Jurnalistul Măriuța

Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism.

Brindusa Armanca 03.09.2019

De același autor

Data de 31 august este în calendarul cultural al României și al Republicii Moldova Ziua limbii române, stabilită prin Legea nr. 53/2013. La SIMFEST, Festivalul televiziunilor locale, regionale și al producătorilor independeți încheiat recent la Târgu Mureș, lansările de carte și dialogul jurnaliștilor din cele două țări despre „comoara“ limbii române au marcat momentul. Dincolo de celebrări ocazionale, Ziua limbii române ar trebui să stimuleze reflecția asupra acurateții limbajului mediatic care, vorba lui Andrei Pleșu, poate „vitaminiza“ sau poate „otrăvi“ publicul. Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism. Șmechereala, banc(i)ul ieftin, invectivele fac parte din meniul zilnic al unor canale. Dar în afară de grobianismele lui Badea, Banciu sau uneori Pătraru, care se dau oameni de show și au audiență, scăpările zilnice ale prezentatorilor de știri și ale reporterilor de televiziune pot umple antologii voluminoase. Pentru nimic în lume televiziunile românești nu acceptă că în limba română se utilizează femininul „jurnalistă“. Zilele acestea am auzit la DIGI 24 o relatare venită de la „jurnalistul Măriuța“. Una este folosirea generică desemnând profesia (Măriuța este de profesie jurnalist), alta este apelativul folosit în prezentare (relatează jurnalista Măriuța). Interesant e că jurnaliștii adoptă corect femininul „judecătoare“. Dar, degeaba insistența, de la fața locului vor relata invariabil „jurnalistul“ Raluca, Ana, Andreea, Gabriela și Măriuța. La fel de încăpățânați sunt jurnaliștii în folosirea cuvântului „trafic“ accentuat pe silaba a doua (trafíc), pronunție defectă semnalată repetat de Andrei Pleșu.

Știm că politicienii agramați, rău școliți și indiferenți la stilistica discursului public au coborât nivelul limbajului, taxat copios în cărțile lui Radu Paraschivescu. O propoziție antologică a doamnei premier, întâmpinată adesea în vizitele sale prin țară cu sloganul „Analfabeta!“, dă titlul unuia dintre volumele sale: Orice om îi este teamă. Iar ca motto se oferă un citat din șeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, ca să rămânem la vârful politicii: „Credeți că PSD-ul nu sesizeză unul din marile pericole pe care ne paște?“. Să mai adăugăm și ingeniosul soft inventat de tineri ironici, intitulat GRAPINIZER, capabil să modifice orice text ortografic corect într-unul greșit, în spiritul europarlamentarei Maria Grapini. Despre dificultățile multor politicieni de a face acordul dintre subiect și predicat, de a folosi corect pronumele „care“ cu acuzativul sau adverbul „decât“ s-a tot râs. Toate acestea nu reprezintă scuze pentru jurnaliștii care uită că simplificarea mediatică a limbajului înseamnă sărăcirea lui, încălcarea normelor gramaticale și alterarea lui. Într-o anchetă inițiată de CNA acum doisprezece ani, Daniela Zeca-Buzura nota trecerea de la limba de lemn a presei de stat și de partid, la „limba de plastic a publicității și a marketingului“, iar lingvista Rodica Zafiu acuza invadarea limbajului publicistic de formule argotice, semn al alunecării mass-media spre divertisment facil. Expresii apărute în presă ca a fi în cărți, a da la gioale, a ține la tăvăleală, a pune batista pe țambal nu ajută deloc educarea publicului. Orice analiză a alterării limbajului folosit de jurnaliști va ajunge la diagnosticul corect: educație precară, lipsa culturii, superficialitate, neglijență. Poate e grea misiunea moderatorului, dar de ce o fi atât de greu să controlezi un cuvânt ca „repercusiune“, căruia i se adaugă adesea un incorect „r”. Sau de ce nu ar interveni moderatorul, fără ostentație, decent, pentru a corecta un interlocutor agramat?

„Doctorul“ Paraschivescu, care ne oferea, până nu de mult, necesarele „pastile de limbă“ la DIGI 24, una dintre rarele emisiuni de educare pentru o limbă română corectă, frumoasă și suplă, avertizează publicul că limba precară a guvernanților e contagioasă, susținută fiind de prezența zilnică în spațiul public și de notorietatea lor: „Fiecare discurs al Vioricăi Dăncilă ar trebui însoțit de o erată...Vestea proastă este că, încet-încet, dăncileza se transformă în limbă alternativă de țară. Nu mai e mult până când o să ne întrebăm în gând: cum se spune corect, «antepriză» sau «antrepriză», «trebuie», «trebie» sau «trebuiește»?“. Iar jurnaliștii sunt primii infectați. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22