Puterea președintelui și puterea „străzii“

Președintele a dus mesajul manifestațiilor în parlament, dar strategia șefului statului și dorințele „străzii“ nu vor coincide mult timp.

Alexandru Gussi 14.02.2017

De același autor

 

Masivele manifestații antiguvernamentale sunt rezultatul direct al incapacității par­tidelor de a reprezenta societatea atât în ansamblul ei, cât și segmentat, la nivelul electoratului fiecărui par­tid. Deși sunt vizate par­ti­dele arcului guvernamental, mai ales PSD, mișcările de protest arată și o ne­în­cre­dere în restul partidelor. În timp ce opoziția nu poate profita direct de pe urma mișcărilor de stradă, o ins­tituție, cea a președintelui României, renaște din pro­pria cenușă.

 

Niciodată după 1989 nu am mai văzut o atât de rapidă și de spectaculoasă reve­ni­re. Ceea ce părea un knock-out electoral a fost un knock-down din care Iohannis s-a sculat aparent mai puternic ca nicio­dată. Exemplar în acest sens a fost modul în care s-a adresat parlamentului pe 7 fe­bruarie. De fapt, nu s-a adresat par­la­men­tului, ci PSD sau întregii majorități par­la­mentare: „Nu prosperitatea poporului ro­mân a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele pe­na­lilor, şi românii sunt indignaţi şi re­vol­taţi!“. Președintele a adus astfel „vocea stră­zii“ în parlament, reîncărcându-se ast­fel simbolic și politic. Prin gestica sa, prin modul cum a așteptat aplauzele, Iohannis a fost, în stilul său, euforic.

 

În zilele de după 11 decembrie, PSD a în­cercat să-l umilească, să-l arunce într-o de­finitivă irelevanță. Acum e momentul revanșei președintelui. Vrea să dea toate semnele că e stăpân pe situație. Cade și el tentației de a dori să-și umilească adver­sa­rul. O tentație cu costuri pe termen lung. Și predecesorul său căzuse adesea acestei tentații. Devine o tradiție pre­zi­den­țială. Dar, dacă Traian Băsescu a încercat adesea să fie „avocatul poporului“, parcă suc­ce­so­rul său vrea ceva mai mult: „Ima­ginea aceea splendidă din Piaţa Victoriei cu tele­foa­nele iluminate cred că o știți cu toții. Iată, când po­liticienii au încercat să du­că democrația în cori­doa­rele întunecate, ro­mâ­nii au ieșit în stradă şi au readus lumina în procesul democratic“.

 

Klaus Iohannis nu vrea să fie doar purtătorul de cu­vânt al „străzii“, să fie doar „avocatul po­porului“. El vrea să fie liderul natural al unei mișcări so­cia­le ce se vrea fără lideri. Și poate argu­men­ta această pretenție: a tras semnale de alar­mă prin discursurile de la CSM și gu­vern, mai ales prin par­ti­ci­parea la un mi­ting. Îngrijorarea sa și în­grijorarea oa­me­nilor au fuzionat și acum sunt imposibil de distins una de alta. Dis­cursul din par­la­ment a fost acela prin care președintele și-a reafirmat legitimitatea câș­tigată la ale­gerile prezidențiale pe o platformă an­ti­co­rupție și anti-PSD. Dar asta nu putea fi po­sibil fără raportul său de fuziune cu as­pi­rațiile „străzii“. Un ra­port care, la rândul său, se bazează pe ero­rile PSD și pe faptul că președintele a avut un discurs de în­tâm­pinare mult înainte de ordonanță. În plus, neputința șefului sta­tului de a bloca mult criticatele inițiative guvernamentale, în loc să fie un semn al slăbiciunii sale, s-a transformat într-un ecou al neputinței ce­lor din stradă. Cele două neputințe si­mi­la­re veneau însă de la actori cu o mare pu­te­re simbolică. Dar cât timp puterea pre­zi­dențială și cea a străzii pot rămâne îm­preună?

 

„Strada“ poate că vede în președinte doar un aliat obiectiv în fața ofensivei PSD. Pe termen scurt și pentru a fi eficienți, cuplul stradă-Iohannis e unul firesc. Dar dincolo de acest firesc momentan, situația e mult mai complicată și nu poate scăpa realității unor tensiuni sistemice care-i depășesc pe protagoniști.

 

Prima este aceea legată de natura regi­mu­lui nostru politic. Din această perspectivă, cri­za actuală e un nou episod al luptei în­tre legitimitățile câștigate prin alegeri par­lamentare, respectiv prezidențiale, între partide și președinte. „Strada“ e împinsă astfel în acest joc de putere în care, fiind lipsită de lideri și program, e lipsită și de capacitate de negociere. O imensă energie socială poate fi prea ușor deturnată sau poate chiar să cadă în frustrare colectivă.

 

O altă tensiune e aceea între societatea ci­vilă și stat. Președintele a dus mesajul ma­nifestațiilor în parlament, dar strategia șe­fului statului și dorințele „străzii“ nu vor coincide mult timp. „Strada“ vrea să se con­funde cu „societatea civilă“, dar aceas­tă pretenție e pusă în discuție tocmai de faptul că președintele se reîncarcă politic datorită revoltei pe care astfel nu numai o politizează, dar îi dă și o culoare partinică. Atunci când un președinte e purtat de en­tuziasmul fuziunii cu masele riscă să sfâr­șească fie în populism, fie suspendat. Fie am­bele.

 

E președintele conștient de aceste riscuri? Vom vedea asta în campania pentru re­fe­rendumul anunțat. Are o marjă foarte fină între sprijinirea statului de drept și că­derea într-un populism antipartide și an­ti­corupție. De reușita acestui exercițiu poa­te depinde chiar definirea regimului nos­tru politic. În afară de exemplul francez, practic toate democrațiile semiprezi­den­ția­le din Europa au dat câștig de cauză pu­terii parlamentare: Austria, Irlanda, Islan­da, mai recent Finlanda, Polonia, Portu­ga­lia. România în 2003 și-a amendat Consti­tuția în sens invers. Aflat în culmea pu­te­rii sale, Adrian Năstase și-a pregătit două man­date de câte cinci ani în care preșe­din­tele avea, pe lângă vechea putere dată de șefia CSAȚ, un rol crescut în domeniile in­tegrării în UE (art. 148). Nu a fost pentru cine s-a pregătit, iar Traian Băsescu a în­cer­cat să beneficieze la maximum de pre­rogativele prezidențiale, elan parțial frânt prin două suspendări.

 

La rândul său, Klaus Iohannis pare acum decis să meargă pe o cale similară. Exer­ci­țiu riscant. Teoretic, o demitere ar da toa­tă puterea partidelor. Practic, acum pare că suntem pe calea reprezidențializării re­gimului cu ajutorul „străzii“.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22