepta.
Dar ca personajul infricosator si impenitent indrazneste, azi, stimulat de ospitalitatea si indulgenta inconstienta a dvs., sa mai treaca la atac, la un post de televiziune frivol si complice, batjocorind si insultand victimele represiunii, asta nu se poate accepta!
Ca personajul infricosator descrie, cu lux de amanunte, in fata dvs., usor amuzata, cum, in 1977, nu doar l-a tras de barba pe Paul Goma, care "era un dobitoc!" si semnase aderarea la Charta 1977, tocmai dupa cutremur, cand organele de Partid, de Stat si de Securitate erau ocupate cu scoaterea victimelor de sub daramaturi, ci si cum l-a lovit "cu pumnul, si cu stanga si cu dreapta", de asemenea nu se poate accepta!
Ca "grupul Toma Arnautoiu" si "nenorocitul de colonel Arsenescu" (vestitii si demnii de onoruri post-mortem partizani), la prinderea carora cu mandrie a luat el insusi parte si a considerat impuscarea lor ca binevenita, sunt numiti, de acelasi personaj, "criminali" si sunt injurati ca la usa cortului ("futu-le muma-n cur!") nu se poate, sub nici o forma, accepta!
Desigur, pedeapsa inocenta a triplei Note 2, pe care v-o acord pentru realizarea acestei emisiuni degradante, in anul 2005, nu va poate scuti de protestul si apelul meu catre intreaga societate civila, catre CNA, catre Presedintia Romaniei, catre Parchetul General, de a gasi mijloacele de sanctionare pentru umilirea si batjocorirea, cu buna stiinta, a unei natiuni cu ranile inca deschise, pentru injosirea memoriei celor care au luptat impotriva comunismului, pentru incalcarea grava a demnitatii si a dreptului la imagine ale victimelor si ale urmasilor lor. Si, nu in ultimul rand, pentru lipsa de decenta, demnitate si constiinta, fara de care orice tip de jurnalism, fie el si frivol, se descalifica.
