Carte postala cu Buda si Pesta

Cunoscuta, pe vremea Zidului berlinez, drept cea mai vesela baraca a lagarului socialist, Ungariei nu i-a lipsit picanteria nici in umor, nici in mancare. De altfel, la sfarsit de 89, un maghiar bine vindea cutia continand ultima suflare a sistemului - aer chior, intr-o doza de aluminiu -, al carui fas mai usurase lumea de-o belea. Despre Imre Kertesz a venit vorba ceva mai tarziu. Cu un... aer serios au aparut, pe Andrassi, Terror Haza, intr-o fosta casa-beci a Securitatii si fara fasoane, Szoborpark. De-am apucat sa pot privi, zambind, statuile anilor hei-rup, cizma sovietica pe care n-am scos-o vreo 45 de ani (ce jale de damfuri!) si pe Ninel (Lenin) aratand, cum il sau nu-l mai stiti, cu degetul spre inaintele victoriei totale. Asupra noastra "insilor".
Budapesta isi are romanii ei - ruinele de la Aquincum, turcii ei - baile, mormantul capeteniei Gul Baba (devenit soi de cartofi), mihrabul din Belvarosi Templom, evreii ei - sinagoga mare, cartierul Erzse­bet, monumentul dedicat lui Raoul Wallenberg, salvatorul, ii are pe Stefan, pe Matei, Millenium-ul intreg, un tren cu cremaliera, condus de copii, pe Istvan Hegy, bulevarde imperiale, cofetarii si cafenele asemenea - Gerbeaud, New York in Pesta, Pierrot, Ruzwurm in Buda. E o hegy (deal)-vale cu pesteri aproape in centru, ape termale de te scalzi afara iarna, poduri vechi si cea mai veche linie european-continentala de metrou (Vo­rosmarty-Millenium), dupa Londra, de care aminteste, prin stil si asezare, insusi Parlamentul. Are un Hilton care sta peste o biserica dominicana, la randul ei, asezata peste una si mai batrana. Iar pe mal, langa Marriott, are o rigla de "cotele apelor Dunarii" (care Dunare poate c-ar lua-o-napoi, dac-ar putea, stiind ce va trage pe la noi), ca sa te sperii din vreme, vazand cum a navalit, nu o data, peste oras.
Daca ati crezut ca Buda si Pesta au fost, dintotdeauna... una, inseamna ca stati bine cu eternitatea si cu intalnirea paralelelor: Budapesta e, din 1872, tanara capitala austro-ungara "second hand", dusa, de mana planturoasei Viena, hat, departe, pana la margine de margini de imperiu. Ii lipsesc tot mai mult vorbitorii de limbi internationalizate, iar antipaticul bilet de metrou, valabil doar un drum, chiar daca doar schimbi linia!, parca e putin prea spicey ca sa-ti cada bine.
Budapesta stie a face cu ochiul, smechereste, ca un Gavroche, chemandu-te in Labirintul din Buda, ca sa-ti aminteasca, gulas-umor, ca n-ai tarcolit destul istoria, ca om, din moment ce noile catedrale - PC, Adidas, Sticla Warhol Coca Cola, mobil, TV - ale lui  Homo Consumus arata doar ca ai putea fi "better created and maintained with a fraction of the brain capacity of Homo Sapiens". In fond, ati fi zis ca vom trece de 2000 dependenti de-un "soarece", topaind din dictatura-n dictatura butonatului, ca Charlot, pe strada si noaptea-n somn?!
Nu stiu care e cea mai vesela baraca din "lagarul capitalist", dar evitati pacatul de-a lua Ungaria drept gara pentru alte destinatii. Habar n-aveti ce bunatati prepara, la tigaie, taranii, in Piata Vorosty, taman langa umblata Vaci Utca!