PDL, forțat să aleagă a treia cale

PDL dă la aceste europarlamentare un test electoral decisiv, fiind în cea mai complicată situație din 2000 încoace. „Adio“-ul spus de Traian Băsescu, con­cretizat în ruperea efectivă a partidului cu doar 6 luni înainte de scrutin, se vede în sondaje: PDL a pierdut între 6 și 8 procente, ajungând undeva la 15-11%. Canibalizarea voturilor între PDL și PMP s-a produs, războiul fratricid fi­ind unul din ce în ce mai sângeros. Re­zultatele alegerilor, judecate în primul rând din perspectiva diferenței de scor dintre cele două partide, au o im­por­tan­ță covârșitoare pe mai multe pa­lie­re. În situația unui scor prost, sub 15%, și la o diferență de doar 2-3 procente de PMP, echipa Blaga ar putea fi mă­tu­rată, existând scenariul preluării de că­tre Boc a conducerii partidului, lucru care ar rezolva și relația cu PMP-Bă­sescu-Udrea. O cramponare de funcții ar putea însă declanșa un alt val de plecări spre PMP. La cât de puțin însă peste 15%, scor comparabil cu cel de la parlamentarele din 2012 al ARD, și la o diferență de minimum 5 procente de PMP, poziția lui Blaga rămâne to­tuși solidă. Va avea scuza despărțirii pro­vocate de Băsescu și a dezertării unor primari importanți, în frunte cu Emil Boc, a cărui capacitate de baleiaj - la mitinguri cu PDL și la întruniri cu PMP - rămâne una dintre cele mai ne­ga­tive surprize ale campaniei. Este pu­țin probabil ca, în aceste condiții, pe­deliștii, tot mai radicalizați în an­ti­bă­sism de atacurile grupării Udrea și an­tagonizați de furtul de oameni și in­fra­structură, să accepte să-l rejecteze pe Blaga. O confirmare a acestuia la con­du­cerea PDL ar închide defintiv por­țile unei viitoare fuziuni cu PMP.

În acest conflict, PDL are două atuuri ma­jore: mașinăria de partid - activată de campania în teritoriu - și un can­di­dat „locomotivă“ - Monica Macovei - una­nim apreciată pe dreapta datorită ex­celentei prestații la Bruxelles și a re­zultatelor în anticorupția internă, care reușește să reducă transferul elec­to­ra­tului spre partidul lui Băsescu. PDL are însă și două vulnerabilități majore: lipsa unui candidat cu potențial pen­tru turul doi - Predoiu este un eșec sub acest aspect, cota lui netrecând de 10% - și o comunicare obosită și ne­con­vin­gătoare, în care se simte ab­sen­ța unui lider, ceea ce îi decredibilizează opo­zi­ția pe care o face. În condițiile acestor slăbiciuni evidente, PDL a fost nevoit să lupte în campanie pe două fron­turi, cu Băsescu-Udrea și cu PSD-Ponta.

Indiferent de scor, PDL va fi obli­gat să se așeze la masa negocierilor pen­tru a nu fi acuzat că obstruc­țio­nea­ză coag­u­larea dreptei, reproș venit dins­pre PMP. Chiar și la un rezultat bun, nu-și va pu­tea impune însă can­di­datul în fața PMP, din simplul motiv că Predoiu nu are șanse reale. În ace­lași timp, un re­zultat oricât de slab nu-l va putea de­termina să o accepte pe Elena Udrea drept candidat al drep­tei, împotriva că­reia poate folosi cu ușu­rință ar­gu­mentul notorietății ne­ga­tive și al son­dajelor pentru pre­zi­den­țiale, care o arată într-o poziție la fel de proastă ca Predoiu. PDL va fi pro­babil forțat să alea­gă o a treia cale. Fie susținerea lui MRU, plasat bine în cursă împotriva lui Ponta, chiar dacă rezultatele la eu­roparlamentare nu-i vor fi favorabile, fie susținerea can­di­datului PNL. Dacă acesta va fi Johannis, so­luția nici nu ar în­tâm­pina prea multă opoziție în in­teriorul partidului. În func­ție de re­zultat și de modul în care va ști să ges­tioneze situația post-ale­geri, PDL își joacă existența pe scena politică.