Urmeaza 12 luni cruciale pentru Romania

Alin Teodorescu 21.10.2003

De același autor

Traim sub un adevarat bombardament mediatic: scandaluri cu ministrii, Petrom, RADET, raportul de tara de la Bruxelles, unificarea opozitiei etc. Ce sa aleaga omul ca fiind mai important?
Sunt perpetuu perplex de felul in care elita Bucurestiului apreciaza situatia Romaniei in momentul de fata. Putini par sa vada ca avem in fata 12 luni cruciale. Poate ca, de la ultimatumul Uniunii Sovietice din 1940, Romania nu a mai avut o situatie de o asemenea importanta pentru viitorul ei. In mod normal, partidele, puterea si opozitia, societatea civila, toti ar trebui sa fim nedormiti in aceasta perioada cruciala pentru aderarea Romaniei la UE. Ceea ce este extrem de preocupant la ora actuala este ca de acum, din octombrie 2003 si pana in octombrie 2004, guvernul Romaniei trebuie sa incheie toate capitolele de aderare cu UE. Suntem ultimii in procesul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeana. Suntem singura tara din cele 12 care este masiv respinsa de publicul din Uniunea Europeana.

Conform unor sondaje, 70% din publicul Uniunii Europene nu doreste ca Romania sa faca parte din aceasta comunitate. Suntem singura tara din procesul de aderare care a semnat acordul privind Tribunalul Penal International, care excepteaza soldatii americani de la judecata pe teritorii straine. In raport cu europenii, aceasta semnatura a complicat situatia. In plus, capacitatea actuala a guvernului de a accelera negocierile este limitata. Avem nevoie, ca natiune, de 12 luni de mobilizare completa. Avem nevoie de schimbari structurale, iar absenta lor creeaza panica la Comisia Europeana si in Parlamentul European si adanca insatisfactie interna.

Urgenta schimbarilor structurale in justitie, administratie publica si economie

Schimbarile structurale trebuie sa aiba loc in justitie, administratie publica si economie. In Romania, justitia n-a fost niciodata putere independenta in stat, n-a fost niciodata o casta profesionala puternica, cu autoreglementare si autocontrol. În '99, 70% din public considera justitia corupta, oamenii fiind nesatisfacuti de performantele ei. In 2003 avem acelasi procent de nemultumiti. Deci, n-a avut loc nici o schimbare. Un alt domeniu de maxima insemnatate pentru trecerea examenului de intrare in UE este administratia publica. De cand exista statul modern roman, nu am avut o administratie publica cu reguli, cu capacitate de autoinnoire, cu capacitate de automobilizare. Trebuie sa se organizeze primul Corp al Functionarilor Publici in Romania, profesionistii statului, nu ai politicului, nu ai societatii civile, nu ai justitiei, ci ai statului. Procesul legislativ e destul de avansat, dar la nivelul mecanismelor interne mai este mult de lucru.

In fine, trebuie sa avem o economie de piata functionala. Romania plateste acum pentru ce s-a intamplat (sau nu s-a intamplat) intre 1990 si 2000. Intre '90 si 2000 a persistat teoria ca intreprinderile din Romania sunt bune, trebuie numai finantate si ele se vor manifesta ca niste lideri pe piata nationala si internationala. Toti conducatorii, si cei pana in '96, si dupa '96 pana in 2000, au avut ideea ca trebuie sa tina oamenii la lucru, sa plateasca salariu, oricat de mic, astfel micsorand productivitatea. La conducatorii Romaniei frica de somaj a fost mai mare decat frica de subdezvoltare.

Paradoxul PSD dupa alegerile din 2000

Ultima cifra arata 6,7%. Dar somajul mic este un obiectiv al PSD care a venit la putere in 2000.
Dupa alegerile din 2000 cand PSD a venit la putere, s-a petrecut un paradox destul de interesant. Social-democratii au fost pur si simplu obligati sa faca doua lucruri impotriva propriei lor vointe: 1) sa preia agenda de politica externa a Conventiei Democratice, care insemna integrare in NATO, integrare in Uniunea Europeana, acord cu Fondul Monetar, acord cu Banca Mondiala, politica macro-economica, privatizare, cresterea productivitatii etc. si 2) au fost obligati sa faca restructurare in cateva ramuri industriale.

Sunteti printre putinii care mai recunosc si elemente pozitive in guvernarea CDR.
Conventia Democratica a schimbat agenda clasei politice din Romania, dar n-a reusit sa o puna in practica. Guvernarea din '96-2000 a vrut ca Romania sa intre in NATO, dar nu era pregatita si n-a facut nimic sa se pregateasca. Singurul lucru, intr-adevar demn de mentionat, este pozitia presedintelui Constantinescu in timpul conflictului din Kosovo, cand a sprijinit interventia NATO, cu pretul pierderii de popularitate in sondaje, si, in cele din urma, a alegerilor. El si-a tinut cuvantul si a imprimat un anumit model de comportament individual. Pentru cateva luni, Romania a fost din nou privita bine, fiind invitata la Helsinki sa inceapa procesul de aderare la UE, desi se stia ca este o tara foarte intarziata. Cam putin pentru patru ani de guvernare, dar tot a fost ceva.

Sa revenim la paradoxul PSD dupa ce a castigat alegerile.
Social-democratii au venit la putere cu o platforma si-au fost obligati sa aplice o alta. Au avut succes mai mare decat CDR in aplicarea unei agende care nu era a lor. Social-democratii au obtinut ridicarea vizelor Schengen, reducerea inflatiei, reducerea deficitului bugetar, cresterea gradului de colectare a taxelor, intrarea in NATO, accelerarea negocierilor cu UE. Social-democratii au venit la putere cu ideea ca isi vor aplica programele, dand garantii guvernamentale la intreprinderi de stat, creand locuri de munca, construind case, cumparand locomotive si alte dracii de acest gen. Respectiv, ideologia interventiei statului intr-o economie inchisa.

Intr-un fel, social-democratii au intentionat o restauratie de stanga, dupa ce CDR incercase o restauratie de dreapta. Spre fericirea noastra, si a lor, social-democratii si-au abandonat repede nazurile ideologice. Ei si-au reorientat pe parcurs agenda si au devenit performanti. Efectul pervers al reorientarii a fost ca au ignorat acei parametri care privesc transformarile structurale necesare incheierii capitolelor de aderare pana in octombrie 2004. Ei ar avea nevoie acum de sprijinul societatii civile, al partidelor din opozitie, ca sa accelereze reformele. In societatea romaneasca exista forte foarte puternice impotriva modernizarii, impotriva aderarii la Uniunea Europeana, impotriva aderarii la NATO si aceste forte ies la suprafata exact in situatiile de criza. Iata ce s-a intamplat la incercarea de introducere a cotei unice de impozit.

Curente adverse in PSD

Principalul adversar al introducerii cotei unice de impozit a fost presedintele Iliescu, urmat de sindicate.
Exact ce spuneam: exista forte foarte puternice...
Sa le numim.
Sunt vizibile.

Cat sunt de redutabile aceste forte?
Foarte redutabile. Ele se manifesta in primul rand in PSD. In PSD sunt doua directii. Prima este directia socialista, nu comunista, doamne fereste! Din directia socialismului luminat fac parte oameni care mizeaza pe cei patru indicatori de baza care definesc o doctrina socialista, respectiv: 1) statul trebuie sa fie agent economic si este mai bun agent economic decat privatii; 2) trebuie sa iei de la bogati si sa dai la saraci; 3) statul trebuie sa faca servicii publice, cum ar fi transportul, invatamantul, sanatatea, constructia de case etc. si 4) autoritatea de stat este mai importanta decat societatea civila. Exista in PSD un curent puternic socialist, care crede ca statul este un agent economic performant si, in baza faptului ca face activitati economice, are dreptul sa preia de la societate mai mult decat da inapoi. Ceea ce se intampla acum: statul ia mai mult de la societate decat da inapoi.

Si alt curent in PSD?
Si mai este social-democratia adevarata care vine din sec. XIX, in special din lumea germana, care recunoaste statului numai rolul de regulator al relatiilor dintre economia dominata de legile pietei si celelalte componente. Justitia este independenta de factorul politic, de economie, de cercuri de interese, economia este miscata de agenti privati, care intra in competitie intre ei, pe baza legii cererii si ofertei, iar statul este o autoritate care protejeaza pe cel care nu se poate proteja singur si care asigura mecanismele de reglementare intre legislativ, executiv, juridic, societatea civila, mass-media, adica principalele parti ale societatii.

Este social-democratia care exista in tari cu adevarata economie de piata. Grecia n-are social-democratie adevarata, pentru ca 50% din produsul intern brut al Greciei e generat de intreprinderi de stat. In anii '70, 65% din produsul intern brut in Marea Britanie era produs de stat, fapt care nu asigura nicicum dezvoltarea. Dupa ce statul s-a retras, economia a evoluat foarte mult. Cand Ceausescu a luat puterea, in '65, eram cu 20% peste Grecia si Portugalia si, cand a lasat-o, eram cu 70% sub Grecia si Portugalia. Ce exemple ne mai trebuie?!? Rolul statului in economia romaneasca trebuie sa se reduca. Taxarea trebuie sa se reduca, iar oamenii trebuie lasati sa faca ceea ce stiu ei sa faca - adica economie.

In afara taxelor, guvernul nu are de unde sa-si asigure bugetul.
N-are de unde, pentru ca finanteaza tot felul de lucruri pe care un stat normal nu trebuie sa le finanteze.

De ce a lipsit indrazneala guvernelor care s-au succedat de a se elibera de gaurile negre? De teama exploziei sociale?
Nu, nu, nu. E foarte interesant de ce romanii nu au fost pregatiti pentru asa ceva. Cred ca unii dintre cei care se gandeau la viitor, inainte de '89, vedeau tot o societate de tip socialist, dar cu libertatea presei, cu libertatea de circulatie, cu limitarea autoritatii serviciilor secrete, a politiei. Nimeni nu s-a gandit si nimeni nu a pregatit societatea romaneasca pentru ce inseamna cu adevarat economie de piata, ce inseamna cu adevarat agent economic privat. A fost nevoie de un proces de invatare, pe care guvernarea din '92-’96 a incercat sa-l opreasca, dar n-a reusit decat sa piarda alegerile. Cei din '96-2000 s-au bazat prea mult pe agenda externa, crezand ca daca ne integram in NATO si in Uniunea Europeana atunci vom avea si schimbari pozitive la intern. E fals. Conditiile externe faciliteaza, nu inlocuiesc politicile interne.

Social-democratii au venit la guvernare cu intentia de a schimba structurile economice si sociale interne, dar pana la urma au trebuit sa se duca in politica externa, unde au fost foarte performanti. Acum insa, politica interna vine peste ei - fac privatizare si au revolte sociale, incearca sa modifice fiscalitatea si au revolta sindicatelor si a unor politicieni, incearca sa accelereze independenta justitiei si au revolta magistratilor, incearca sa accelereze formarea unui corp de functionari publici si au revolta functionarilor publici, incearca sa reformeze sistemul de sanatate si e o revolta generala in sistemul de sanatate.

În acelasi timp injustitia sociala se adanceste. Daca te duci sa te operezi, orice profesor te trimite la clinica lui privata, dai 500 de euro si te opereaza. Daca vrei sa te operezi acolo unde platesti taxe, nu poti. Este o sursa inimaginabila de coruptie si de proliferare de cercuri mafiote. La fel e in Educatie, la fel in Transporturile publice, la fel e in Energie. Si cand cineva incearca sa se atinga de sectoarele astea, apar imediat la suprafata fortele care se opun. Iar succesele externe nu te ajuta. Comisia Europeana nu poate sa faca reforma in locul tau.

Deci, in cele din urma, chestiunea sta in ciocnirea acestor doua forte din partidul de guvernamant. Sa spunem unii reformatori si unii retrograzi?
Nu, unii social-democrati adevarati si altii socialisti.

Si care au consolidat sistemul mafiotic?
Nu l-au consolidat, l-au dezvaluit. Lumea a inceput sa realizeze ce se intampla in justitie, ce se intampla in politie, ce se intampla in vama, ce se intampla in sanatate publica, ce se intampla in invatamant.

Integrarea in UE cere ca autoritatea de stat din Romania sa fie perfecta

Sa spunem ca aceste 12 luni vor merge struna, fara poticniri. Suntem noi pregatiti cu adevarat de UE?
Nu, nu suntem pregatiti. Dar nu se pune problema asa. Nici o tara care a fost integrata - Grecia in '81, Spania, Portugalia in '85 -, nu a venit cu acelasi standard de viata, cu aceeasi calitate a infrastructurii, cu aceleasi servicii publice, si cu aceeasi transparenta a procesului politic ca si cele deja existente in UE. Ele au fost aduse treptat la nivelul UE. Decalajul scade lent - istoric vorbind -, foarte lent, pentru ca este foarte greu sa retransferi o parte din produsul intern brut, sa modifici administratia, armata, justitia. Problema se pune daca esti pregatit din punct de vedere al autoritatii de stat, pentru ca Uniunea Europeana este o uniune de state si asta o uitam mereu. Dupa 2007, statul roman va fi integrat (daca va fi), dar mari sectoare din justitie, administratie, societate, economie, vor ramane practic in afara Europei.

Ca sa participe ca partener egal la o uniune de state, autoritatea de stat din Romania trebuie sa fie perfecta, adica, justitia sa fie independenta, sa-si faca treaba unindu-se cu justitiile din celelalte tari membre, administratia publica sa fie independenta de factorul politic, sa-si faca treaba si sa se uneasca cu administratiile publice din alte tari europene, armata la fel, serviciile de informatii la fel, societatea civila sa fie independenta si activa, in special prin institutii - dar nu numai - si mass-media sa fie independente si active. Ce viteza de integrare poate sa aiba un stat care isi plateste functionarii publici la limita supravietuirii si se chinuie sa construiasca vreo trei-patru mii de apartamente pe an?

Ce ar putea afecta procesul de aderare?
Procesul de aderare poate fi oprit in primul rand din cauza situatiei interne, adica, incetineala transformarilor structurale si daca se intampla ceva rau in alegerile parlamentare din 2004. Rau inseamna sa vina la putere partide extremiste (exista probabilitatea aceasta). Se mai poate intampla ca statele deja membre sa cedeze opiniei publice din Occident, care nu ne cunoaste si are o imagine negativa despre noi.

Pericolul extremist exista inca

Vreau sa ma opresc la paranteza. Exista cu adevarat pericolul partidelor extremiste?
Nici nu mai indraznesc sa spun ceva. Cand spuneam - in septembrie, octombrie, noiembrie 2000 - ca PRM-ul creste, IMAS a fost dat in judecata de presa si de candidati prezidentiali. Si acum avem procese. Noi nu stiam cat de mult va creste Vadim Tudor, pentru ca la Vadim Tudor actiona spirala tacerii, nu toti oamenii declarau ca vor vota cu el, dar la PRM am stiut ca ajunge la 20%. Nu numai IMAS, ci si alte institute de cercetare au fost date in judecata. Pericolul partidelor extremiste ramane foarte mare, in contextul in care indicatorii de baza ai guvernarii sunt negativi. Lumea este nemultumita de Guvern in proportie de 70%, este nemultumita de justitie, de politie, de invatamantul public, de sanatate, de calitatea infrastructurii, de volumul de coruptie, de care a devenit treptat constienta. Coruptia exista si inainte de 2000, numai ca acum oamenii au devenit constienti ca este o frana in dezvoltarea economica. Faptul ca indicatorii de baza ai guvernarii sunt negativi face ca o parte din publicul votant, care inseamna cam 10 milioane - atat voteaza in Romania, 10,5 milioane, din 17 milioane potential -, deci o parte din acest public sa fie volatil, miscandu-se rapid in timpul unei campanii.

Cat este segmentul volatil din corpul de 10,5 milioane de votanti?
1,8 milioane. Daca vine cineva intr-o campanie si zice: o sa-i termin pe corupti, acest segment se misca. Si chiar daca ai avut o guvernare care a facut ceva treaba (si CDR-ul a facut ceva treaba), te poti trezi ca ai mai putine procente decat atunci cand ai venit din opozitie. Asta se poate intampla si acum cu PSD. Mai ales ca fortele de opozitie parlamentare si extraparlamentare nu cauta sa atraga acest electorat volatil.

Ce categorii compun acest electorat volatil?
Sunt tinerii instruiti, cu venituri medii si ridicate, care au acces la cablu si care, de pilda, se lasa capturati de un spectacol cu un papagal politic care face nu stiu ce divertisment, convingandu-i pe acesti tineri sa voteze cu el. Nu pentru ca publicul e imatur, ci pentru ca exista o insatisfactie profunda fata de felul in care au fost gestionate anumite segmente ale societatii.

Suntem cu un an inainte de alegeri. Partidele de opozitie nu pot sa faca o oferta credibila?
Cred ca politicienii din Parlament si din aliante, din UDMR, din PSD trebuie sa se gandeasca foarte clar incotro vor s-o ia. Nu este suficient sa critici pe unul si pe altul din echipa guvernamentala, trebuie sa te ocupi de elementele structurale. Este drept ca echipa lui Nastase este o echipa inegala. Sunt cinci, sase oameni cu performanta, care ar face politica in orice alta tara din Uniunea Europeana: Nastase, Geoana, Pascu, Tanasescu, Serban Mihailescu (acesta din urma asigura functionarea unui Guvern in niste conditii aiuritoare). Cineva, nu stiu cine, l-a desemnat pe Vasile Puscas negociator-sef pentru UE. Omul asta a facut cat o industrie. In timp ce anumite segmente ale industriei pierd zeci de milioane de dolari pe an, Puscas ne-a adus aproape 400 de milioane de euro pe an de la Comisia Europeana, negociind intruna si facand naveta Bucuresti-Bruxelles. Au avut noroc cu anumiti ministri, dar in rest - sanatate, educatie, justitie, transporturi, economie - nu vezi nimic. Dar opozitia se leaga continuu de oameni, in loc sa fie activa in sectoare.

Pentru Romania este fundamental sa se integreze in comunitatea europeana

Exista pentru Romania o alta formula decat integrarea in Uniunea Europeana? Uniunea Europeana are propriile ei probleme, extrem de complicate.
Sigur ca are probleme, dar e prima uniune pasnica din istorie, care a reusit sa omogenizeze functionarea celor trei piloni esentiali ai unei societati: Judiciarul, Executivul si Legislativul pe temeiul drepturilor omului. O problema formidabila e ca Uniunea Europeana nu se poate apara. Apararea ei depinde de Statele Unite; e un univers dorit de toata lumea, dar care nu se poate apara. Uniunea Europeana depinde, in exercitarea atributiilor sale din interior si din exterior, de "bratul inarmat", care este peste ocean. Sunt situatii - cum a fost cea din Irak - ce pot duce la tensiuni diplomatice. In nici un caz insa nu pot aparea "defectiuni" structurale. Pentru Romania, care intre '64-'89 a fost scoasa din circuitul mondial, e fundamental sa se integreze in aceasta comunitate europeana. Noi am fost scosi din orice fel de circuit, si sovietic, si mondial. Noi nu eram nici sovietici, nici europeni, eram romani, eram speciali, asa de speciali ca nu eram in stare sa dam nici paine la oameni. Reintegrarea e dificila si dureaza cam tot atat cat a fost si izolarea.

Aveti o viziune destul de intunecata asupra a ceea ce ne asteapta.
Dimpotriva, sunt foarte optimist, pentru ca am vazut cat de repede se schimba oamenii, cat de repede se schimba obiceiurile.

Ce lipseste atunci?
Directie politica.
Da, dar politica se face, de cele mai multe ori, cu spatele la oameni.
Asta e o problema; politicienii ori se intorc cu fata la elementele progresiste ale societatii, ori sunt eliminati. Din pacate, in procesul lor de eliminare suntem angrenati si noi.

Politicienii au invatat, dupa 14 ani, ca vin si pleaca?
Da, au invatat toti chestia asta, dar unii trag concluzia ca trebuie sa apuce totul in timpul mandatului, ca oricum nu stau mult. Altii intr-adevar incearca sa se intoarca cu fata spre public si cu fata spre adevar.

Lipsesc acele mecanisme care sa-i controleze pe "apucatori"?
Astea sunt mecanismele de partid. Partidele sunt organizatii ale societatii civile, voluntare, si ele ar trebui sa reactioneze. Domnule, noi te-am sprijinit si tu ai dovedit ca nu poti, te retrag. Acum insa multe partide sunt dominate de spiritul de gasca. E hot, e prost, e incapabil, dar e al nostru, deci mai bun decat al lor.

În Romania, cand se vorbeste de societatea civila (ca ea este pusa la zid de cate ori nu merge ceva), n-am auzit niciodata spunandu-se ca partidele politice sunt soietate civila. E aratat cu degetul GDS-ul ca nu e activ.
GDS-ul si-a facut si isi face treaba. Ori de cate ori e o criza, lumea se duce pe Calea Victoriei 120.

Interviu realizat de Rodica Palade

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22