Pe aceeași temă
Stimate Domnule Ministru Radu Stroe,
Organizaţiile semnatare au aflat de decizia Ministerului pe care îl conduceţi de a realiza interviuri cu toate femeile angajate în structurile de Poliţie din ţară pentru a depista eventuale acte de hărţuire ori discriminare pe criterii sexuale. Conform declaraţiilor publice ale chestorului Viorel Vasile, adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), primele echipe, formate din specialişti în resurse umane, control intern, psihologi şi sociologi ai IGPR, au plecat deja în ţară, pentru a verifica în ce condiţii îşi desfăşoară munca angajatele instituţiei.
Apreciem promptitudinea cu care aţi iniţiat acţiunile şi implicarea dvs. în rezolvarea acestor probleme, însă atragem atenţia că hărţuirea şi agresiunea sexuală, mobbing-ul, violenţa fizică şi psihologică sunt fenomene dinamice, care pot îmbrăca forme foarte subtile şi greu de depistat în cadrul unor controale. Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la eficienţa anchetei, în absenţa unor măsuri care să asigure protecţia femeilor intervievate, confidenţialitatea datelor şi garanţia că nu vor exista represalii împotriva celor care denunţă actele de viol, umilire sau hărţuire sexuală comise la locul de muncă. Nerespectarea acestor condiţii de investigare poate transforma ancheta într-un act de intimidare a femeilor angajate în structurile de poliţie şi le poate îngreuna situaţia la locul de muncă. Vă rugăm să faceți publice condițiile de realizare și rezultatele investigației în curs.
Considerăm că evaluarea internă a actelor de agresiune sexuală trebuie să aibă în vedere şi bărbaţii, aceştia la rândul lor putând fi victime ale diverselor forme de violenţă sexuală şi abuz, după cum o arată experienţa altor State.
Totodată, vă rugăm să ne aduceţi la cunoştinţă dacă în rândul specialiştilor IGPR însărcinaţi cu realizarea interviurilor sunt implicate şi persoane cu specializare în domeniul studiilor de gen și a combaterii discriminării. Există structuri publice la care puteţi apela pentru expertiză, cum ar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) sau Direcţia Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați din cadrul Ministerului Muncii. Noi, organizaţiile non-guvernamentale semnatare, vă stăm la dispoziţie cu expertiza în domeniu şi vă solicităm vă solicităm să ne implicaţi în monitorizarea acţiunii pentru a asigura opinia publică de obiectivitatea întregului demers și expertiza necesară. Vă asigurăm că organizațiile semnatare vor continua să monitorizeze și să investigheze conformarea IGPR la normele legale anti-discriminare și anti-hărțuire sexuală, sesizând atât organele competente, cât și opinia publică de eventualele abateri și oferind asistență eventualelor persoane afectate.
Este important ca mesajul de toleranţă zero faţă de orice formă de hărţuire şi agresiune, inclusiv hărţuire sexuală, față de angajați/angajate sau cetațeni/cetațene să fie dat de la nivelul conducerii Poliţiei şi urmat de acţiuni ferme şi susţinute. O acţiune singulară, de natură strict disciplinară, care îşi propune intervievarea în două săptămâni a femeilor din structurile Poliţiei, nu poate fi o măsură suficientă pentru rezolvarea unor probleme învăluite în tăcere atâta vreme. Atragem totodată atenţia asupra riscurilor de re-victimizare a femeilor din Poliţie. Indiferent de rezultatele acestei anchete, este imperativă modificarea întregii culturi instituționale care a permis astfel de abuzuri, dar şi a altor aspecte care afectează nu doar femeile, ci şi bărbaţii din poliţie. Cetăţenii trebuie să capete încredere în instituţia Poliţiei şi, sub nici o formă, aceasta nu trebuie să mai transmită imaginea unei structuri bazate pe abuzuri, violenţă şi discriminare, în rândul angajaţilor sau în relaţiile cu cetățenii.
Este necesară o strategie internă prin care angajaţii Poliţiei să asimileze noţiuni fundamentale privind nondiscriminarea şi egalitatea de şanse. În acest sens ar fi benefică crearea unei rețele de femei ofițer angajate în structurile polițienești din capitală, sector și direcțiile județene, a căror activitate să fie concentrată pe problematica egalității de șanse. Acești ofițeri ar avea atribuția, printre altele, de a primi sesizări din partea persoanelor agresate sexual – femei sau bărbați - și de a veghea pentru ca Legea 202/2002, cât și alte legi care protejează angajații de abuzuri să fie implementate. Procedura de raportare şi investigare a abuzurilor, în condiţii de protecţie personală şi a locului de muncă, trebuie să fie deschisă şi celor care au fost martori la astfel de abuzuri, chiar dacă ei/ele nu au fost ţinta acestora.
Considerând că aveți cele mai bune intenții, sperăm că măsurile pe care le veți lua nu vor fi doar măsuri de circumstanță. Ele trebuie să fie măsuri durabile, de reformă instituțională în acord cu practicile europene și care să conducă la schimbarea de cultură a structurilor de poliție și ale administrației interne - una a relaționării nonviolente, colegiale și nediscriminatorii.
Cu stimă,
Societatea de Analize Feministe AnA
Asociaţia Front
Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA
Centrul Parteneriat pentru Egalitate CPE
Centru Euroregional pentru Inițiative Publice ECPI
Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen A.L.E.G.
Centrul de Studii în Idei Politice CeSIP
Asociaţia ProDemocraţia Bucureşti
Asociaţia Mişcarea Civică Miliţia Spirituală
Fundația Proiectul de Educație Civică și Dezvoltare Academică FPECDA
Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală SECS
Șanse Egale pentru Femei SEF
Asociația E-Romnja
Liga ProEuropa
