Propaganda si mim la Bucuresti

Intre tonul rapoartelor despre Bulgaria si Romania votate de Comisia de Afaceri Externe, Drepturile Omului, Politica Externa si de Securitate Comuna a Parlamentului European, adica intre "Bulgaria, pe drumul cel bun catre UE" si "Cartonas galben pentru Romania" e cu siguranta o distanta semnificativ mai mare decat cea pe care o indica diferentele reale de pe teren. In linii mari, nivelul general de dezvoltare economica si sociala al celor doua tari este asemanator. Faptul ca perceptia externa e atat de diferita exprima pana la urma diferenta de incredere fata de structurile politice aflate la putere pe cele doua maluri ale Dunarii. Executivul condus de Adrian Nastase s-a dovedit coerent mai mult in declaratii decat in substanta. Cu trei luni in urma, Fabrizio Barbaso, directorul general al Directiei Extindere din UE, tragea un semnal de alarma care prefigura ultimele avertismente primite de la Bruxelles. "Daca lucrurile nu vor fi puse in aplicare, atunci ar putea exista sute de pagini de hartie care sa reprezinte modernizarea tarii, dar care sa nu se regaseasca in realitate."

Raportul elaborat de baroneasa Emma Nicholson nu face astfel decat sa sanctioneze un tip de comportament politic aflat in totala incompatibilitate cu valori fundamentale promovate de UE. Maniera in care s-a fortat votul noii Constitutii a pus multa lume pe ganduri. La fel ca frecventele presiuni din justitie sau subordonarea politica a unei bune parti din mass-media. Daca purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Jean-Cristophe Filori, a adoptat un ton mai diplomatic atunci cand, intrebat daca Romania va putea finaliza negocierile in 2004, a precizat ca raspunsul nu poate veni decat de la Bucuresti, Emma Nicholson a fost neobisnuit de directa sanctionand sever chiar genul de atitudine fata de procesul de integrare europeana adoptat la Palatul Victoria. "E un raport dur care trimite un semnal politic foarte clar: implementati reformele acum sau intrarea in UE in 2007 este imposibila. Chiar daca unele asigurari sau strangeri de mana in culisele Consiliului European din decembrie 2003 ar putea sa lase la Bucuresti impresia contrara, calendarul de aderare nu este nici pe departe batut in cuie."

Iritat, premierul Nastase nu s-a multumit doar sa interpreteze un semnal politic lipsit de ambiguitate drept o discutie de natura tehnica, ci a trecut chiar la ofensiva, impingand in derizoriu acuzele cuprinse in documentul cu pricina. In opinia sa, de vina ar fi nervozitatea creata de procesul de extindere al UE, de nefinalizarea Constitutiei Europene, ca si de schimbarea componentei Parlamentului European si a Comisiei Europene. Faptul ca astfel de lucruri enerveaza lumea la Bruxelles si prin alte cancelarii din Europa ar putea fi pana la urma adevarat. E insa cu totul neclar de ce toti si-au gasit, asa, din senin, sa se napusteasca asupra Romaniei, dar au ocolit Bulgaria. Altfel spus, cum se face ca "nervozitatea" europeana, daca exista, se manifesta atat de selectiv? Maniera in care au reactionat inalti oficiali romani, in frunte cu presedintele Ion Iliescu si primul-ministru Adrian Nastase, la criticile severe transmise fara echivoc de la Bruxelles nu face decat sa valideze o data in plus ingrijorarile externe nu numai fata de capacitatea de gestiune operationala si institutionala a procesului de integrare de catre actuala administratie, ci si fata de natura sistemului de guvernare instituit la Bucuresti. Acolo unde organisme UE vad probleme majore de adaptare a Romaniei la standarde de comportament comunitare din punctul de vedere al criteriilor politice, autoritatile romane nu identifica decat unele dificultati de natura mai degraba tehnica. Criticii puterii sunt automat considerati fie dusmani, fie victime ale unor manipulari rauvoitoare. Exista bineinteles si neimpliniri. Vinovatii nu trebuie insa nicidecum cautati in principal in curtea PSD. Un comunicat al guvernului din 21 februarie ii demasca, iata, fara dubiu si fara mila. Dupa ce suntem informati ca "eforturile constante si consecvente ale Guvernului PSD au facut ca Romania sa se apropie foarte rapid de momentul încheierii negocierilor si sa primeasca confirmarea de primire în UE pentru 1 ianuarie 2007, o data care în urma cu doar trei ani parea neverosimila" (ignorati eventualele neconcordante cu declaratiile de la Bruxelles redate mai sus), comunicatul capata un ton patetic si acuzator: "Regretam ca doar în acest an vom încheia negocierile si ca vom intra în UE doar în 2007. Romania ar fi putut îndeplini aceste obiective cu cativa ani de zile mai devreme, daca nu ar fi avut ghinionul de a fi condusa timp de patru ani, între 1997-2000, de un grup de politicieni pusi pe capatuiala". Prin urmare, doar datorita guvernarii CDR si Aliantei PNL-PD, considerata o "axa a raului" care incearca prin minciuna sa induca in eroare populatia, intampinam unele poticneli in procesul de integrare europeana. Nimic altceva nu pare sa fie de reprosat actualei puteri.

Oricum, din nou, principala preocupare a Executivului PSD pare sa fie nu atat grija de a raspunde asteptarilor de la Bruxelles in materie de reforma, cat de a coafa cat mai bine realitatea televizata. Dezbaterile din prima zi, pe marginea propunerilor de amendamente inaintate de baroneasa Emma Nicholson, au gasit spatiu la televiziunea publica abia la mijlocul jurnalului de seara si atunci nu pentru o relatare, ci doar pentru parerile lui Vasile Puscas. Si pentru ca poporul, mai ales cel din mediul rural, unde TVR domina audienta, sa nu ramana cumva, cu toate precautiile luate, confuzionat, materialul imediat urmator despre vizita in China a unei delegatii a Internationalei Socialiste, din care facea parte si primul-ministru roman, a inclus ca din intamplare declaratia unui coleg socialist care se arata nerabdator sa-l salute pe Adrian Nastase in Uniunea Europeana in 2007. Aranjarea realitatii in forme politic convenabile si mimarea abila a reformelor au devenit "specialitatea casei" la Bucuresti. Acest tip de comportament politic, intrat deja "in sange" la PSD, este probabil ceea ce diferentiaza cel mai mult Romania de Bulgaria ca maniera de guvernare. Singura problema e ca acest lucru pare deja extrem de evident si la Bruxelles.