De același autor
Motto: Nevoia este cel mai bun profesor.
O anecdotă despre englezi spune că într-un război aceștia sunt cu adevărat capabili să câștige doar o bătălie. Mai exact ultima.
Există guguștiuci avizați ce freamătă în legătură cu presupusul proiect de țară al celor doi candidați-carton la funcția de președinte al României. Acești găgăuți pozitivați în gândire merită cu prisosință un stagiu de documentare în teren, pe ruta fostului tren Orient Express, de la Paris la Istanbul. Nu există imagine și realitate economică mai potrivită pentru a ilustra problemele de subdezvoltare din sud-estul Europei foste comuniste decât starea precară a infrastructurilor sale de transport la un sfert de veac de la prăbușirea comunismului în 1989.
Dacă din Paris pleci dimineața iar până seara ești în Viena (tren/automobil), de la Viena la Istanbul, pentru o distanță nu cu mult mai mare, îți trebuie aproape trei zile, indiferent de rută (Belgrad, Sofia ori București) și indiferent de opțiune (tren/automobil). Cu mențiunea că civilizația funcțională mai continuă o vreme pe autostradă și dincolo de Budapesta, în vreme ce trenul de la Viena rămâne stingher în Gara Keleti (gara spre est). Vastul spațiu geografic ce se delimitează apoi progresiv spre est și sud începând din cartierele mărginașe ale Pestei și sfârșind tocmai la Kapîkule, la frontiera turcă, se diferențiază semnificativ de vestul continentului (și) prin viteza medie de tranzit net inferioară celor disponibile în vestul Europei.
Motivele acestei înapoieri sunt în principal două: (a) perspectiva îngust-birocratică asupra dezvoltării economice (accent pe industrializare nesustenabilă și planificare centralizată a schimburilor din economie) promovată cu obstinație de regimurile comuniste vreme de peste patru decenii; (b) tarele decomunizării progresive (colonizarea statului cu politruci și securiști ai fostului regim, generalizarea corupției și rețelelor clientelare pe fondul imploziei autorității statului) manifestate cu mai mult sau mai puțină intensitate în statele din fostul bloc sovietic (în funcție de baza de dezvoltare preexistentă colonizării marxiste și de versiunea de implementare a acesteia).
Merită observată de asemenea diferența vizibilă cu ochiul liber dintre evoluția dezvoltării infrastructurii de transport în statele din estul Europei ce au cunoscut ne-binefacerile comunismului și Turcia, un stat care la momentul 1945 nu se bucura de vreun avans deosebit nici în economie și nici în infrastructură față de statele din sud-estul Europei. Avantajul de a avea un model de guvernare ce NU s-a implicat în planificarea centralizată a producției și în organizarea rigidă a fluxurilor de transport pe criterii fals științifice face diferența.
Revenind însă la problema infrastructurii de transport, merită subliniată importanța capitală pe care aceasta o are în angrenarea dezvoltării economice într-o economie de piață bazată pe schimburi liber consimțite (prin comparație, economiile marxiste sunt în realitate simple economii de troc rudimentar, intermediat de biroul de planificare centralizată).
Aproape TOT ce se produce ori se cumpără într-o economie ajunge să fie mai devreme sau mai târziu transportat spre locul de destinație al desfacerii/consumului. Viteza cu care se desfășoară acest transport, parte a procesului de schimb, este unul din factorii și indicatorii fundamentali ce influențează dinamica de dezvoltare a unei economii. Cu cât etapa transportului este rezolvată mai rapid și mai ieftin, cu atât dinamica de producție și desfacere din economie este mai accelerată.
Marile salturi de productivitate inițiate prin revoluția industrială ce decolează la începutul secolului XIX sunt strâns legate de valurile succesive de revoluționare a mijloacelor de transport. Fiecare dintre aceste salturi a contribuit semnificativ la reducerea virtuală a distanțelor prin reducerea timpilor de transport. Ultimul salt tehnologic, ce decolează odată cu prabușirea Uniunii Sovietice la începutul deceniului nouă al veacului trecut, este reprezentat de transportul cvasi-instantaneu al informației prin intermediul Internetului, revoluție acompaniată de procesul de democratizare a comunicării prin dezvoltarea fără precedent a comunicațiilor mobile, accesibile inițial doar unui grup restrâns de utilizatori (telefoanele mobile cu legătură prin satelit folosite pentru prima oară în anii optzeci în Statele Unite).
NU poți avea însă o dezvoltare economică robustă și sustenabilă doar cu o infrastructură performantă de transport a informației. Este cazul României în prezent: există enclave de dezvoltare comparabile cu cele din centrul și vestul Europei, însă acestea nu sunt conectate între ele în teren, astfel că dezvoltarea economică în România băltește și va continua să băltească în absența unei infrastructuri moderne de transport (autostrăzi, drumuri expres, linii de cale ferată cu viteze de exploatare comparabile cu cele din vestul Europei).
De asemenea, NU poți dezvolta marile proiecte de anvergură în infrastructura de transport (valabil și în cazul energiei) menite să creeze culoare de integrare și să dezenclavizeze regiuni întregi atâta vreme cât nu ai asigurată domnia legii și un proces de achiziții publice simplu, transparent și competitiv, cadrul fundamental prealabil pentru mobilizarea resurselor financiare necesare acestor investiții și pentru desfășurarea complexului proces de organizare a muncii și a resurselor impuse de execuția în bune condițiuni a acestor mari contracte cu bugete în general prohibitive raportat la investițiile curente de mentenanță (și nu de capital primar).
În consecință, prioritatea zero a României în noiembrie 2014 este blocarea ascensiunii clanurilor mafiote ce căpușează programatic statul român și, prin intermediul acestuia (taxe și impozite), întreaga economie și societate românească, blocând prin acțiunile lor însăși premisele de continuare a dezvoltării României.
Prioritatea zero plus unu o reprezintă continuarea proceselor de asanare a instituțiilor statului prin continuarea luptei anti-corupție însoțită de recuperarea treptată a autorității legale a statului atât în teritoriu cât și la nivel central.
Prioritatea zero plus doi o reprezintă viabilizarea și reprofesionalizarea instituțiilor ce au menirea de a servi ca arbitru neutru independent în societate și în economie: de la organisme de reglementare la instituții de interes public în care statul este implicat ca principal furnizor de servicii.
În toate aceste aspecte, rolul președintelui României este unul fundamental, acesta având pârghiile și vizibilitatea necesară pentru a promova modele și a impune standarde de bună practică instituțională.
Abia apoi se poate trece la prioritatea întâi, ce ține de recuperarea dezastrului economic și legislativ generat de prezența Sistemului Ponta la guvernarea României: (a) reforma administrației fiscale, (b) ameliorarea cadrului normativ în domeniul fiscal și al politicilor fiscale, (c) profesionalizarea managementului instituțiilor publice și al companiilor în care statul are participație majoritară, (d) ameliorarea cadrului de funcționare și a resurselor disponibilizate pentru sistemul de sănătate și cel de educație (reformele fundamentale reale nu se vor putea face peste noapte).
Nu în ultimul rând, reevaluarea resurselor alocabile forțelor armate și sistemului de apărare, siguranță națională și securizare a frontierei reprezintă o prioritate importantă în contextul războiului din estul Ucrainei (și al celui din Orientul Mijlociu), cu mențiunea că actuala structură a alocării (vizibilă în output) este deficitară față de nevoi și, mai ales, prost direcționată, cu o viziune de planificare pe termen scurt și mediu relativ idioată raportat la precipitarea actualelor evoluții geopolitice regionale ce impun ca principal activ de disuasiune capacitatea sincronizată de anticipare și mobilizare a unor forțe eficiente de reacție rapidă în punctele cheie și la momentul oportun (principala lecție a războiului din Ucraina).
Principiul director al cheltuirii fondurilor pentru apărare și siguranță națională ar trebui să fie finanțarea zonelor unde există deja performanță și prioritizarea înzestrării ce poate aduce efect maxim imediat util raportat la capitalul investit. În alte cuvinte: The biggest bang for the buck/dollar. And now. Restul zonelor deficitare vor putea fi acoperite pe parcurs ori vor fi suplinite din mers de către aliați până la operaționalizarea lor internă (când și dacă va fi cazul). Războiul nu are obiceiul să-i aștepte pe repetenți (ca și economia, de altfel).
Privind la acțiunile actuale ale principalilor actori politici din România, ar fi mai degrabă dezirabil ca realizarea acestor obiective imediate, ce țin de menținerea României pe o traiectorie benefică pentru dezvoltarea politică, economică și socială a țării, să fie în continuare încredințate unui guvern de tehnocrați cu sprijin politic în Parlament pentru perioada de tranziție ce ar putea urma între alegerile prezidențiale din 2014 și alegerile generale din 2016. Efectele ar fi benefice nu doar pentru români și pentru România, ci și pentru acea parte a clasei politice românești ce încă mai este capabilă de reînvigorare.
Abia după parcurgerea cu succes a pașilor necesari și prealabili mai sus menționați se va putea vorbi realist din 2016 încolo despre următoarea etapă în parcursul critic al României (după revoluția legii inițiată de Traian Băsescu și Monica Macovei): lansarea marilor proiecte de infrastructură de transport și energie necesare integrării naționale și accelerării economiei spre un nivel de dezvoltare comparabil cu economiile performate din vestul Europei. Până atunci însă, să ne aducem aminte de anecdota cu englezii de la începutul acestui text.
* * *
Post scriptum: Utilitatea evidențierii timpurii a blatului.
Mult mai bine în august decât în octombrie. Luând cunoștiință că funia e făcută să meargă la par, Sistemul multicerebrat Ponta își activează rând pe rând cârjele cu peronul pe partea dreaptă. Cea mai recentă achiziție declarată în vamă este Elena Udrea și al său partid transformat în poșetă. Lui Klaus Iohannis i-ar fi utilă o avanpremieră a filmului său personal în Noul PNL după eșecul din viitoarele alegeri. Filmul îl poate consulta la șeful său de campanie.
Articol publicat și la www.contributors.ro
