De același autor
Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
O nouă boală ameninţă Europa. Cancerele, bolile cardiovasculare, diabetul nu mai par atât de înfricoşătoare. Progresele în medicină sporesc şansele de diagnosticare precoce, de tratament şi de vindecare a acestor afecţiuni grave, care conduceau în clasamentele mortalităţii. Boala omului contemporan atacă mintea şi sufletul. Se numeşte depresie. Numele ei sună atât de banal, încât gravitatea e uneori luată în derâdere. Dar ea afectează 13% dintre europeni, prevalenţa fiind în creştere. Depresia este una dintre cauzele importante ale sinuciderilor, iar numărul celor care şi-au pus capăt vieţii însumează în Europa 57.000 de persoane, la nivelul anului 2006. Pornind de la aceste statistici îngrijorătoare, Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
România se află printre statele lipsite de un plan strategic naţional de prevenire a depresiei. Pe harta statelor cu cercetări care să evalueze starea de sănătate mintală a populaţiei, România e o pată albă. Suntem pe ultimul loc în Europa în ce priveşte accesul populaţiei la servicii de îngrijire la domiciliu şi deţinem, în compensaţie, un prim loc european la accesul în spitalele de psihiatrie. Acest loc fruntaş se traduce prin faptul că diagnosticarea se face târziu, în episoadele de criză, care cer spitalizarea.
Se traduce prin lipsa prevenţiei, a monitorizării pacienţilor deja diagnosticaţi, printr-un nivel ridicat de stigmatizare şi discriminare. Suferinţa psihică e un tabu de nedepăşit. Sistemul de sănătate mintală este, la rându-i, victima acestei stigmatizări, fiind neglijat la acordarea finanţărilor de stat, marginalizat în ansamblul sistemului românesc de sănătate publică.
Cifrele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii plasează România pe locul al treilea codaş în Europa la bugetul alocat de stat sănătăţii mintale. România este printre puţinele ţări europene unde sectorul neguvernamental este ca şi inexistent în domeniul serviciilor de sănătate mintală. Toate aceste recorduri negative au fost prezentate de reprezentanţii OMS, Matt Muijen şi Marc Danzon, la conferinţa europeană Prevenţia depresiei şi a suicidului, care a reunit la Budapesta miniştri ai Sănătăţii europeni şi experţi în sănătate mintală din statele europene. România nu a fost reprezentată la acest eveniment de niciun oficial din minister, ci doar de dr. Ileana Botezat Antonescu, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, instituţie coordonatoare a reformei sănătăţii mintale doar la nivel teoretic, dar lipsită de autoritate şi de instrumente de decizie la nivelul acţiunii concrete.
Ţară săracă fiind, nu putem spera să avem printre cele mai performante sisteme de îngrijire de sănătate mintală din Europa, dar trebuie să constatăm că, alături de state foarte dezvoltate, întâlnim în acest clasament al performanţei şi două ţări din zona sud-est şi central-europeană: Slovenia (locul al doilea european) şi Slovacia (locul al treilea). Cel mai performant sistem de sănătate mintală îl are Suedia, iar pe locurile patru şi cinci sunt Belgia şi Danemarca, potrivit datelor prezentate de André Joubert, expert în cadrul Platformei naţionale de prevenire a depresiei din Danemarca.
„În fiecare an, 63.000 de oameni din cele 27 de state ale UE îşi pierd viaţa prin sinucidere, ceea ce înseamnă 630.000 în zece ani, adică o populaţie mai mare decât au Lisabona sau Copenhaga“, au arătat la conferinţă Zoltan Rihmer, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din Budapesta, şi Danuta Wasserman, de la Institutul de Psihiatrie şi Suicidologie din Suedia, director al Programului naţional de sănătate mintală şi prevenţie a suicidului. Trebuie spus că, pe harta europeană a mortalităţii cauzate de suicid, Suedia se plasează pe un loc similar cu România, cu o rată situată între 10-12 morţi la suta de mii de locuitori. În Suedia, guvernul a anunţat încă de anul trecut politica „Suicid - zero“. Aici există campanii naţionale de informare a populaţiei despre legătura dintre datoriile la bănci şi riscurile asupra sănătăţii mintale şi s-au creat instituţii de stat care acordă sprijin datornicilor. Suedia a introdus în programele şcolare ore de educaţie în sănătate mintală şi prevenire a violenţei, după ce s-a constatat că vârsta la care apar primele simptome ale depresiei coboară până la nivelul adolescenţilor.
Desigur, exemplului de bune practici suedez i se adaugă cele din alte state. 12 state din Europa au programe naţionale de prevenire a depresiei şi suicidului, iar în trei dintre acestea (Suedia, Lituania şi Olanda) programele naţionale au fost aprobate şi de parlament, ceea ce înseamnă mai multă legitimitate, mai mulţi bani, mai multe instrumente de a le pune în aplicare. E adevărat, majoritatea din cele 12 state sunt bogate, România nu îşi poate permite moftul de a investi bani în prevenirea depresiei, când atâtea probleme bat la uşă – se vor găsi multe voci să spună. Însă în Bulgaria, o ţară unde rata mortalităţii prin suicid este mai redusă decât în România, guvernul şi-a asumat un program naţional de prevenţie. Asta arată că viziunea şi voinţa politică sunt mai importante decât lipsa resurselor.
Gândirea strategică şi voinţa politică au făcut ca, în Anglia, guvernul să reducă prin măsuri coerente rata sinuciderilor cu 20% în deceniul 1995-2005 – de la 9,2 la 7,9 la suta de mii de locuitori -, iar cifrele erau mai mici în 1995 decât cele din România de azi. Aprecierea îi aparţine lui David Appleby, director naţional pentru sănătate mintală în Anglia. Însă avem de a face cu o diferenţă de optică: în timp ce, în România, lipsa de voinţă se ascunde în spatele argumentului că sănătatea mintală e un lux în plină criză economică, în Marea Britanie se porneşte de la ideea inversă, că, în criză economică, sănătatea mintală trebuie să se bucure de atenţie sporită tocmai pentru că astfel se pot reduce costuri uriaşe. Britanicii au ajuns la concluzia că pot economisi până la 8 miliarde de lire sterline pe an, dacă sănătatea mintală la muncă ar fi mai bine gestionată. S-a calculat că, în 2001, de exemplu, s-au pierdut 176 de milioane de zile de muncă din cauza stresului, anxietăţii şi depresiei. Pierderile cauzate de absenţa de la muncă a angajaţilor cu probleme de sănătate mintală, în 2002-2003, au fost de 4 miliarde de lire sterline.
Actuala criză a determinat noi planuri de acţiune, pornindu-se de la ideea că datoriile şi şomajul, efecte directe ale crizei, au consecinţe în planul sănătăţii. Cercetările arată că şomerii prezintă un risc de suicid dublu şi chiar triplu faţă de cei care au un loc de muncă, iar riscul de sinucidere creşte cu până la 70% în rândul persoanelor cu probleme minore de sănătate psihică scoase din câmpul muncii. Prin urmare, guvernul britanic consideră prioritar ca angajatorii să îi accepte la muncă pe salariaţii cu probleme de sănătate mintală, să schimbe atitudinile şi să reducă stigma.
Niciunul dintre aceste aspecte nu sunt priorităţi ori măcar motive de îngrijorare pentru autorităţile române, în ciuda faptului că şomajul – un factor de risc al suicidului – este în România peste media europeană în rândul tinerilor: dacă în UE 15,4% dintre tinerii sub 25 de ani sunt şomeri, în România procentul este de 18%.
Întrebată când vor începe autorităţile române să acorde din nou atenţie problemelor de sănătate mintală, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, Ileana Botezat Antonescu, nu ştie un răspuns. Până acum, singura mobilizare majoră a guvernului român în ce priveşte reforma sănătăţii mintale s-a făcut la presiunea UE, în perioada de preaderare, după ce presa românească a relatat în 2006 despre pacienţi internaţi în condiţii inumane în stabilimentul psihiatric de la Poiana Mare, unde s-au descoperit mai multe morţi suspecte. 2006 e anul în care a fost votată o strategie de reformă a sănătăţii mintale. De atunci şi până acum nu s-a mai făcut însă nimic.
Coincidenţă sau nu, secţiunea „sănătate mintală“ de pe pagina de web a Ministerului Sănătăţii a rămas neactualizată tot din 2006.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Comisia Europeană cheamă acum la responsabilitate politică. Imperativul lansat la conferinţa de la Budapesta se sprijină pe cifre îngrijorătoare: în clasamentul celor mai răspândite boli, afecţiunile neuropsihiatrice ocupă locul II, cu o pondere de 19,3%, fiind surclasate doar de bolile cardiovasculare (22,9%). Dar câţi ştiu că afecţiunile psihiatrice au o răspândire mai mare decât neoplasmul malign (11%)? Prin urmare, Uniunea Europeană a lansat Pactul European pentru Sănătate Mintală, prin care invită guvernele să facă din acest domeniu o prioritate a politicilor de sănătate. E de aşteptat ca, în baza acestui pact, noul guvern român să îşi asume un program naţional de sănătate mintală, bazat pe o abordare transsectorială, având ca punct de start o cercetare a stării de sănătate mintală a populaţiei. Ar fi un prim pas pentru a scoate România din zona petelor albe şi a statisticilor negative. //
